Se apropie Festivalul Enescu si, de aceasta data, iubitorii artei coregrafice vor avea privilegiul sa aplaude, in cadrul Galei de balet ce se va desfasura in 22 septembrie, ora 18.00, la Teatrul National, cativa excelenti solisti de la Staatsoper, Covent Garden, Compania Duato – Madrid etc., alaturi de interpreti romani care evolueaza la Opera Nationala (intre care Corina Dumitrescu si Ovidiu Matei Iancu) sau pe mari scene din Europa – Simona Noja de la Staatsoper Viena si Alina Cojocaru de la Covent Garden, stele ale baletului pe care multi dintre noi am avut bucuria sa le urmarim la Bucuresti.
Dar pana atunci, vorbind despre spectacolele extraordinare prezentate pe scena ONB, sa ne reamintim de serile in care, spre exemplu, Corina Dumitrescu a dansat in compania unui excelent balerin de la Teatrul Kirov (Mariinski), in urma cu trei ani (in Don Quijote), dar si la sfarsitul stagiunii trecute, cand tanarul Andrian Fadeev a incantat in acelasi balet de Minkus, dar si in Lacul lebedelor, surprinzatoare fiind nu doar tehnica sa performanta, cat mai ales expresivitatea, maleabilitatea si acea prezenta scenica stralucitoare ce-i caracterizeaza doar pe marii solisti. Calitatile sale exceptionale au fost, de altfel, remarcate si de impresari, astfel incat, imediat dupa prima sa aparitie la ONB, a fost invitat la Metropolitan New York, devenind apoi bine cunoscut si la Covent Garden unde, in august, a fost din nou oaspete pentru trei saptamani, dansand in Frumoasa din padurea adormita, Rubine si Apollo musagete (coregrafia Balanchine) etc. Pe aceeasi renumita scena londoneza urmeaza sa evolueze in Bayadera, Lacul lebedelor, Corsarul, precum si intr-o secventa originala pe muzica de Czerny (gandita in maniera unei ore de studiu). Pornind de la faptul ca la Londra coregrafia este neo-clasica, iar la noi se mentine viziunea clasica in cele doua balete amintite, l-am intrebat, firesc, pe Andrian Fadeev in ce masura este dificila trecerea de la un stil la celalalt?
Sunt interesat sa abordez mereu ceva nou
– Spre exemplu, in Lacul lebedelor sunt mici diferente, dar am incercat sa trec intreaga desfasurare prin filtrul propriei mele personalitati. Trebuie sa recunosc faptul ca am fost destul de emotionat tocmai din cauza acelor mici -nuante-, mai ales ca am venit la Bucuresti doar pentru doua zile, in care am dansat… doua spectacole, ceea ce, chiar daca este vorba despre standarde clasice, a fost destul de greu, pentru ca particularitatile sunt greu de -prins- intr-o zi. In general vorbind, la inceput mi-a fost destul de dificil sa trec rapid de la clasic la neo-clasic, dar am realizat apoi ca de fapt cele doua maniere se completeaza si imi implinesc personalitatea.
– Va atrage dansul contemporan?
– Cand Neumeier a fost la Teatrul Kirov, am dansat in trei lucrari pe care le-a montat acolo, renumitul coregraf a creat pentru mine doua piese si apoi m-a invitat la Hamburg sa dansez alaturi de Compania sa. Dansul modern este greu, dar totodata sunt foarte interesat sa abordez mereu ceva nou. Pana acum am aparut mai mult in spectacole de Balanchine sau in stil neo-clasic, destul de asemanatoare ca maniera, dar sper sa dansez si in coregrafii moderne.
– Acumularile dumneacoastra in plan artistic sunt evidente, la repetitii s-a observat atentia la fiecare miscare de brat, la fiecare atitudine scenica, dorinta permanenta de perfectionare, rezultat al -focului sacru-, care inseamna in fond talent, dar si al seriozitatii scolii ruse de balet si apoi al lucrului in cadrul unor companii celebre. Ce proiecte aveti in urmatoarele luni, in afara de reprezentatiile de la Covent Garden?
– Spectacolele din august au urmat turneului pe care l-am efectuat in luna iulie impreuna cu Teatrul Mariinski la Graz, unde am dansat in Don Quijote, Romeo si Julieta, Rubine. Cred ca dupa perioada londoneza imi voi lua un concediu si voi pleca undeva la mare impreuna cu sotia mea, care este balerina la acelasi renumit Teatru Kirov (care a revenit la denumirea sa initiala -Mariinski-). Ea se axeaza mai mult pe dansul de caracter. Exista deja un proiect in ideea de a dansa amandoi intr-un spectacol la Bucuresti. In stagiunea viitoare voi avea din nou turnee cu teatrul in SUA, Japonia (cu Romeo si Julieta, Lacul lebedelor, Bayadera, Spargatorul de nuci), voi dansa in Manon etc., toate aceste invitatii dovedind ca repertoriul clasic bine dansat si revitalizat se bucura de mare succes in intreaga lume.
– La ce nivel se afla astazi scoala rusa de balet si cum vedeti ansamblul nostru comparativ cu stadiul de acum trei ani?
– La noi sunt balerine foarte bune care se pregatesc acum, dar baietii sunt mai putini pentru ca cei -destepti- se orienteaza catre sport sau afaceri… In ceea ce priveste nivelul ansamblului ONB, se simte o crestere evidenta a calitatii in special din punctul de vedere al scolii, al tehnicii in general, al miscarii bratelor – si cred ca in buna masura este meritul lui Mihai Babuska, cel care conduce Departamentul Coregrafie al teatrului.
In acest sens, se cuvine subliniat faptul ca, intr-adevar, a inceput sa se formeze un nucleu puternic si de mare calitate, dar poate cel mai important aspect este -spargerea- unor tabuuri, tendinta de a iesi din conservatorism, interesul deosebit pe care toti balerinii nostri l-au aratat in perioadele de lucru cu coregrafi din afara teatrului, care au imprimat un alt sistem in repetitii, discutand, incercand, determinand o implicare speciala a fiecarui balerin in parte. Si poate nu intamplator, tratativele cu Fundatia Balanchine au dus, dupa vizionarea (obligatorie) a ansamblului, la preluarea drepturilor de prezentare a unei lucrari semnate de celebrul coregraf – Serenada pe muzica de Ceaikovski – pentru care, dupa cum declara Mihai Babuska, s-a facut si o reducere substantiala de pret, dar chiar si in aceste conditii se duc adevarate -batalii- pentru a reusi sa se gaseasca suma necesara, dorinta fiind de a prezenta publicului romanesc un repertoriu imbogatit, innoit, care treptat sa se apropie de cel inclus pe afisul marilor companii de balet. O -mostra- din ceea ce se danseaza astazi in lume ni se va oferi insa in acea Gala de balet pe care multi o asteapta cu nerabdare si curiozitate.
