Vorbeam ieri, in cronica noastra la Salonul de Arta – Bucuresti 2002, despre conexiunile concrete si diversitatea mijloacelor expresive prin care se poate realiza conectarea artistului la o realitate a lumii obiective. Aparent, vorbind despre fictiune, putem presupune ca toate granitele pot fi depasite. Firescul fictiunii, numele celei de-a doua sectiuni a salonului, comporta o anume ambiguitate: ne referim la faptul ca fictiunea intra in ordinea fireasca a vietii noastre? Sau cerem fictiunii sa imbrace aparenta firescului? Artistii care expun la galeriile Caminul Artei (parter si etaj) si Apollo (unde impart spatiul cu nou creata Librarie a Teatrului National) raspund ambelor intrebari. De altfel, ce ar insemna artistul daca i-am cere sa creeze in afara fictiunii?
Etajul Caminului Artei ne prilejuieste intalnirea cu o serie de artisti ce isi propun dezlegarea sau macar catalogarea marilor necunoscute ale spiritului si ale naturii. Uneori, intoarcerea in timp devine o modalitate de plasare in imaginarul umanitatii. Ea apare fie declarat, ca in cazul Rupestrei lui Ioan Cristea sau Compozitiei Elenei Danceanu, fie sub forma unui citat ce directioneaza receptarea ca in tapiseria Cristinei Oprisenescu, Cetatea scufundata. Omagiu lui Leonardo da Vinci. Alteori, artistul cauta fictiunea in scurgerea timpului (Prea bogatele mele ore a Elenei Nedelcu, dar, mai ales, in intimitatea propriului eu. Este sursa cea mai bogata de altfel, cea mai putin susceptibila de contaminari livresti sau stilistice. Ne-au retinut atentia, in aceasta categorie, Lavinia Ioana Streinu cu Vibratii interioare, Otilia Puscasu cu Scriitura auto-bio-grafica, sau Otilia Arhip cu Autoportretizare. Unul dintre momentele de maxima eflorescenta a fictiunii declarate in arta a fost, desigur, suprarealismul. Amintirea lui persista in arta contemporana si o regasim (cum ar fi posibil altfel?) si in aceasta sectiune a salonului. Este suficient sa ne gandim la Citatele vitrege ale lui Mihai Manescu, la Himera lui Daniel Divrician (forma aproape abstracta amintind esentializarile de sorginte brancusiana, ca si atenta polisare a metalului), Compozitia semnata de Daniel Craciun, cu personajele sale plutind intr-un vis in care spatiul devine matrice a vietii umane, Si totusi viata, complicata retea de vase comunicante, intre sistemul circulator al omului si reteaua de nervuri a plantei, imaginata de Daniela Grunfeld. In sfarsit, povestea, basmul. Citata direct, ca la Carmen Nistorescu, sau in albastrele Sanziene (sticla) semnate de Eugenia Enescu, sau folosita aluziv (Bizantz de Sofia Ovejan, Eldorado de Filip Anton Mihail).
Parterul galeriei, mult mai sesizant din punct de vedere cromatic, este dominat de instalatia, cu sensul sacru-ideologic bine cunoscut de acum al sotilor Marian si Victoria Zidaru.
Galeria Apollo introduce in fictiune o nota de umor, in mai multe lucrari, ca si o transpunere plastica a conceptului, sugerat inspirat de lucrarea Fagurele semnata de Zamfir Dumitrescu. Pentru prima afirmatie stau marturie Metamorfoze in colectia mea de parfumuri a Ileeni Dana Marinescu sau Havakirikus (punct ro) de Radu Aftenie, pentru a aminti numai doi artisti. Expunerea de aici este insa mai generoasa cu lucrarile ce se revendica de la meditatie si vis, fie cu accent pe puritate, pe suavitate (Pasarea cu picturi de cer, remarcabila grafica a Olgai Morarescu Marginean, Floarea vazduhului de Hortensia Masichievici), fie cu o nota de tonic umor suprarealist, ca la Clarette Wachtel (Vioara in aer), fie cu melancolii, dureri sau apasate nelinisti (Inger apocaliptic de Dan Vlad Perianu, Hell – Sweet Home/Sweet Home – Hell al Elenei Pasima. Evident, consideratiile de pana acum se refera, in primul rand, la subtextul literar al operelor si la modalitatea plastica aleasa de fiecare creator pentru a o pune in pagina. Si tot evident, se presupune ca ne-am oprit la lucrari convingatoare in primul rand ca opere de arta plastica, si nu ca ilustratii ale unei povesti. Nu vom pune punct acestei sectiuni a Salonului inainte de a adauga cateva nume de artisti ale caror opere ne-au atras atentia in mod deosebit, cum ar fi Aurel Bulacu, Ciprian Paleologu, Grigore Minea, Silvia Radu, Ruxandra Mermeze, Silvia Cambir, Carmen Paiu. Si lista ar putea continua.
