Niste juni inca necorupti de-a binelea fac taraboi ca sa-l scoata pe Eminescu la produs. Las deoparte faptul ca expresia -a scoate la produs- e a pestilor care-si trimit tirfele (de voie, de nevoie) sa faca bani pentru ei. Eminescu, din ce stiam, nu e inca tirfa nimanui. Neimpiedicindu-se in atari mofturi stilistice, junii cu pricina pleaca de la premisa (citez!) ca -pe Eminescu nu-l mai citeste nimeni astazi de placere- (?!). Cu alte cuvinte, toata lumea s-a timpit, Eminescu e plicticos – deci, trebuie facut ceva, asa nu se mai poate. Solutia iesirii din aceasta prafuita fundatura in care se afla poetul este ca el sa fie pus sa faca reclama unor produse. Asta ii va reda stralucirea. La ce produse? Cineva propune sa se faca un laxativ -Eminescu-. Altul are ideea unui rachiu -Eminescu-. Un al treilea crede c-ar avea succes ciorapii -Eminescu-. In fine, in lumea paroxistic sexualizata in care vietuim, nu putea lipsi cea mai triviala dintre sugestii, aceea de a se fabrica prezervative -Eminescu-…
N-am sa sar indignat pina-n tavan. Mi-a placut, imi place nonconformismul. L-am practicat eu insumi si il practic. Totdeauna am spus si scris, inainte sau dupa *89, ca Eminescu trebuie scos de sub veneratia bleaga a belferilor, de sub tirania cliseelor pompoase, de sub zodia recitarilor tembel-romantioase. Pe de alta parte, nu cred ca – in ciuda zilnicei instigari la incultura pe toate caile si canalele – ar fi disparut totalmente gustul literar, ca nu mai sunt insi care sa se lase tulburati de ideea fascinanta si de cuvintul splendid montat din multe versuri de Eminescu. E drept ca, din cauza unei scoli in continua decadere si din cauza unor mass-media carora le vine sa scoata prezervativul cind aud cuvintul cultura, cei sensibili la acest farmec sunt tot mai putini. Ce s-ar remedia, ma rog, daca l-am folosi pe Eminescu ca -marca- (brand) de produse de larg consum?
Ajuns aici, trebuie sa observ ca stupida idee nici macar nu e noua. Aiureala de prost-gust s-a si intimplat.
Cu vreun an in urma, ziarele erau pline de o reclama la un serviciu de expediat bani, in care aparea… Eminescu in postura de play-boy linga o masina fatoasa. Aceeasi firma il utiliza si pe delicatul Enescu, intr-o imagine la fel de idioata: pe motocicleta, cu un aer cam oligofren.
Ca reactie la aceste reclame penibile, am publicat, intr-o pagina din noiembrie 2005 a Forumului din saitul meu (http://www.pruteanu.ro/8forum/afisaref.php?id=29724), sase imagini cu intentii evident sarcastice. Le voi reproduce si aici:
(vezi poza)
Asadar, nimic nou sub soare. Eminescu nu trebuie protejat jandarmereste. Dar el ramine un poet, un artist al cuvintului; nu s-a ocupat nici cu chimicalele, nici cu spirtoasele, nici cu incaltarile. Erotic a fost cit cuprinde, dar daca s-ar sti pus pe cutii cu cauciucele, ar mai innebuni o data.
In ultima instanta, e o chestiune de inteligenta, de bun-simt si de congruenta. Congruenta intre imaginea scriitorului (artistului) si produsul pe care se afla. Credeti c-ar face nemtii cirnati -Goethe-?! Ar fabrica englezii bideuri -Shakespeare-?! Italienii, tampoane -Dante-? Francezii, supozitoare -Balzac-? Imi pot imagina, la rigoare, o imprimanta -Eminescu-, o firma de invelitori elegante pentru carti -Eminescu-, un coupe-papier -Eminescu- s.a.m.d. E, totusi, altceva. Si, mai ales, e nevoie ca in mijloacele de inriurire in masa (tv, ziare, radio) sa apara un Eminescu modern, ispititor, cool, carismatic, stirnitor de disputa. Ce frumos scandal, ce rating ar face, la TVR, un serial despre nationalismul lui Eminescu, despre sexualitatea lui Eminescu sau despre antisemitismul poetului!
