Aula Academiei Române a găzduit zilele trecute o sesiune de comunicări dedicată personalității lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), organizată de Secția de Filologie și Literatură împreună cu Secția de Științe Istorice și Arheologie. Pentru acad. Eugen Simion, președintele Secției de Filologie și Literatură, „este un moment Cantemir, și noi, românii, ar trebui să ne gândim mai lucid și constructiv pentru a impune figura lui Cantemir ca figură europeană“. Anul acesta, la Sediul Parlamentului European din Bruxelles, personalitatea lui Dimitrie Cantemir a fost omagiată, la împlinirea a trei sute de ani de la urcarea sa pe tronul Moldovei, în cadrul unui simpozion internațional și a fost dezvelit un bust al prințului cărturar. Pe frontonul Bibliotecii Sainte-Genevieve din Paris, numele său este inscripționat între cele mai ilustre personalități ale umanității. Privind însă înapoi, trebuie spus că Academia Română s-a preocupat, încă din primii ani ai ființării ei, de moștenirea celui care a fost deopotrivă om politic, conducător de oști, istoric, filosof, scriitor, muzicolog și compozitor, etnograf, teolog, geograf, lingvist, spirit enciclopedic, cu o inteligență sclipitoare și cu „o cu totul princiară retorică“, un umanist prin vocație, care a prefigurat iluminismul românesc. Au prezentat comunicări: acad. Eugen Simion, președintele Secției de Filologie și Literatură – Cantemir – moralistul; acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române – Dimitrie Cantemir – omul modern; acad. Andrei Eșanu și dr. Valentina Eșanu, Academia de Științe a Republicii Moldova – „Un «panegiric» necunoscut al lui Dimitrie Cantemir“; acad. Sabina Ispas – „Actualitatea considerațiilor etnologice cuprinse în «Descriptio Moldaviae»“; prof. univ. dr. Grigore Brâncuș, membru corespondent al Academiei Române – „Probleme de istorie a limbii române în opera lui Dimitrie Cantemir“; prof. dr. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Române – „Dimitrie Cantemir și înnoirea limbii române;“ conf. univ. dr. Ioana Feodorov – „Stadiul actual al studiilor cu privire la Dimitrie Cantemir“ și dr. Stela Toma – „Textele românești ale lui Dimitrie Cantemir și editarea lor în cultura românească“.
Un slujitor al viitorului
Dimitrie Cantemir a trăit doar 50 de ani și, cum afirma acad. Dan Berindei, a reușit să se impună contemporanilor săi și, „paradoxal, a fost acceptat de lumea musulmană și s-a bucurat de cinstire și apreciere și în Rusia lui Petru I… numele său a fost acceptat de cercurile savante ale Europei ca al unui învățat orientalist, lucru datorat, în primul rând, ecoului pe care l-a avut «Istoria Imperiului Otoman», cu ediții succesive în engleză, franceză și germană“. Scrisă în 1716, în limba latină, la solicitarea Academiei din Berlin, lucrarea „Descriptio Moldaviae“ i-a adus alegerea ca membru al prestigioasei instituții. Acad. Sabina Ispas aprecia că două dintre categoriile descrise în paginile ei – călușul și doina – au fost selectate de Comisia internațională de evaluare UNESCO și incluse în patrimoniul intangibil al umanității ca reprezentative pentru cultura românească.
A avut toate calitățile unui om modern – o mobilitate intelectuală de excepție, un spirit deschis către nou, o capacitate deosebită de a se integra mediului în care a trăit, cunoașterea limbilor latină, lingua franca a acelui timp, greaca, turca, araba și persana, o viziune modernă care l-a ajutat să se integreze în procesul de mutații care începuse a se desfășura. Pentru a întregi imaginea operei sale de o vastă complexitate mai notăm „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea“, scrisă în limba română și tipărită la Iași în 1698; „Imaginea tainică a științei sacrosante“ (1700); „Istoria ieroglifică“, scrisă în limba română la Constantinopol (1703-1705); „Istoria creșterii și descreșterii curții otomane“, redactată în limba latină între 1714-1716; „Hronicul vechimei româno – moldo – vlahilor“, scrisă în latină și tradusă în română (1719-1722). Se mai adaugă „Prescurtate a sistemului logicii generale“, „Cercetarea naturală a monarhiilor“, „Sistema religiei mahomedane“ sau „Cartea științei muzicii“. S-a stins din viață în anul în anul 1723, la moșia sa din Harcov și a trecut timp până când, în urma demersurilor făcute de Nicolae Titulescu, osemintele sale au fost aduse în țară și înhumate în cripta bisericii „Trei Ierarhi“ din Iași. Un om modern, cum afirma acad. Dan Berindei, „un slujitor multiform al noului, al viitorului, iar activitatea sa deosebit de rodnică a slujit epocii sale dar, mai ales, urmașilor săi până în zilele noastre“.
