Mii de familii urmeaza sa fie date afara din locuinte, chiar in prag de Sarbatori. Cei care au Puterea se fac a privi chestia asta ca pe o fatalitate, de parc-ar fi inscrisa in Legile Naturii. Dar e o porcarie politica, facuta de mina omului. Instrumentul cu care mina omului a pregatit aceasta porcarie se numeste Stat – adica o gasca de politicieni. Ionescu trebuie sa iasa cu lucrurile in strada, pentru ca Popescu sa poata vinde casa, pe sute de mii de euro, unuia care o va dichisi nitel si o va vinde si mai scump. Dar ce vina are Ionescu, care are o pensie de 3 milioane de lei vechi pe luna? El si familia lui au primit locuinta aceea de la un Stat care, bun-rau cum era, dadea un acoperis oamenilor, nu li-l lua. Toata trancaneala despre democratie (= puterea poporului, nu?), despre -crestere economica–bla-bla, despre Uniunea Europeana, devine un rahat in fata acestei realitati sinistre: aruncam oameni nevinovati in strada. In numele -sacrului- (si foarte rentabilului) drept la proprietate. Dar care drept e mai important? Dreptul de a avea saci de euro sau dreptul de a avea un acoperis deasupra capului, cum pina si unui ciine ii dai? Sa nu-mi spuna cineva ca statul n-are bani, ca … bip bip bip. Statul n-are bani pentru ca e o jigodie de stat, favorizant al grangurilor si al miliardarilor. S-au facut averi de sute de milioane de euro, de unde? din strainatate? nu! din bunurile acestei tari! Ia sa le impozitam mai zdravan, sa vedeti ce de bani ar avea statul. Dar corb la corb sa scoata ochii…?
Promit sa ma bucur din toata inima si sa particip cu tipurituri, chiote si topaieli la farafasticurile care vor avea loc dupa 1 ianuarie, daca (si numai daca) prin intrarea in europeana uniune: 1) va scadea sensibil costul intretinerii la bloc (cu macar 30 la suta); 2) se va ieftini la fel curentul electric; 3) se vor ieftini alimentele de baza (piine, carne, lactate, legume, ulei, fructe); 4) se va ieftini benzina si transportul in comun; 5) se vor ieftini cartile; 6) va exista cu adevarat invatamint si la tara; 7) vei fi tratat in spitale fara sa spaguiesti. Vreau garantii serioase in acest sens. Altminteri, sincer, nu vaz la orizont niciun motiv concret de bucurie pentru mine ca si pentru trei sferturi din populatie. Doar raul va merge mai bine.
Ţara arde si baba se piaptana. Mi-e rusine ce maruntisuri ma mai framinta pe mine. Dar pentru ca printre cititorii Curentului sunt, in mod sigur, si insi de felul meu, las ochii in jos si le spun. Se-ntimpla, de-o vreme, ceva foarte neplacut si nociv din punctul de vedere lingvistic in presa romana. Unele ziare publica texte de-ale cititorilor intr-o varianta bizara, aiuristica, intr-o limba, practic, inexistenta, un terci de romana, italiana, esperanto si pasareasca – adica asa cum am scris eu ultimele doua fraze de mai sus. -Moda- asta a venit din prostia utilizatorilor de calculator care inca nu-s in stare, in 2006, sa-si instaleze (in mai putin de trei minute) programul pentru scrierea corecta a limbii romane, cu semnele diacritice specifice. Internetul e plin de aceasta -limba- peltica si sisiita, o adevarata bataie de joc, o incropeala -romaneasca- in cel mai rau sens al cuvintului, pe scirbavnicul principiu de mahala balcanica -las*ca merge si asa-. La nicio natie nu vom intilni atita desconsiderare a limbii sale: deschideti saituri frantuzesti, italienesti, germane – toate au diacriticele la locul lor. La noi, pina si saitul presedintiei e redactat in limba oligofrena. E trist de tot ca, din comoditate, si ziare serioase pe hirtie (de versiunea pe Internet nu mai spun!) -legitimeaza-, prin prestigiul lor, aceasta siluire a limbii.
Se va mira, poate, cititorul acestei rubrici ca n-am acordat aproape nicio atentie porcaielii dintre liberali pe de o parte, sau celei dintre liberali si democrati, pe de alta. Nu-i acord mai multa atentie decit unui banal scandal la un bloc de periferie, pentru ca socot ca n-are importanta, nici efect. Miriieli insignifiante de oameni submediocri. La vie est ailleurs, vorba lui Kundera. Viata e in alta parte. S-au inlocuit niste ministri, ei si? Se va schimba miine, saptamina viitoare, luna viitoare, anul viitor ceva in bine pentru zece milioane de oameni? Nici vorba. Ruptura, prapastia dintre colcaielile guvernantilor si traiul tarii profunde e insurpasabila.
Am citit prin ziare o formula de o rara mojicie: -generatia expirata-. Lamentabil e ca au preluat-o si oameni care mai stiu ceva carte. Nu e nimic nou sub soare: la querelle des anciens et des modernes (lupta dintre cei vechi si cei moderni), grobiana in registru mioritic. Numai ca valoarea nu depinde de numarul anilor (l-am parafrazat pe Corneille) si nu poti blama contingente intregi. Exista batrini moderni si tineri chisati – si viceversa. Exista septagenari destepti si teenager-i timpiti – si viceversa. Nu excluzi oamenii la hurta, decit daca judeci ca o bruta.
