La împlinirea a o sută de ani de la naștere, academicianul Caius Iacob a fost omagiat în cadrul unei sesiuni științifice desfășurată în Aula Academiei Române și organizată de Secția de Științe Matematice. După cuvântul de deschidere rostit de acad, Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, au susținut comunicări: acad. Solomon Marcus – Caius Iacob, între matematică și mecanică; Cabiria Andreian-Cazacu, membru de onoare al Academiei Române – Acad. Caius Iacob și analiza complexă; Liviu Sofonea – Viatorium academicum; Victor Țugui – Caius Iacob – clăditor și susținător de școală; Ioan Coculescu, membru corespondent al Academiei Române – Amintiri despre Profesorul Caius Iacob; Mircea Sofonea – Profesorul Caius Iacob, așa cum l-am cunoscut; Adrian Carabineanu – Contribuțiile academicianului Caius Iacob la studiul dinamicii fluidelor compresibile; Nicolae Marcov – Amintiri despre profesorul și șeful de catedră Caius Iacob și Gabriela Marinoschi – Gânduri despre Profesorul Caius Iacob. Au fost menționate contribuțiile sale de excepție în domeniile matematicii și mecanicii așa cum rămân în istoria științei; au fost evocate calitățile de profesor dăruit formării tinerilor specialiști pentru care a fost și a rămas o legendă; s-a vorbit despre omul Caius Iacob, model de intelectual care și-a înțeles misiunea sa de om al școlii, al științei și al cetății.
Acad. Caius Iacob s-a născut la 29 martie 1912 la Arad. Tatăl său, Lazăr Iacob, a fost profesor de drept canonic, unul dintre militanții pentru Marea Unire, care a participat ca delegat oficial la Marea Adunare din Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Caius Iacob și-a început studiile liceale la Liceul „Moise Nicoară“ și le-a terminat la Liceul „Emil Gojdu“ din Oradea, luându-și bacalaureatul la numai 16 ani cu cea mai mare medie pe țară. A început studiile universitare la Facultatea de Matematică din București și la numai 19 ani era licențiat în matematică. Tânărul absolvent și-a continuat studiile universitare la Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde, la vârsta de 23 de ani, în 1935 și-a susținut teza de doctorat „Asupra determinării funcțiilor armonice conjugate prin condiții limită“ Aplicații la hidrodinamică“, sub conducerea profesorului Henri Villat. S-a preocupat de influența compresibilității aerului asupra avioanelor pentru viteze subsonice și lucrările sale au fost apreciate de oamenii de știință din domeniu.
Profesorul și discipolii
Reîntors în țară, Caius Iacob s-a dedicat învățământului superior și cercetării științifice, cărora le-a rămas fidel până la sfârșitul vieții. A parcurs toate treptele ierarhiei universitare, începând ca asistent la Școala Politehnică din Timișoara. În 15 martie 1938 a fost numit asistent la secția de matematică a Facultății de Științe a Universității din Cluj, unde activează la catedrele de geometrie analitică, geometrie descriptivă, analiză matematică și funcții complexe. În 1939 acceptă postul de asistent la laboratorul de mecanică al universității bucureștene, însă revine la Cluj pe postul de conferențiar și apoi profesor la catedra de matematici generale. În anul 1940 a fost distins cu Premiul „Henri de Parville“ al Academiei de științe din Paris. Din anul1950 revine la Universitatea din București ca profesor și șef de catedră până în anul 1982, când s-a pensionat. Rememorând acei ani, prof. Nicolae Cristescu a afirmat că, sub îndrumarea lui profesorului Caius Iacob s-au dezvoltat mai multe capitole de mecanică – teoria elasticității, teoria plasticității, termoelasticitate, mișcări în medii poroase, hidrodinamica subterană ș.a.
