Iasiul literar

Capitala moldava reuseste sa ne ofere, cu regularitate, doua reviste literare cu indelungata traditie, ale caror titluri ne reamintesc, de fiecare data, rolul pe care cultura, literatura l-au jucat in devenirea noastra moderna.

Ultimul numar al Daciei literare, revista fondata de Mihail Kogalniceanu in 1840, are ca moto una dintre -parerile- lui I.L. Caragiale, cele pe care Petru Ursache, in articolul care deschide revista, le numeste Mic tratat de estetica. -Sa nu uitam niciodata ca semnele scrisului sunt roadele gandirii noastre, cu multe necazuri si rabdare cucerite de stravechii nostri parinti. Sa fim cu ele stapani severi, dar si cuminti si omenosi! Sa nu le crutam cand trebuie anume sa ne slujeasca, dar nici sa nu le punem cu de-a sila la slujbe nepotrivite cu puterea lor – caci in amandoua cazurile tradam egal interesul nostru propriu, pagubim intentiile gandirii noastre.- Cele patru mari capitole, Anul lui Caragiale, Istoria restaurarii, restaurarea istoriei, Junimea de ieri, Junimea de azi, si Arca lui Noe, cuprind articole semnate de scriitori si critici cunoscuti, a caror seriozitate rimeaza cu tinuta profesionista a revistei. Caragiale este reanalizat, de la -micul tratat de estetica- la dimensiunea lui de actualitate in zilele noastre (Lacramioara Petrescu), de la relecturarea operei lui gratie lui Antonio Patras la rememorarea prezentelor lui iesene (Constantin Ostap si Olga Rusu). Cel de al doilea capitol are, asa cum arata, de altfel, si titlul, o dimensiune estetica si una cultural-politica, data mai ales de articolele Nataliei Cantemir (Cum poate crea literatura un scandal politico-literar), dar, mai ales, de N. Balcescu – patosul resurectiei al lui Alexandru Zub sau Framantari bibliotecare de Liviu Papuc, prin evidentierea unor similitudini de preocupari in secolul XIX, in prima jumatate a secolului XX, la inceputul mileniului III. Arca lui Noe propune cititorului, printre multiple intalniri cu scriitorii, dar si cu lumea culturala in general (Note pe marginea -amintirilor compozitoarei Mansi Barberis), doua dialoguri incitante atat prin problematica, cat si prin personalitatea marcanta a creatorilor abordati: primul este realizat de Daniel Corbu cu poetul Mihai Ursachi si se intituleaza Cand exista cenzura, stiam ca ne citeste cineva, cel de al doilea – Compartimentul cel mai marcat de criza, in ultima vreme, este cel al criticii literare, reprezinta parerile scriitorului Mircea Cartarescu, intr-o discutie cu Liviu Apietroaie.

Convorbiri literare, fondata la 1867 de Societatea -Junimea- din Iasi, se deschide cu un articol al poetului si eseistului Cassian Maria Spiridon, De la canonul junimist la postmodernitate, a carui concluzie merita o reflectie speciala: -Postmodernitatea ar putea fi groparul canonului estetic, al abandonarii oricarui tip ce canon, al afirmarii canonului fara canon.- La capitolul Inedite, autorii capteaza atentia prin simpla mentionare a numelor lor: Gib I. Mihaescu, Irina Mavrodin, Nicolae Stroescu Stinisoara, Gheorghe Grigurcu, Alexandru Zub, Dan Cristea, Ioan Holban. Ca intotdeauna, capitolele de cronica, critica literara si istorie literara sunt consistente, iar in sectiunea Literatura universala, alaturi de Sonete shakespeariene sau de pagini semnate de Giuseppe Bonaviri si Marie-Ange Sebasti, cititorul poate intalni un grupaj de poezie ceha. In sfarsit, suplimetul cu care revista ne-a obisnuit il prezinta pe Nicolae Sava, scriitorul fondator al Grupului de la Durau.

Doua reviste consistente, la un nivel profesional excelent, care demonstreaza ca publicatii culturale remarcabile se afla nu numai in Bucuresti.