Nu poti sa nu-ti amintesti – sentimentul lucrului bine cladit aduce respect, starneste admiratie – de evolutia catorva formatii camerale, putine, dar importante, cele care ne-au vizitat pe parcursul recent incheiatului sezon muzical bucurestean. Ma refer la seara de muzica de camera sustinuta de muzicienii Cvartetului de coarde din Leipzig, formatie ce a evoluat la inceput de iunie la Palatul Cantacuzino, prin grija Fundatiei germane Goethe Institut – Internationes din Bucuresti si in colaborare cu Muzeul National -George Enescu-, cu Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. Ce anume este interesant, ce anume este captivant in evolutia cvartetistilor germani, violonistii Ivo Bauer si Tilmann Buning, violistul Matthias Moosdorf, violoncelistul Andreas Seidel? De la nivelul alcatuirii programului si pana la acela al realizarii sale in fapt artistic, se poate observa unitatea gandirii ce determina unitatea actiunii muzicale, iar aceasta inclusiv la nivelul constituirii sunetului de ansamblu, a stabilirii identitatii timbrale a acestuia.
De la opusul beethovenian de tinerete, Cvartetul al 6-lea ce se incheie cu celebra pagina -La Malinconia- – pagina ce prevesteste marea epoca romantica a secolului al XIX-lea, de la celebrul Cvartet Moartea si fata de Franz Schubert si pana la primul Cvartet de coarde scris de compozitorul german Wolfgang Rihm in urma cu o jumatate de secol, programul cvartetistilor din Leipzig s-a axat pe revelarea valorilor traditiei acestui gen cameral in spatiul culturii germane si austriece. Fermitatea gandirii muzicale determina aici o fermitate a actiunii in planul constructiei fiecarui opus in parte, a fiecarei sectiuni, coerent definite in sine, bine raportate in ansamblu; ascultandu-i, ai impresia ca te afli in fata unei arhitecturi muzicale imuabile. Chiar si paginile de evidenta expresie romantica au fost regandite in spiritul valorilor clasicismului german. Inclusiv spiritul vienez al cvartetului schubertian, melancolia sa dureroasa cu accente tragice, sensibilitatea vocala a liniei melodice au fost reformulate in sensul marilor constructii ale gandirii cvartetistice beethoveniene. Chiar daca judecata de gust imi indreapta preferintele personale in alta directie privind conceptul de cvartet romantic la Schubert, nu poti sa nu respecti caracterul ordonator al gandirii muzicale, precum si marca de personalitate probata. Este o formatie de muzicieni tineri, a caror activitate a crescut si a inflorit pe parcursul ultimului deceniu si jumatate. Ultimii 10 ani au fost aproape in exclusivitate dedicati muncii in aceasta formatie; turnee in peste 40 de tari ale lumii, in marile centre muzicale, activitatea camerala concertistica, conjugata cu munca de imprimare – peste 30 de imprimari in varianta CD – au adus un cumul de experienta, de claritate in actiune, de stabilitate a actului performantei artistice. Este o dinamica artistica prodigioasa, ce se exercita in zone stilistice dintre cele mai diferite, pornind din zona cvartetului clasic vienez de sfarsit de secol al XVIII-lea si pana la cvartetul contemporan, ilustru reprezentat, spre exemplu, de creatia americanului John Cage.
Si pentru ca putem arunca o privire retrospectiva asupra sezonului muzical cameral abia incheiat, este cazul a ne aminti de marile programe camerale oferite la noi, spre exemplu, de Cvartetul de coarde -Voces- in Studioul de Concerte Radio, de asemenea de concertul Cvartetului -Bartok-, concert sustinut cu concursul Centrului de Cultura al Republicii Ungare. Este fara indoiala putin pentru o capitala cum este Bucurestiul, cu ai sai peste doua milioane de locuitori, dintre care putini au ragazul a se apleca asupra marilor valori ale culturii muzicale, dintre care putini – fac aprecieri de ordin procentual – au ragazul, probeaza interesul pentru frecventarea concertelor simfonice; dintre acestia si mai putini sunt cei care manifesta nevoia de a se adanci in lumea valorilor muzicale camerale. In aceasta lume, cvartetul de coarde este, intr-adevar, o floare rara. In mod special la noi, unde – in zona invatamantului muzical artistic, chiar de la primele varste – sunt cultivate, justificat sau nu, veleitati solistice rareori implinite. Lucrul este firesc la nivelurile superioare ale perfectionarii muzicale solistice; sunt niveluri la care putini acced, de cele mai multe ori cu sprijinul unor fundatii, al unor institutii specializate, orientate pe directia sprijinirii tinerelor talente supradotate. Sa nu uitam, si la noi, si peste tot in Europa, contribuabilul de rand plateste pentru a intretine o retea temeinic fundamentata a invatamantului muzical artistic; este o structura ce alimenteaza in mod firesc marile formatii orchestrale, pe cele corale, spre exemplu; …de asemenea, contribuie la constituirea, la primenirea diferitelor formatii muzicale camerale. Miscarea acestora din urma se afla la noi in grea suferinta, de la nivelul scolar la cel universitar, la cel al vietii de concert. Vrem sa devenim solisti intr-o tara a veleitatilor solistice. Sunt cateva dintre motivele pentru care admiratia mea pentru tinerii cvartetisti din Leipzig cunoaste temeiuri dintre cele mai importante, inclusiv de ordin conjunctural.
