Despre gramatică fără prejudecați

Convorbire cu lect. dr. Adina Dragomirescu, cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“

Faceți parte din colectivul coordonat de prof. univ. Gabriela Pană Dindelegan care a elaborat „Gramatica de bază a limbii române + Caietul de exerciții“, distinsă cu premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ al Academiei Române pe anul 2010. Personal, ați fost premiată și pentru lucrarea „Ergativitatea. Tipologie. Sintaxă. Semantică“. Ceva mai înainte, apăruse Gramatica Academiei Române, elaborată tot de Institutul de Lingvistică. De ce a fost nevoie de această nouă Gramatică?
   
După apariția „Gramaticii limbii române“ s-a simțit nevoia unei sinteze cu destinație didactică, simplificată din punctul de vedere al conținutului și mai atractivă ca tehnoredactare. „Gramatica de bază“ este o sinteză a celor mai importante informații despre morfosintaxa limbii române, și o comparație continuă între gramatica modernă și cea contem­porană. Apoi, a fost nevoie să explicăm de ce au fost necesare anumite schimbări și nu doar să le explicăm, ci să oferim și argumente pro și contra.
     
Caietul de exerciții cui se adresează?
   
Exercițiile (rezolvate integral) cuprinse în acest Caiet se potrivesc ca sumar cu conținutul Gramaticii; fiecare temă din gramatică are exerciții cu grade diferite dificultate și se adresează elevilor de gimnaziu, celor de liceu, precum și studenților.

Sunteți unul dintre cei mai tineri cercetători ai Institutului și, totodată, cadru universitar. O speranță care a și început să se împlinească dacă mă gândesc și la cărțile la care ați colaborat: „Ești cool dacă vorbești corect“, „101 greșeli de lexic și de semantică. Cuvinte și sensuri în mișcare“ scrisă împreună cu Alexandru Nicolae. Cum s-a făcut că v-ați dedicat gramaticii, disciplină pentru mulți cam aridă?
   
În nici un caz nu venisem la Facultatea de Litere să fac gramatică, dar profesorii de lingvistică m-au făcut să-mi schimb puțin drumul. Foarte probabil, mai toți care vin la această facultate se gândesc să devină critici literari sau scriitori. Întâlnirea cu dna. Gabriela Pană Dindelegan a fost decisivă pentru alegerea făcută, pentru că gramatica mi s-a înfățișat într-o altă perspectivă.
   
Adică?
   
Gramatica nu înseamnă doar a vorbi corect, a recunoaște subiectul și predicatul sau a ști să împarți fraza în propoziții, ci este și o modalitate prin care vedem de ce oamenii sunt diferiți de animale, de ce avem capacitatea de a vorbi, care ne deosebește de toate celelalte ființe. Apoi, modul în care sintaxa poate să explice structura creierului sau legăturile cognitive pe care le face. Mi-am dat seama că gramatica înseamnă mult mai mult decât aspectul didactic și cel normativ. Cred că aici este o latură mai puțin cunoscută a sintaxei, faptul că sintaxa este o știință cognitivă, prin care se pot cunoaște alte fenomene care să ne ajute să înțelegem ce se întâmplă cu gândirea noastră.
   
Aceste idei le transmiteți și studenților Dvs.?

Da, din fericire am un curs opțional în care încerc să le arăt studenților că sintaxa este mai mult decât o sumă de reguli. Am constatat că le place și consideră mult mai interesant acest mod de predare. Dar nu poți face asta decât după ce te-ai asigurat că știu noțiunile de bază pe care le vor folosi ca viitori profesori.

O întrebare pusă frecvent specia­liștilor. Cum apreciați limba vorbită astăzi?

Este o întrebare care nu-mi prea place, pentru că răspunsul așteptat este că limba română vorbită este foarte urâtă. Eu cred că este o limbă care se schimbă mult mai repede decât odinioară. Astăzi putem vedea schimbările la interval de cinci ani, în timp ce în trecut limba era mai conservatoare și schimbările erau vizibile la cam 30 de ani. Se schimbă pentru că, în primul rând, se vorbesc mai multe limbi străine.

De fapt, mai mult engleza americană.

Cred că multe schimbări se datorează contactului cu limba engleză folosită de tehnologia contemporană și asta înseamnă, probabil, o exprimare mai lacunară, mai eliptică.

Mai eficientă, într-un fel.

Da, dar dacă ne așteptăm ca limba să fie frumoasă să ne reprezinte ca oameni și să nu fie doar un mijloc de comunicare, atunci pierdem ceva. Dacă vrem eficiență, atunci tendințele de azi sunt explicabile.

Mai sunt și formele prescurtate folosite, de pildă, pe messenger.

