In preajma Sarbatorilor de iarna, melomanilor li se ofera, prin traditie, daruri -de suflet-, fie prin emisiuni radio, fie prin concerte corale sau de muzica folk, in care pot regasi frumusetea colindelor romanesti si universale, obiceiuri stravechi sau versuri rostite in atmosfera atat de speciala a serilor de decembrie.
Ministerul Culturii si Cultelor – Departamentul pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National – in colaborare cu Uniunea Armenilor din Romania au invitat insa spectatorii la o intalnire cu -dinastia lirica Iordachescu- – o -formula- deja cunoscuta in viata muzicala si mult apreciata de cei care doresc sa-l asculte si astazi pe baritonul Dan Iordachescu in arii din opere si lieduri care l-au consacrat de-a lungul carierei sale indelungate, cantand acum alaturi de fiicele sale – mezzosoprana Cristina Iordachescu-Iordache si soprana Irina Iordachescu. Nostalgia celor care, ani la rand, l-au aplaudat pe maestru atat pe scena Operei bucurestene, cat si pe podiumul de concert, precum si interesul trezit de evolutia sopranei care, stiind sa-si puna in valoare glasul limpede, suplu, frazarea eleganta si sensibilitatea expresiei, a repurtat succese notabile in tara si in strainatate, dar si de reintrarea surorii sale in circuitul curent al ultimelor doua stagiuni, remarcabila prin caldura timbrului catifelat, prin rafinamentul stilistic si profesionalismul cu care abordeaza fiecare partitura, au facut ca sala Dalles sa devina neincapatoare. Profesionalismul reprezinta, de fapt, o caracteristica -de familie-, Dan Iordachescu fiind unanim recunoscut pentru expresivitatea deosebita, pentru maniera in care a reliefat, totdeauna, sensurile textului literar, accentele si culorile cuprinse in linia melodica ce invesmanteaza cuvantul, realizand adesea momente impresionante fie prin dramatismul cu care investeste trairile personajului intrupat, fie prin umorul sarcastic sau jovial conferit unor pagini a caror suculenta este astfel pusa in valoare la cote ce electrizeaza audienta; iar fiicele sale au mostenit minutia constructiei si conturarii discursului sonor, descoperirea sensurilor ideatice si emotionale imaginate de autor, redate cu multa implicare afectiva, dar si cu anume sobrietate binevenita in gest si atitudine.
Sonurile suave, de pace sufleteasca si impacata reculegere au incantat inca din primele secvente – colindul Dimineata lui Craciun (interpretat de cei trei solisti in acompaniamentul discret sustinut de pianistul Alexandru Petrovici), Rugaciune de Carmen Petra Basacopol (solist Dan Iordachescu), Ave Maria de Bach-Gounod (Cristina Iordachescu) si Noel de Adolphe Adam (Irina Iordachescu) – pentru a lasa apoi locul muzicii mozartiene, in care maestrul s-a simtit -acasa-, recunoscut fiind ca un mare interpret al creatiei compozitorului salzburghez. Am ascultat astfel arii din opera Nunta lui Figaro si celebrul duet Zerlina-Don Giovanni din opera Don Giovanni (Dan Iordachescu si Cristina Iordachescu-Iordache), apoi un sensibil duet din Flautul fermecat in care baritonul a cantat alaturi de mezina sa, Irina Iordachescu, soprana care a prezentat apoi un fragment din Exultate jubilate, pentru ca tertetul din opera Cosi fan tutte sa fie interpretat -in familie- cu o finete si o coordonare vocala rasplatita cu vii aplauze. De altfel, trebuie subliniat faptul ca glasurile lor se -mariaza- perfect, culorile timbrale si rotunjimea sunetului, a emisiei, pronuntia clara (dar nu agresiva) imbinandu-se firesc intr-un ansamblu unitar sub toate aspectele.
Ultima parte a programului a inclus arii celebre din operele Rinaldo de Handel (un lamento inchinat de Cristina Iordachescu-Iordache memoriei celor care au pierit in decembrie *89), Samson si Dalila de Saint-Saens si Werther de Massenet (solista aceeasi rafinata mezzosoprana), Traviata de Verdi (Dan Iordachescu), Vecerniile siciliene de Verdi (Irina Iordachescu), apoi lieduri de Schumann, Dan Iordachescu fiind, ca de fiecare data, aplaudat in dramaticul lied Cei doi grenadiri, dar mai ales pentru una dintre piesele sale -de rezistenta- – Balada puricelui de Musorgski – extrem de ofertanta pentru un interpret care stie, cu adevarat, sa fie expresiv in glas, mimica si miscare. Scandarile publicului au determinat acordarea unor bisuri care, de asemenea, au entuziasmat prin frumusetea muzicii si prin atmosfera pe care cei trei artisti au stiut sa o creeze – dupa -Barcarola- din opera Povestirile lui Hoffmann de Offenbach (soliste Cristina si Irina Iordachescu), protagonistii au cantat cu o verva contagioasa o piesa de factura folclorica, aducandu-i din nou pe spectatori in lumea mirifica a serilor din apropierea Craciunului prin sonurile melodiei Noapte de vis.
Pentru ca, intr-adevar, a fost o… seara de vis pentru toti cei care venisera la concert cu bucuria de a asculta lucrari indragite, de a gasi un strop de frumusete si senin alaturi de un maestru care continua sa dovedeasca o forma vocala de invidiat si un tonus pe masura, dar si de fiicele sale suple, gratioase, cu prestanta scenica si prezenta impecabila, cu glasuri calitative si inteligenta artistica. Nu intamplator, cu ironia sa renumita, Dan Iordachescu a intrebat publicul: -Nu-i asa ca ar merita sa cante la Opera Nationala?-. Raspunsul a venit prompt din sala: -Opera nu le merita!-. Si aceasta pentru ca, spre exemplu, Cristina Iordachescu-Iordache a fost angajata doar un singur an la Opera bucuresteana, fara sa i se dea vreun rol important, apoi nu i s-a mai prelungit contractul, motivandu-se, la acea vreme (in urma cu un deceniu), ca… nu este nevoie de un asemenea tip de glas in ansamblul teatrului!
Pe scena impodobita cu braduti si beteala, concertul a fost prefatat de compozitorul Doru Popovici, care a tinut sa sublinieze calitatile cu totul speciale si ineditul -dinastiei Iordachescu-, iar Alexandra Mircea, sufletul acestor manifestari, a facut un portret sugestiv asist. univ. Alexandru Petrovici care, absolvent al clasei de pian, dar si al clasei de canto la Universitatea Nationala de Muzica (unde activeaza in prezent), se impune, pe zi ce trece, printre cei mai buni pianisti parteneri ai solistilor vocali, tocmai pentru ca stie sa-i urmareasca, sa se plieze si sa intuiasca fiecare intentie interpretativa, fiecare eventuala ezitare, sustinand partitura pianistica fara ostentatie, cu un tuseu rotund si o acuratete ce s-au remarcat inca de la primele masuri din programul unei seri muzicale ce a incalzit inimile interpretilor si spectatorilor deopotriva – pentru ca, nu-i asa, -dinastia Iordachescu- si organizatorii au dorit -Sa intampinam impreuna Sfintele Sarbatori ale Craciunului-.