Amintindu-și de cursurile la care a participat prin anii ’ 78, Mircea Sofonea a mărturisit că, încă de la început, profesorul Caius Iacob își fascina discipolii „prin prestanță, prin erudiție dar și prin tonul apropiat cu care vorbea“. „Cursurile erau o adevărată lecție de istorie a științelor…Dincolo de definiții, teoreme și demonstrații, ele erau presărate cu povești și istorioare despre marii mecanicieni ai lumii precum Newton, Lagrange, Euler, Cauchy, Bernoulli, Navier…Din când în când, aceste cursuri erau presărate de proverbe și vorbe de spirit pe care Profesorul Caius Iacob le rostea într-o franceză impecabilă.“ În fapt, Profesorul Caius Iacob voia ca discipolii săi nu doar să învețe ci să și îndrăgească mecanica și pentru aceasta vorbea adesea despre locul și rolul mecanicii între științele naturii, „despre raportul dintre matematică și mecanică, mecanica fiind atât un domeniu de aplicabilitate a rezultatelor abstracte din matematică, dar și o sursă de inspirație pentru matematicieni“. Pentru acei ani, profesorul Caius Iacob „a avut un rol determinat în formarea multor generații de cercetători, nu numai din punct de vedere științific dar și din punct de vedere moral și patriotic“. Mai mult, avea darul de a pregătii studenții pentru cercetare, aducându-i, cum evoca Gabriela Marinoschi, în comunitatea matematică, la colocviile pe care le organiza și obținând sponsorizări pentru participarea la manifestări internaționale. „Îi datorăm, așadar, faptul că ne-a deschis drumul spre viața științifică“ Cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă pot confirma că se distingea „printr-o politețe desăvârșită, modestie, naturalețe, care făcea ca orice student, doctorand, funcționar, colaborator oricât de tânăr să se simtă bine în relația cu domnia sa“. Și încă multe au mai fost spuse de cei care odinioară i-au fost studenți și, împlinind speranțele Mentorului lor, au ajuns profesori și cercetători de prestigiu.
Omul de știință și academicianul
Într-o relație de îmbogățire reciprocă activitatea profesorală a acad. Caius Iacob s-a însoțit pilduitor cu aceea științifică cu deosebire în domeniile analizei matematice, mecanicii generale a sistemelor, hidrodinamicii, aerodinamicii, teoriei elasticității. Astfel, a adus contribuții deosebite în domeniul fluidelor compresibile, aplecându-se cu aceiași sârguință și asupra studiului aerodinamicii subsonice și supersonice: „metoda aproximativă în planul fizic al lui Imai-Lamla-Iacob“ și a elaborat o metodă care îi poartă numele „metoda coardei lui Caius Iacob“. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări și studii, publicate în țară și peste hotare dintre care cea mai citată a fost „Introducere în mecanica fluidelor“, prima lucrare de sinteză de acest fel din România. În anul 1955, Caius Iacob a fost ales membru corespondent și, în 1963, membru titular al Academiei Române și din 1980, până la sfârșitul vieții a fost președintele Secției de Științe Matematice.
Pentru acad. Solomon Marcus, Caius Iacob aparține tradiției francofone a matematicii românești și primul care vine din tradiția arhimedică, orientându-se „cu precădere spre matematica ce-și trage seva direct din fizică și mecanică… fapt ce se reflectă în toate lucrările sale“. Trecând de aspectele strict științifice, s-a subliniat că acad. Caius Iacob continuă o tradiție, care, „din păcate se termină cu el – interesul extraordinar pentru istorie și credința în destinul sau de misionar, de militant“. A fost citat un document legat de aniversarea a 125 de ani de la înființarea Societății ASTRA în care sunt amintite două nume: Gheorghe Lazăr și Traian Lalescu, un text care „conține mai mult decât spune titlul său“ și care merită o atenție specială datorită „considerațiilor privind modul în care, în cazul ASTRA, s-a acordat interes educației matematice“. Este, într-adevăr, „un text ce ar trebui republicat“.
Aproape toți cei care au vorbit au amintit despre demersurile acad. Caius Iacob pentru ca în rețeaua de cercetare academică să fie înființat un institut de mecanica fluidelor. Institutul s-a înființai în anul 1991 sub numele de Institut de Matematică Aplicată și, în 2001, a fuzionat cu Centrul de Statistică Matematică, acum Institutul de Statistică Matematică și Mecanică Aplicată „Gh. Mihoc – Caius Iacob“. După evenimentele din 1989, acad. Caius Iacob s-a înscris în Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost unicul senator al acestui partid între anii 1990-92. S-a stins din viață la 6 februarie 1992. O viață dedicată științei, catedrei și nu mai puțin vieții cetății, acad. Caius Iacob înscriindu-se în tradiția marilor noștri cărturari de la care avem încă multe de învățat și a căror amintire ne dă putere și speranță. Astăzi, în Arad, o școală, o stradă și o piață poarte numele acad. Caius Iacob, sunt organizate numeroase manifestări științifice și, în fiecare an, se instituie un premiu pentru studenți.
Elena Solunca Moise