Aceste limbaje codificate au fost mereu interesante și au fascinat într-un fel pe mulți. E mai simplu să scrii așa când vrei să transmiți ceva rapid, dar când vrei să comunici ceva care să te reprezinte, atunci scrii de la cap la coadă, cu diacritice.

Nu vi se pare, totuși, că înainte limba vorbită era mai frumoasă, mai bogată în sensuri?

Nu cred. Totdeauna a existat impresia că limba vorbită înainte a fost mai frumoasă. La fel gândeau și cei din secolul XIX, care au pus bazele limbii literare moderne. Mi se pare normal să apreciezi mai mult limba dinainte, dar cu moderație.

Ați publicat cartea „101 greșeli de lexic și de semantică. Cuvinte și sensuri în mișcare“, care face parte din seria „Viața cuvintelor“, inițiată de acad. Marius Sala. Cum ați ajuns la această carte? Ați pornit de la o cercetare?

Am participat la un proiect de monitorizare a presei derulat de Academia Română în parteneriat cu CNA pe durata mai multor ani. Am acumulat foarte mult material și ceva experiență în evaluarea gravității greșelilor de limbă vorbită. Ideea a fost să oferim un model, nu neapărat pentru a corecta, cât mai ales pentru a învăța cititorul cum să evalueze singur. În consecință, nu ne-am propus atât să condamnăm greșelile, cât să oferim explicații privind apariția lor și, mai ales, soluții pentru a le evita. Are și o soră geamănă „101 greșeli de gramatică“ și cine le citește are prilejul să evite și să combată nu greșelile în sine, ci mai degrabă tipurile de abateri de la regulile exprimării corecte.

Cercetarea a fost făcută numai în presă?

Punctul de plecare a fost presa, dar până la urmă am inclus mai multe registre.

Ce tipuri de greșeli au fost cele mai frecvente? De obicei, le vezi foarte repede pe ale altora…

În general, cele mai multe greșeli provin din „copierea“ greșită a sensurilor unor cuvinte din limba engleză. Acum, de pildă, este la modă folosirea cuvântului „expertiză“, cu sens „experiență“ sau „capacitate într-un domeniu anumit“, undeva la limita dintre competență și experiență. Multe greșeli apar atunci când cineva vrea să arate cu dinadinsul că știe să folosească un anumit tip de limbaj. Apoi, foarte frecvente sunt pleonasmele, care nu mi se par însă la fel de grave. Trebuie să avem o dreaptă cumpănire în judecarea greșelilor, pentru că lucrul care este astăzi o greșeală, mâine poate fi acceptat și deci să fie normă.

Pentru a evita o cacofonie, se folosește obsedant „ca și“. Cât de corect este, că frumos, cert, nu este?

Apariția unei cacofonii în exprimare este o greșeală mult mai puțin gravă decât folosirea lui „ca și“ în contexte nepotrivite. Ca să eviți o cacofonie, cel mai bine este să reformulezi enunțul. Dacă nu poți, e mai cinstit să produci o cacofonie sănătoasă de tipul „ca cercetător“, decât oribilele „ca și cercetător“ sau „ca virgulă cercetător“.

Ce posibilități au lingviștii să corecteze limba vorbită sau scrisă?

Limba evoluează fără să țină seama de specialiști. E un exemplu care mi-a plăcut foarte mult legat de aerul condiționat. Când, la sfârșitul anilor ’60, a părut expresia „aer condiționat“ Al. Graur a combătut-o vehement. Interesant, astăzi expresia „aer condiționat“ este cu tot banală, dar, cum vedeți, nu a fost așa de la început. Mă gândesc că și azi ceea ce se consideră abatere mâine ar putea fi considerat un fapt de limbă normal. Având o atitudine vehementă față de greșeli, există riscul să devii mai târziu ridicol.

Mai este și riscul unor blocaje de comunicare. Totuși, mai e „dulce și frumoasă limba ce-o vorbim“?

Mie îmi place limba română ca sintactician, dacă vreți, pentru că este o limbă interesantă în sensul că este o combinație foarte neobișnuită între trăsă­turile romantice și cele balcanice − româna face parte din Uniunea lingvistică balca­nică, alături de alte limbi din această zonă geografică, cu care a intrat în contact. Limba română este frumoasă din punct de vedere teoretic, pentru că, uneori, răstoarnă teorii (sintactice) sau oferă contraargu­mente pentru diferite ipoteze.

Așa fiind, ce poeți și scriitori vă plac?

Ca poeți, Tudor Arghezi și ?ê?£tefan Augustin Doinaș, mai ales pentru inventivitatea lingvistică. Poate o să vă mirați, dar dintre scriitori îmi place foarte mult Sadoveanu, pe care generația tânără nu-l prea apreciază. Mi îmi place tocmai pentru limba pe care o folosește care este fascinantă și cred că, uneori, asta salvează oprea. Sadoveanu are o limbă în care poți să trăiești citind.

Elena Solunca Moise