Continua la Bucuresti, si in aceasta saptamana, cura de film francofon, care ne-a amintit nu o data ca, dincolo de cascade si -baletul- luptelor martiale, cinematograful poate insemna arta, poate insemna comunicare cu semenii, poate insemna cautarea certitudinilor.
Dupa Satin rosu, distins la Montreal cu Premiul publicului pentru cel mai bun film african, realizat de regizorul tunisian Raja Amari, purtatorul unei intregi conceptii despre viata, chiar daca in interiorul unei povesti sentimentale, si Trei opt, pelicula lui Philippe Le Guay, inspirata dintr-un fapt real, care au fost proiectate luni si marti, astazi va puteti intalni cu doua pelicule, ce au suscitat numeroase aprecieri ale criticii cinematografice. Ali Zaoua, printul strazii, o coproductie Maroc – Tunisia – Franta – Belgia, este regizat de Nabil Ayouch si se opreste asupra -copiilor strazii- din Casa Blanca, cu intreaga lor existenta problematica din toate punctele de vedere, de la supravietuirea cotidiana la confruntarile mortale si comandamentele morale ale unei lumi ce tinde spre aflarea identitatii. Nu intamplator, la Festivalul International al Filmului de la Montreal din 2000, filmul a primit Premiul juriului ecumenic. Cea de-a doua productie, Promisiunea, apartine celor doi frati Dardenne, in onoarea carora a fost organizat festivalul de film de la Bucuresti. Promisiunea (coproductie Belgia – Franta – Luxembourg) se caracterizeaza prin contemporaneitatea ei, prin incercarea de a surprinde viata unui tanar mecanic auto, pasionat de carting, intr-o zona a societatii aflata la limita moralitatii. Dilema adevar sau tradarea propriului parinte sa dovedeste un izvor generos pentru cei doi regizori.
Tot lor le este destinata ziua de maine, cand, in afara de reluarea Promisiunii, va fi prezentat filmul Rosetta, cel care avea sa genereze atatea nemultumiri si discutii contradictorii la Festivalul de la Cannes din 1999, cand, fara a fi pe lista marilor favoriti, s-a vazut distins cu Palmes *Or, Premiul pentru cea mai buna actrita (Emilie Dequenne) si Premiul juriului ecumenic. Subiectul este plasat si aici in mediile defavorizate ale societatii, Rosetta luptand pentru gasirea unui loc de munca, si visand cu ardoare un singur lucru: o viata -normala-. Filmul s-a distins si prin veridicitatea jocului personajelor, fratii Dardenne folosind, nu o data, actori neprofesionisti. Falsch le apartine de asemenea. Este o productie mai veche, din 1986, si reface viata ultimului supravietuitor al unei familii evreiesti, revenit din exilul american. Jacqueline Bollen, Nicole Colchat, Christian Crachay, Bruno Cremer si Millie Dardenne dau viata personajelor si evolueaza in aceasta -noapte a regasirilor, a sarbatorii dincolo de viata si de moarte-. I se adauga vineri o alta pelicula mult discutata, Cum mi-am ucis tatal, productie franco-spaniola de aceasta data, regizata de Anne Fontaine, pentru care Michel Bouquet a obtinut Premiul Cesar pentru cea mai buna interpretare in 2001. In sfarsit, sambata, in ziua care incheie Festivalul Filmului Francofon de la Bucuresti, doua productii, de asemenea, remarcabile: Ma gandesc la voi, al fratilor Dardenne, si Greseala e a lui Voltaire, filmul semnat de Abdel Kechiche, distins in anul 2000 la Venetia cu Premiul CinemAvvenire si premiul Luigi De Laurentiis. O poveste amara despre sperantele imigrantilor si resemnarilor infrantilor, despre dorinta de imbogatire si solidaritatea dezmostenitilor.
Festivalul Filmului Francofon, parte a Saptamanii Francofoniei, a prilejuit publicului bucurestean intalnirea cu o serie de pelicule mai noi sau mai vechi, reprezentative pentru preocuparile cineastilor si oamenilor de arta din Europa si nordul Africii, si pentru o anumita modalitate, alta decat cea americana, de a face film.
