– Dupa perioada Postului Mare si dupa amintirea trista a Saptamanii Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre se bucura de Invierea Sa si de primele semne de primavara
– Precum in succesiunea anotimpurilor, fiecare iarna e urmata de primavara, tot asa si in desfasurarea vietii crestine, fiecare Saptamana a Patimilor e urmata neaparat de Inviere si de Saptamana Luminata, care incepe cu celebrele cuvinte -Veniti de luati lumina!-
– Intreaga credinta a Apostolilor, marturisirea Bisericii si toate Scripturile au o concluzie, cuprinsa in cuvintele sarbatoresti HRISTOS A INVIAT!… Adevarurile care se desprind din solia si concluzia aceasta sunt toate mari si inaltatoare
– -Hristos a Inviat- inseamna ca Dumnezeu exista si ca viata este mai tare decat moartea si ca raul este mai slab decat binele
– Aceeasi expresie magica arata ca toate nadejdile omenirii sunt indreptatite si ca toate problemele vietii sunt dezlegate. -Hristos a Inviat- demonstreaza ca tainele si minunile biblice sunt adevarate si ca El este -lumina din lumina si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat-
Si ei au luat pe Iisus… / Si ducandu-Si crucea,/ a iesit la locul ce se cheama al Capatanii/ care evreieste se zice Golgota,/ Unde L-au rastignit/ Si impreuna cu El pe alti doi/ de o parte si de alta,/ iar in mijloc pe Iisus./ Iar Pilat a scris si titlu/ si l-a pus deasupra Crucii./ Si era scris:/ Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor./ Deci multi dintre iudei au citit acest titlu,/ caci locul unde a fost rastignit Iisus/ Era aproape de cetate./ Si era scris: evreieste, latineste si greceste./ Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat:/ Nu scrie Imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis:/ Eu sunt Imparatul iudeilor./ Pilat a raspuns:/ Ce am scris, am scris. (Evanghelia dupa Ioan)
Suntem in ultima zi a Saptamanii Patimilor. Iisus a fost rastignit si toti crestinii se pregatesc astazi sa intampine miracolul Invierii, miracolul ivirii vietii din moarte. Sfintele Pasti reprezinta pentru cea mai mare parte a crestinatatii sarbatoarea cea mai importanta. Este momentul in care s-a capatat increderea in mantuire, dovada naturii dumnezeiesti a celui ce s-a impartasit in viata pamanteasca din conditia omului si din aceea a divinitatii. Momentul din care oamenii au inceput sa incerce sa descopere care este diferenta dintre Iisus apartinand Istoriei si Iisus Hristos din traditia crestina. Exista, desigur, multe tomuri destinate patimilor, rastignirii si, mai ales, Invierii, de teologi, de istorici ai civilizatiilor, de cercetatori mireni. Textele sfinte, cele apocrife, sunt interpretate pentru a desprinde succesiunea evenimentelor, logica lor. Logica unor intamplari al caror caracter sacru sfideaza rationalitatea omeneasca.
Miracolul insusi al Invierii se petrece dincolo de experienta umana. In Evanghelia dupa Marcu este descrisa descoperirea mormantului gol al Mantuitorului: -Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au inspaimantat. Iar el le-a zis: Nu va spaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo Il veti vedea, dupa cum v-a spus. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic nu au spus, caci se temeau …-.
Au trecut secole pana cand frica si uimirea s-au transformat in credinta, pana cand fuga a fost inlocuita de ritualul religios. Slujba de Inviere si apoi obiceiurile de Pasti, contaminate de legendele diferitelor locuri in detaliile lor, pastrand acelasi miez oriunde se afla o comunitate crestineasca, fac parte din calendarul anual, ritmeaza in fiecare primavara speranta de reinnoire a oamenilor. Sfantul mormant, acela care nu mai pastreaza trupul Mantuitorului, a devenit loc de pelerinaj. Candelele sunt lasate sa arda neincetat, zi si noapte. Pelerinii iau lumina de aici si o duc in toate colturile pamantului. -Maicile de la Tiganesti si unii calugari de la noi au adus sfanta lumina pe vapor pana acasa. La rusii pravoslavnici, inainte de vartejul ce a venit dupa razboi, aceasta lumina se pastra din tata in fiu. De Pasti este atata iubire, atata pace si atata bucurie sfanta in Ierusalim, incat se traieste fiorul adevarat din ziua cea de biruinta a crestinatatii, cand a inviat Domnul-, scria, in 1934, Gr. I. Oprisan.
In toate tarile crestinatatii, pacea aceasta se instaureaza o data cu slujba de Inviere, o data cu primul anunt al preotilor, reluat de fiecare dintre noi, anunt pe care il vom transmite unul altuia incepand de maine: Hristos a Inviat!
