CUM PRIVIM COMUNISMUL

Subiectul pe care vreau sa-l ating azi, stimate cititor, este unul -incorect politic-. Intentionez sa transcriu citeva ginduri referitoare la modul cum e privit astazi -comunismul- romanesc. Precizez din capul locului ca, atunci cind spun, pe scurt, pentru uzul discutiei, comunismul romanesc, ma refer la perioada inceputa de Dej cu Declaratia din aprilie 1964, de iesire de sub tutela sovietica, si continuata de Ceausescu. Nu includ aici anii 1947-1964, ani de ocupatie ruseasca, ani de teroare. Am, deci, in vedere doar comunismul pe care ni-l putem asuma integral.

Mie mi se pare – si aceasta impresie a crescut in ultimii 10 ani pina la certitudine – ca foarte multa lume, influentata de o anume propaganda (noul Komintern), vorbeste despre epoca aceea exact cum vorbeau proletcultistii anilor *50 despre -odioasa orinduire burghezo-mosiereasca-. Constat chiar – si nu la tirgoveti de rand, ci chiar la unii intelectuali de varf – o speciala vibratie a tonului, corespunzatoare miniei proletare din vremurile lui Roller si Nikolski. Tonul incarcat de dezgust e ajutat si de o pletora de epitete alese toate din registrul oribilului, al scabrosului, al infamiei, pentru a sublinia ca mai rau nu se poate.

In ianuarie 1990, cred ca la fel vorbeam si eu. Nu fusesem membru al PCR si ma mindream cu asta, eram, ca toata lumea, cuprins de amok, credeam ca Raul a incetat si a venit Binele. Mi-au trebuit vreo 5 ani pina sa-mi dau seama ca ma inselam. In orice caz, prin 1996, simteam deja nevoia sa le comunic celor apropiati observatia, la care ma obliga realitatea din jur si care inca ma surprindea si pe mine insumi, ca propaganda comunista in legatura cu capitalismul se dovedea adevarata in foarte mare parte (doar ca fusese ingrozitor de mecanic si plicticos formulata). Perorau comunistii despre -flagelul somajului- (si noi faceam grimase de plictiseala)? Vedem azi ca somajul este realmente un flagel, nu e vorba goala, e un -cancer- al societatii si al insului, o sursa de mizerie, infractionism, degringolada. Trancaneau activistii despre -lumea drogului, din Vest-? – noi zimbeam ironic (-minciuni de-ale lor!-) … Vedem azi ca drogul face, intr-adevar, ravagii, ca altereaza straturi ale societatii. Ne pisau politrucii cu sloganul -inechitatilor sociale- din Occident – noi, bucurosi ca mai primisem un -pachet- cu un pulover, o carte, un disc, ziceam ca-s baliverne. Azi vedem ca nu-s: oameni de doi bani au ajuns miliardari, in timp ce persoane de certa valoare morala, intelectuala, artistica impusca francul; justitia se distribuie dupa portofel; amarastenii stau la coada la compensate, grangurii se trateaza la Viena…

Sa fie limpede. Daca miine ar trebui sa aleg: capitalism sau comunism, eu, ca intelectual, bucuros ca am dobindit principala valoare pentru mine, aceea a libertatii de exprimare (dar care nu e o valoare la fel de mare pentru grosul populatiei, milioane de oameni, care au alt tip de preocupari), l-as alege, fireste, egoist, pe primul. Ceea ce vreau este, insa, sa vorbim cinstit. Sa remarcam, obiectiv, fara inversunare, fara ira et studio, ca nu e capitalismul Raiul si comunismul Iadul. Ca sunt comparabile ca merele cu perele, nu ca merele cu matraguna. Am scapat de un leopard si am dat de un tigru. Cum sa nu vad inspaimintatoarea prabusire a prestigiului culturii in capitalismul romanesc fata de ce era in comunismul romanesc? Sa tac cind bag de seama ca vulgaritatea si grosolania publice erau in anii -epocii de aur- a suta parte din ce sunt azi? Sa admit ca e mai bine ca avem prostituate la toate colturile si pe toate centurile, in toate gazetele si pe toate ecranele, decit aproape deloc inainte? Sa uit ca -intretinerea- ma costa, la o casa cit toate zilele, a zecea parte din salariul meu de lector universitar, iar azi, in iarna, pentru apartamentul de bloc de 70 de mp, mi-a venit o factura de 6 milioane, cit nu cistiga pe luna un profesor? Sa intorc capul cind observ ca e de zece ori mai multa contraselectie acum decit atunci, ca p.c.r.-ul (pila, cunostinta, relatia) functioneaza infinit mai abitir, ca ajung sefi si VIP-uri tot felul de mediocritati, cand nu, de-a dreptul, niste tampiti, bine sustinuti de partide sau de parale? Sa mi se para ca atmosfera de vraiste si brambureala, dezorientare si inconsistenta, lehamite si frivolitate din scoala chiar poate purta numele de Invatamint si Educatie? Sa spun ca sunt mai bune cultul porcesc al banului, mitocania exhibata nonsalant zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa, jmecheria triumfatoare, analfabetismul progresiv, criminalitatea tot mai ampla si mai sofisticata, saracia tot mai acuta si mai intinsa?

Eu, unul, nu pot.