La varsta sa venerabila, Elena Carstea ar fi trebuit sa stie ca azvarlind-o in apa pe Andreea Balan, sub zambetele tampe ale celorlalti invitati cu pretentii de staruri si privirea neputincioasa a jalnicului Dan Negru, chipurile amfitrion al unei emisiuni cu iz estival, ar fi trebuit sa stie, ziceam, ca impusca doi iepuri dintr-un foc: o data ca se descalifica, dandu-si arama pe fata (tot s-a laudat ca i se spune -doamna de fier-) pentru sute de mii de telespectatori; in acelasi timp, ii da Andreei B. prilejul de a replica exact ca o vedeta de mare clasa, cu bun-simt si o maturitate pe care, se vede treaba, Lenuta noastra n-a atins-o nici in pragul pensionarii.
Multi se vor fi intrebat ce reactie chimica o fi declansat gestul mitocanesc al -senioarei- si cum ar fi putut fi el prevenit. In nici un fel. Agresiunea a devenit inevitabila (numai dimensiunea ei mai ramanea de stabilit) inca din momentul in care cineva a avut proasta inspiratie de a pune fata in fata doua categorii incompatibile de interpreti: unii foarte tineri, ceilalti – dupa cum s-a dovedit, foarte batrani. Mai ales ca in echipa acestora din urma ar fi putut fi selectionati cativa mai de Doamne-ajuta. Sa-l asculti pe Mihai Constantinescu tanguindu-se fals pe o melodie cu care nu era familiarizat face bine la muschii fetei, te strici de ras. Dar s-o auzi pe Silvia Dumitrescu intrebandu-si veninos o rivala -ce premiu ai luat la muzica, in scoala?- nu numai ca bate campii absurdului (si-a gasit cine sa intrebe…), ci aduce serios in discutie problema caracterului…
De fapt, n-a fost nimic altceva decat un bis, la scara mai mica, a ceea ce bantuie prin muzica romaneasca. Invidie, prostie, intoleranta, badaranie, frustrari tip Elena Carstea, ignoranta, fudulie, violenta, lacomie, intriga, infumurare si, mai ales, multa, multa disperare. Batranii, nu aceia de aur, infofoliti in propria modestie de nu-i mai vedem cu anii, ci acestia pe care-i suportam prin toate emisiunile de televiziune, nu lasa nimic in urma lor. Tinerii se catara si ei pe ce pot, dar cel mai adesea dau in patima vulgaritatii si a plagiatului. In aceste conditii, nu-ti mai ramane decat s-o asculti, resemnat, pe Silvia Dumitrescu, urandu-le -juniorilor-, intr-un final de confruntare penibila (care pe protagonisti pare sa nu-i fi deranjat): -Sa ajungeti si voi seniori, ca noi!- Fredonand si noi in acelasi ritm cu dansa, adaugam: -Fereasca Dumnezeu!-