Prof. univ. Grigore Brâncuș a făcut o amplă analiză a preocupărilor lingvistice ale lui Dimitrie Cantemir și felul în care a demonstrat romanitatea limbii române. Sublinia: „… limba românească a fost în primele sale veacuri latină și română curată și adevărată și de aceea cei care o vorbesc se cheamă pe drept și astăzi români, iar limba lor română. “ Totodată, a arătat că în structura primară a limbii române se păstrează elemente din substratul traco-dac: „dar ce este mai adevărat și mai aproape de dreapta judecată e că românii au primit nu puține cuvinte ale dacilor, precum mai târziu ale slavilor, polonilor, ungurilor și grecilor“. A susținut unitatea românilor: „Locuitorii Valahiei și ai Transilvaniei au aceiași limbă cu moldovenii, conduvlahii sau cuțovlahii din țara grecească… Românii sunt toți de o limbă și de un neam“. Om al timpului său, Dimitrie Cantemir a fost și un înnoitor al limbii literare române, înfățișată pe larg de Prof. univ. Gheorghe Chivu.
Proiecte și speranțe
Dr. Ioana Feodorov a conturat un răspuns la întrebarea: „Cine sunt cantemiriști care ar putea prelua ștafeta înaintașilor și ce proiecte ar putea ei relua și iniția? A fost amintită pleiada de cărturari care au completat, conservat și comentat opera cantemiriană, autori ai unor exegeze memorabile ca Nicolae Iorga, George Pascu, Iorgu Iordan, George Vâlsan, P.P. Panaitescu, Nicolae Stoicescu, Al. Duțu, Dan Slușanski, Dan Horia Mazilu ș.a. La aceștia se adaugă Al. Surdu, Al. Zub, Gh. Mihăilă, Ștefan Gorovei, Paul Cernovodeanu și Andrei Pippidi. Un cuvânt special se cuvine regretatului Virgil Cândea pentru întreaga sa operă dedicată principelui cărturar pentru fondul de carte donat Academiei Române, aflat în cabinetul care îi poartă numele, unde se găsește „Fondul Cantemir“, ce găzduiește întreaga bibliografie adunată de distinsul istoric, împrospătată continuu. Dintre proiectele de viitor am reținut realizarea unei pagini web care să prezinte în limbi de circulație personalitatea și opera Prințului Moldav.
Cum spunea acad. Eugen Simion, este un moment Cantemir prielnic prezentării lui ca o figură europeană și ar trebui să se facă mai mult pentru cel al cărui nume leagă trei culturi – turcă, rusă și română. Și o propunere concretă – un proiect esențial al Academiei Române privind publicarea întregii opere a lui Dimitrie Cantemir. L-a început Virgil Cândea și au fost publicate în seria de „Opere fundamentale“ scrierile românești. Necesitatea și utilitatea unui asemenea proiect este evidentă și sperăm că realizarea lui nu va întârzia prea mult timp.
Premiile Academiei Române pe anul 2008
Ieri, în Aula Academiei Romåne a avut loc ceremonia de decernare a premiilor Academiei Romåne pe anul 2008, deschisă de acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Romåne, care a înmånat distincțiile academice: Diploma „Meritul Academic“ pentru dr. Ștefania Zuca și dr. Dumitru Marchitan. Diploma „Distincția culturală“ a fost acordată d-lor. dr. Mihail Mihailide, director fondator al revistei „Viața Medicală“, și Sorin Ivan, redactor-șef al revistei „Tribuna Învățămåntului“. În continuare, președinții celor 14 secții ale Academiei Romåne au înmånat 63 de premii unui număr de 131 de autori din toate domeniile științei și culturii. Lista premiilor este afișată pe site-ul Academiei Romåne la adresa: www.academiaromana.ro.
