Convorbire cu acad. Marius Sabin Peculea
– Deși aveți o bogată activitate științifică, sunteți cunoscut îndeosebi pentru cercetarea, experimentarea, proiectarea și realizarea uzinei-pilot de apă grea de la Râmnicu Vâlcea, la care ați folosit procedee originale, în premieră mondială. Aveți 30 de brevete de invenții pentru care ați primit premii internaționale și numeroase studii de specialitate. Este depășită tehnologia folosită cu succes acum 31 de ani?
– O tehnologie are o viață și, ca atare ea se transformă continuu, în pași mici ca să poată fi concurențială. Așa s-a întâmplat cu ceea se numește capacitatea reală a unei instalații, determinată de trei coeficienți legați de felul în care lucrează – primul legat de modul de operare al instalației, al doilea, de fiabilitatea sistemelor și ultimul așa numitul timp de relaxare. Sunt simboluri care sunt urmărite de personalul de la fabrică, de cei de la proiectare, pentru a fi îmbunătățite și asta face ca tehnologia să fie concurențială pe plan mondial. La Fabrica de apă grea de la Turnu Severin, acești coeficienți sunt urmăriți continuu.
– După atâția ani, cum priviți "izbânda" dvs. de realizare cu tehnologii originale a apei grele?
– În primul rând, nu a fost "izbânda" mea, a fost a tuturor, a fost o problemă de front larg.
– Ați fost "comandantul"…
– De concepție și poate am avut o strategie bună, dar am beneficiat de colaborarea unor oameni entuziaști care și-au pus sufletul în tot ce au făcut și în partea de cercetare și de proiectare și de personalul de la Turnu Severin. Este o mulțumire pentru că, practic, legăturile mele cu cei care mai sunt în viață sunt foarte strânse. Ei nu m-au uitat pe mine.
– Mai rar un tehnolog vorbește cu atâta căldură despre relațiile interumane. Cât de importante sunt?
– După mine, sută la sută.
– De ce?
– Cel mai ades, defecțiunile, avariile nu se datorează materialelor, ci oamenilor. Pentru asta este nevoie de oameni cu o pregătire profesională foarte bună și, în al doilea rând, să aibă o conștiință profesională. Adică, atunci când a greșit ceva să anunțe imediat, pentru că astfel se pot reduce foarte multe dintre efectele neplăcute. Problema e cum penalizezi un om care își anunță greșeala?
– Exact, cum ați procedat?
– Este o mărturisire ca la Biserică. În această idee, în primul rând nu se discută în public și canonul dat este redus. Noi am beneficiat atunci și de o înțelegere cu cei de la Securitate ca toate defecțiunile pe care le aveam la instalația pilot de la Râmnicul Vâlcea să nu intre sub incidența ei. Altfel, nu mai era sinceritatea de care aveam nevoie pentru a ne da seama dacă este vorba de o greșeală umană sau echipamentul nu este bun pentru a fi transpus de la instalația pilot la industrie.
– Care este cea mai frumoasă amintire de atunci? Când ați văzut că instalația merge?
– Instalația a fost pusă în funcțiune imediat și, în 1973, am realizat prima separare izotopică, dar propriu-zis apa grea s-a extras în 9 august 1976. Să știți că bucurii am avut pe tot parcursul activității. Atunci când una dintre cele patru instalații se punea în funcțiune nu participa doar echipa respectivă, ci toate și nu doar ca spectatori, ci gata să dea o mână de ajutor. Nu te simțeai singur, mai ales că porneam instalații care erau și pentru noi noutăți.
– Între preocupările dvs. științifice este și apa ușoară. Ce este?
– Când urmele de deuteriu sunt extrase din apă, rămâne o apă curată, pentru că deuteriul acționează ca un toxic, inactiv chimic. Apa ușoară, sau dedeuterată, este mult mai activă și în biologie și în reacțiile chimice.
– Este și un fel legendă despre această apă miraculoasă. Cât adevăr este?
