Institutul Goethe din Bucuresti gazduieste, zilele acestea, o expozitie de fotografie, intitulata Gunter Grass. -Despre a scrie si a desena-, constituita intr-un documentar despre viata si activitatea scriitorului german. Reproduceri dupa gravurile sale traseaza, prin suita lor cronologica, activitatea graficianului, dar si a scriitorului, iar fotografiile documentare ne familiarizeaza cu preocuparile, prietenii, locurile pe care le-a iubit sau in care a locuit. Dominata de figura mustacioasa a acestui fumator de pipa, expozitia se incheie cu imagini de realism amuzat si amuzant ale biroului sau, in care uneltele artistului, creioanele aranjate metodic alaturi de pipe, devin embleme ale unei personalitati de mare forta, atragatoare si controversata, pe care multi o iubesc, altii o detesta, dar nimeni nu o poate ignora. Si nu numai in Germania.
Consacrat de Premiul Nobel pentru literatura, primit in 1999, Gunter Grass a starnit, de-a lungul timpului, un val de polemici in jurul sau, cu atat mai mult cu cat timp de aproape 10 ani s-a dedicat si activitatii politice. Literatura sa, incepand cu Toba de tinichea, roman aparut in 1959, publicat si in limba romana in remarcabila traducere a Norei Iuga, Gunter Grass a pus in discutie trecutul nazist al Germaniei si urmarile lui. Cu Toba de tinichea, ecranizat de Volker Schloendorff in 1979 si distins cu Palme d*Or la Cannes si Oscar pentru cel mai bun film strain in anul urmator, incepe -literatura germana de dupa razboi-, cum scria Der Spiegel. In mers de rac, opera urmatoare, se opreste asupra suferintelor germanilor din tarile estice, problema ignorata mult timp de intelectualii germani de teama de a nu parea ca se delimiteaza de crimele celui de-al III-lea Reich.
Nascut la Gdansk, in Polonia, dintr-o mama slava si un tata german, va face parte, la 13 ani, din -tineretul hitlerist-, va merge pe front, va fi luat prizonier si va intelege tot ce s-a intamplat vizitand, dupa intrarea americanilor, lagarul de la Dachau. Dupa 1947, studiaza grafica si sculptura la Academia de Arte din Dusseldorf si apoi la Berlin, iar in anii *60 devine un sustinator fervent al lui Willy Brandt, alaturi de intelectualii din Grupul 47. In toata aceasta perioada continua sa scrie poezie si, mai ales, sa deseneze. Dupa 1972, se dedica cu pasiune graficii, lucrarile lui de literatura fiind insotite de desene sau gravuri cu aceleasi teme. Iau in felul acesta nastere cicluri de lucrari, primul dintre ele fiind Melcul, aparut odata cu Jurnalul unui melc. Urmeaza Calcanul (1974), iar in anii *80, amplul ciclu Sobolanca, cu imagini de o efervescenta imaginativa, trimitand la suprarealism. Si lista continua.
La cei 75 de ani, lui Gunter Grass i-au fost dedicate, saptamana trecuta, o seara speciala la televiziunea publica NDR si o expozitie la Academia de Arta din Berlin, iar Gerhard Schroder l-a numit -cel mai mare scriitor al timpului nostru-. Distins cu numeroase premii, de la acela al Suddeutscher Rundfunk (Radioul Germaniei de Sud), in 1955, la Premiul francez pentru literatura -Le meilleur livre etranger- (1962), Fondane (1967), Premiul International pentru literatura, Viarregio, Marele Premiu pentru literatura al Academiei de Arta din Bavaria (1996), Sonning (Danemarca) si Thomas Mann din partea orasului Lubeck (1996) pana la Premiul Prinz de Asturias (Spania) pentru volumul Mein Jahrhundert (Secolul meu) si Premiul Nobel in 1999, Gunter Grass ramane una dintre constiintele scriitoricesti cele mai pregnante ale celei de-a doua jumatati a secolului XX si ale inceputului de veac XXI.
