– Arhivele sculptorului vor fi publicate in acest an
– Inmultirea falsurilor Brancusi indigneaza lumea: sculptorul ar fi facut mai multe lucrari de cand a murit decat cand era in viata
Inainte de-a veni la Bucuresti, ministrul culturii al Frantei, Jean-Jacques Aillagon, a inaugurat la Tuilleries, in gradinile Luvrului, Pavilionul Artelor 2003, unde expozitia-star, la Galeria Hopkins-Custot, e dedicata fotografiilor lui Constantin Brancusi, care starnesc in prezent un mare interes in lumea artistica internationala, atingand preturi intre 10 si 85 de mii de dolari.
Introducerea la catalogul expozitiei, semnata de criticul si istoricul de arta Radu Varia, preluata integral de Observatorul Cultural din 22 aprilie, a facut senzatie, autorul reveland corespondenta de dragoste a sculptorului, ajuns la 57 de ani, in 1933, cu Florence, o tanara artista americana de 20 de ani. Cele 18 scrisori comentate cuprind uneori desene de un exceptional interes, marturii ale sentimentului care-l leaga pe artist de tanara sa prietena, precum si reflectii despre natura artei, sensul vietii si criza de civilizatie. Radu Varia raspunde intrebarilor -Curentului-.
– Textul dumneavoastra publicat la Paris reveleaza un aspect putin cunoscut al existentei lui Constantin Brancusi: viata lui sentimentala.
– Sunt stiute nenumarate relatii amoroase ale lui Constantin Brancusi. De pilda, ca a iubit-o pe Eileen Lane, o fascinanta irlandeza pe care a adus-o si in Romania si a carei fotografie am publicat-o in volumul Brancusi, aparut la New York in 1986. La zece ani de la trecerea in eternitate a sculptorului, la mormantul acestuia din Cimitirul Montparnasse, Eileen Lane l-a evocat in 1967 pe Brancusi in cuvinte extraordinare, pe care de asemenea le-am reprodus in cartea mea. Se stie de relatia lui episodica cu Margit Pogany, care a inspirat oarecum si a dat titlul uneia dintre cele mai cunoscute sculpturi ale secolului, Domnisoara Pogany. E cunoscuta aventura lui cu Nancy Cunard, mostenitoarea renumitei companii de transporturi maritime, care a generat o alta sculptura celebra: Tanara femeie sofisticata. Nu se stie mare lucru despre relatia pe care a avut-o cu mama unicului sau fiu, care traieste si astazi la Versailles. Iar Peggy Guggenheim scrie in memoriile sale ca Brancusi ar fi dedus ca dorinta ei ca sculptorul s-o ia de nevasta tinea mai mult de ideea secreta de a-i mosteni operele. Oricum, pentru a evita orice discutie pe asemenea teme, Brancusi se declara casatorit, si anume cu arta sa, asa cum rezulta si din povestea cu Valentine Hugo, pe care o relatez in introducerea la aceasta expozitie.
Ceea ce m-a surprins pe mine citind cele 18 scrisori trimise lui Florence intre 1932 si 1947, ca si pe toti admiratorii lui Brancusi care au citit textul meu, e aspectul uman, infinita lui tandrete pentru Florence, exprimata prin cuvinte in care-i spune ca se gandeste mereu la ea, ca -o imbratiseaza mult, mult, mult, mult, mult-, semnand apoi cu un desen reprezentand faimosul Sarut. Nu erau cunoscute pana acum asemenea exuberante sentimentale ale sculptorului si mai ales nu aparusera documente scrise de acest fel. Aceste scrisori, impreuna cu o serie de fotografii trimise de Brancusi lui Florence, au fost cumparate intr-o vanzare publica de catre David Grob, care mi-a cerut sa le comentez cu ocazia expozitiei de la Paris, iar acum le voi publica in volum la New York, Paris si Bucuresti. Astept totusi, mai intai, sa citesc raspunsurile lui Florence la scrisorile lui Brancusi, care vor fi publicate in vara, prin grija Doinei Lemny de la Centrul Pompidou, o data cu arhivele recuperate ale sculptorului.
– Cine este Florence?
– Una dintre cele trei fiice ale lui Agnes Meyer, al carei portret Brancusi l-a facut in doua variante, dintre care una se afla la Galeria Nationala din Washington, donata de aceasta o data cu cea mai frumoasa Pasare in Spatiu pe care sculptorul a facut-o vreodata. Agnes Meyer a jucat de mai multe ori un rol important in cariera lui Constantin Brancusi, iar uneia dintre fetele sale, Katherine Graham, -Favorita-, cum scrie Brancusi, sora lui Florence, i-a lasat mostenire acea Danaida vanduta recent la New York cu 18 milioane de dolari, precum si imperiul de presa pe care-l reprezenta cotidianul Washington Post si saptamanalul Newsweek. Prin 1985, cand am fotografiat acea Danaida pentru cartea mea, Katherine Graham imi vorbea de propria ei corespondenta cu Brancusi, nepublicata insa pana in prezent.
– Cum apare azi Brancusi in contextul artei moderne?
– Brancusi este unanim considerat drept parintele sculpturii moderne. Tara in care este cel mai bine cunoscut este America, unde toate muzeele importante au opere create de el. Tara in care este cel mai putin cunoscut, orice s-ar crede, este Romania. Pentru ca romanii nu au vazut pana azi in tara lor o Maiastra, o Pasare de Aur, o Pasare in Spatiu. De unde obligatia absoluta de a organiza la Bucuresti o expozitie semnificativa a operelor sale, iar ministrul culturii al Frantei, Jean-Jacques Aillagon, ne-a promis de altfel sprijinul sau total in acest sens.
– Se vorbeste mult despre falsurile Brancusi…
– Exista trei categorii de falsuri care trebuie luate in considerare. Prima priveste asa-zisele -tiraje postume-, pe care 42 de istorici de arta, autori de carti despre Brancusi, directori de muzee care au in colectiile lor opere autentice ale sculptorului, precum si artisti de renume le considera falsuri, vocatia si profesiunea de credinta a sculptorului fiind unicitatea. Ei au semnat un document fundamental in acest sens, publicat in 1992 si republicat in 2001. Cea de-a doua categorie le cuprinde pe cele fabricate de falsificatori cu gulere albe, care produc obiecte mecanic apropiate de ceea ce a facut Brancusi, numai ca nu sunt de Brancusi. Cea de-a treia categorie de falsuri e produsul falsificatorilor cu gulerele murdare, categorie aparuta in Romania, prezentand un Brancusi care ar fi fost un prolific troglodit al daltii inainte de-a pleca la Paris. Daca ar fi sa tinem seama de toate acestea, ar rezulta ca Brancusi a facut mai multe sculpturi de cand a murit decat inainte. Nimeni nu ia deocamdata vreo masura pentru a stopa aceasta situatie dezonoranta pentru tara in care s-a intamplat sa se nasca Brancusi. Ca si in alte cazuri bine cunoscute, din nefericire, tot compatriotii acestuia sunt primii care-i profaneaza memoria. Vidul de competente, timp de mai multe decenii, poate explica numai intr-o anumita masura acest fenomen de mlastina culturala.
