Galeria Apollo gazduieste zilele acestea expozitia Arhitectura culorii a pictorului si graficianului George-Paul Mihail. O expozitie cu caracter retrospectiv, in masura in care ne permite sa urmarim, prin prezentarea unor lucrari din perioade diferite, evolutia artistului. Titlul pare a fi stabilit mai curand de un critic decat de un creator, demonstrand, credem, constientizarea -post festum- a propriului demers, decat o programatica dezvoltare a propriei opere.
Artistul, care se manifestase in ultimul timp mai curand ca grafician, printr-un ciclu Micul Paris, ne propune acum o selectie de pictura, pornind din anii *70, cu piese in care aluzia figurativa este prezenta, pana astazi, cand interesul se indreapta in primul rand catre ordonarea geometrica a suprafetei pictate, intr-o compozitie in care linia si culoarea isi disputa intaietatea. De la Acvarium, de pilda, in care plutirea unor trupuri esentializate creeaza ritmuri menite sa evidentieze combinatiile cromatice, la Naluci, etalare de masti in care vartejurile de culoare urmeaza sinuoase ducturi ce par a prefigura spiralele viitoare din Traiectorii, se intinde o opera realizata cu aplicatie, cu migala, cu neintrerupta reflectie. Coincidenta sau nu, in Naluci si Traiectorii, George-Paul Mihail foloseste albastrul, culoare absenta o lunga perioada de timp din paleta pictorului.
Ceea ce ni se pare iarasi interesant in evolutia artistului este continua pendulare intre perceptia lirica a naturii, ca in Magma, de pilda, -portret- sui generis al unui peisaj de toamna insorita, explozie de culoare calda, galben, rosu, verdele marcand latura rece a spectrului, si interesul pentru perfectiunea formelor realizate cu compasul. Chiar atunci cand, in Muncile lui Hercule, de exemplu, jocul semicercurilor, curbelor si contracurbelor nu este rezultatul unei elaborate constructii geometrice, punerea lor in pagina tradeaza aceeasi nevoie de ordonare intelectuala a suprafetei.
Elev al maestrilor Gheorghe Labin, Gheorghe Popescu si Paul Miracovici, George-Paul Mihail a deprins stiinta de a-si dubla imaginatia si simtul liric al culorii cu migaloasa elaborare a desenului. Rezultatul, o dizertatie asupra structurii lumii asa cum apare ea sub incidenta luminii si a culorii. Exista in expozitie piese care -canta- si exista altele in care privitorul este invitat sa se lase atras in vartejul unor spirale. Exista dansul umanului si inexorabilul -dat- al lumii. Exista o sensibilitate controlata continuu de mintea creatorului, intr-un discurs a carui coerenta George-Paul Mihail o urmareste de peste doua decenii.