– Că e miraculoasă este legendă. Apa ușoară face ca reacțiile dintr-o transformare biologică să devină mult mai active. Un medicament luat cu apă ușoară este mai activ în organism, fiindcă a fost eliminată toxina. Să știți că un conținut redus de deuteriu se găsește în măr, mai mic decât în toate celelalte fructe. Nu știu dacă Eva știa asta când a luat mărul de la șarpe și l-a dat lui Adam…
– De aceea se spune că este cel mai sănătos.
– Și mai e ceva. Când se taie vița de vie, curge un lichid, "lăcrimează", și țăranii dau cu el pe ochi sau pe răni, care se vindecă mai ușor tot pentru că are un conținut mai redus de deuteriu.
Exigențele cercetării de dezvoltare
– Ați fost secretar general al Academiei Române și v-a preocupat cercetarea științifică.
– M-a preocupat cercetarea de dezvoltare, care preia cunoștințele științifice și le prelucrează pentru a fi valorificate în industrie și economie.
– Nu credeți că aici la noi este una dintre cele mai mari probleme?
– Da, și din mai multe motive. În primul rând, nu avem o strategie de dezvoltare a României din care să rezulte obiectivele care interesează. Când am făcut apa grea, am avut un obiectiv foarte precis – introducerea energiei nucleare în România. Acest lucru a permis ca finanțarea și sprijinirea activității de cercetare, dezvoltare și introducere în industrie să fie făcută printr-o investiție de stat. Țările mici, cum e și România, nu-și pot permite să facă cercetare finanțată de întreprinderi, pentru că nu le avem, de pildă, un Siemens, sau BMW, care să susțină cercetarea științifică. Noi avem nevoie de obiective care să se realizeze local. Cercetarea științifică este cosmopolită, dar valorificarea ei este locală.
– Ați revenit apoi la o pasiune din tinerețe, criogenia.
– M-am gândit ce fac cu oamenii după ce realizăm apa grea. Trebuia să găsesc o activitate divergentă, care să deschidă o perspectivă și am ales criogenia.
– Ce este criogenia?
– Este știința și tehnica temperaturilor foarte joase – de la 150 grade la 273,15 grade – limită ce nu poate fi atinsă. Scăderea temperaturii încetinește desfășurarea fenomenelor și astfel pot fi cercetate mai bine. Tehnologic, această metodă permite obținerea unor substanțe mult mai ușor.
– Și aplicațiile?
– Mai întâi, în cercetarea științifică, unde permite cunoașterea mai exactă a comportării unor substanțe. Spectaculoasă a fost realizarea trenului cu pernă magnetică. Toate zborurile în cosmos au fost posibile datorită combustibililor lichefiați. În nucleară, separarea izotopilor hidrogenului și reactorii de fuziune, o sursă de energie practic inepuizabilă.
– Cum apreciați dacă un cercetător este bun?
– După dorința de afirmare. S-a spus că dacă reușești să vezi invizibilul, poți să faci imposibilul. Ei bine, cercetătorul adevărat vede invizibilul.
– Aveți o carte în curs de apariție la Editura Academiei Române. Este o istorie apei grele?
– Nu istoria. În literatura de specialitate găsim informații dar nu soluții, așa că, am publicat în 1984, cartea "Apa grea. Procese industriale de separare" o carte științifică despre instalații de separare a apei grele. În cartea de acum descriu evoluția gândirii în cercetare, proiectare, execuție și punerea în funcțiune a fabricii de apă grea. De aici rezultă cum a fost gândită și care este specificul ei, care este partea de originalitate. Ceea ce vreau să se înțeleagă e că un fenomen fizic poate fi transpus într-o infinitate de soluții tehnologice și fiecare le rezolvă după capabilitatea lui.
– De felul în care vede invizibilul și-l pate face vizibil. Sunteți încrezător azi în viitorul tehnologiei românești?
– Sunt încrezător. Trebuie să acceptăm nivelul de tehnologie care se poate dezvolta în România. Asta nu înseamnă o calitate inferioară, ci că nivelul de dezvoltare tehnologică este mai mic. Îmi amintesc că am citit cândva că realizarea cea mai mare a omului este să organizeze gândirea semenilor săi.
