Nick Nolte, cu fata lui de bruta cumsecade, evolua intr-o productie – intitulata, parca, -Repriza finala- – , despre viata unor fotbalisti si papusarii care-i manevrau din umbra pentru a scoate bani pe spinarea lor. Dincolo de sarmul actorului (care, intre timp, s-a transformat intr-un batran alcoolic irascibil), americanii au tinut sa faca din fotbalistii de pe ecran, in ciuda caracterelor lor infecte, o specie de personaje care credeau in ceva. In ceva mai mult decat prima de joc.
Ne-am agatat de exemplul de mai sus pentru a readuce in discutie, cu acelasi sentiment al zadarniciei, chestiunea idolilor promovati de micul ecran. Nu mai e nimeni atat de naiv sa se mai cramponeze, in plina era a comercialului, a cererii si ofertei, de concepte depasite si curand exmatriculate din dictionar, precum -educatie-. Dar macar, daca tot e sa iei fata concurentei, de ce sa n-o faci, printre alte tertipuri, si ca o televiziune care prezinta oameni de treaba, modele de urmat? Poposind inca un pic in acest controversat spectacol al sportului, daca ar face si-ai nostri un film cu fotbalisti romani ai zilelor noastre si… proprietarii lor, va dati seama ce-ar iesi? Cum ar suna un monolog presarat cu dileme existentiale in gura unui Claudiu Raducan…
Ne-ar durea pe prea multi mintea sa facem o comparatie intre ceea ce era si insemna sportul in lumea inaintasilor nostri antici si ceea ce nu este si nu inseamna el astazi. Ce cale lunga de la eroii cantati in ode si imortalizati in fresce pana la eroii care-si sufla nasul cu doua degete in fata camerelor de luat vederi si dincolo de ele in fata milioanelor de admiratori. Sigur ca sunt si o multime de insi care au imbinat performanta cu buna crestere, dar ei apar prea rar pe micul ecran. De ce? Aici ar fi de discutat. Poate ca nu vor.
Am ales sportul fiindca este gradina Domnului cu cele mai multe oferte de idoli pentru copii, adolescenti si chiar adulti. Din nefericire, lipsa de selectie primeaza la aparitia -pe sticla-. Nu poti transmite in direct un meci de fotbal in care sa se vada numai cine merita din punct de vedere moral. Dar macar ceilalti, care fac de ras ideea competitiei sportive, ar trebui marginalizati cumva in pauzele dintre partide. Comentarii -dure- de genul -stimati telespectatori, fotbalistul cutare rosteste vorbe ce nu pot fi reproduse- (dar pe care i le citeste pe buze o tara intreaga) nu pun pe ganduri nici o batrana pensionara microbista…
