Asa cum sarbatorirea Nasterii lui Isus este reiterata in fiecare an, de peste 1600 de ani, nevoia de intoarcere la sursele Evangheliei si ale primelor imagini revine cu regularitate. O epoca marcata de ateism, fie cel instaurat de Revolutia Franceza, fie mai aproape de zilele noastre si mai puternic constrangator al comunismului, a asternut uitarea peste multe din tainele si din exigentele religiei. Fenomenul nu este insa intru totul nou. In 1934, Universitatea Radio transmitea o adevarata istorie a prezentarii Nasterii Domnului in imagini, sustinuta de unul dintre istoricii nostri de arta cu adevarat remarcabil, Alexandru Busuioceanu. Explicand putinele date asupra acestui eveniment pe care evanghelistii Matei si Luca le ofera si rezerva primilor credinciosi asupra prezentarii unui act savarsit in conditii atat de umile, Busuioceanu arata ca in primele trei-patru secole de crestinism, acest episod nu figureaza in pictura.
-Cele dintai reprezentari ale Nasterii Domnului le vom gasi deci nu in picturi, ci pe sarcofage sculptate, pe cate o piatra funerara gravata sau pe obiecte mici facute din pasta de sticla. Dar artistul care avea de inchipuit aceasta scena nu era deloc sigur de ceea ce trebuia sa puna in imaginea lui pentru a da, o data cu faptul real, si intelesul dogmatic al acestui fapt real care nu era usor de explicat in chip concret.-
Una dintre cele mai vechi reprezentari dateaza de la 343. Este vorba de fapt despre o Adoratie a pastorilor. Isus, in scutece, este intins pe jos, fara nici o referire la ieslea amintita de Evanghelie, Maria nu apare, scena pare sa se petreaca in aer liber, doi pastori, cu figuri si gesturi mirate, privesc pruncul, avand intre ei boul si magarul, cele doua animale care, de aici inainte, nu vor lipsi din nici o lucrare cu acest subiect. Iconografia scenei este data, de fapt, de Evanghelia lui Pseudo-Matei, o evanghelie apocrifa, care circula printre calugarii siriaci sau egipteni. Ea se constituie definitiv in secolul V, adoptand si imagini din cartile populare, cum ar fi Protoevanghelia lui Iacob, fratele Domnului. -Isus este infatisat in iesle, infasurat in scutece, iar langa el, cele doua animale care il adora. Cateodata sunt de fata si pastorii, doi sau trei, iar uneori se asociaza in aceeasi scena si magii, care i se inchina. Niciodata nu lipseste insa Iosif, deoparte, ganditor si cu infatisarea batraneasca, si Maria, intinsa langa iesle pe un pat care, dupa reprezentarea obisnuita bizantina, are forma unei saltele.-
In Proevanghelia lui Pseudo-Matei apar insa elemente pitoresti, care sunt preluate imediat de pictorii de icoane. Nasterea, conform acestei carti, se petrece nu la Betleem, ci intr-o pestera la jumatatea drumului dintre Nazaret si Betleem. Iconarii bizantini si cei apuseni au facut din stilizarea pesterii taiate in stanca si din personajele amintite in carte un adevarat decor de teatru. Mult mai tarziu, apar reprezentari iconografice mai fastuoase.
-Iata, de pilda, spune Busuioceanu, in pictura romaneasca, in frescele de la Sucevita din secolul al XVI-lea, unde avem o adevarata prezentare regeasca a Nasterii Mantuitorului. Nici urma de vreo pestera, de iesle sau de suferinta in pictura de care e vorba. Scena e infatisata in interiorul unui palat, cu turnuri marete si cu grele draperii la usi si la ferestre. Maria sade pe un pat luxos si primeste darurile pe care i le aduc femei imbracate in haine stralucite. De cealalta parte, nelipsita moasa tine copilul pe genunchi si ii pregateste baia, iar la mijloc pruncul infasat e culcat intr-un pat cu baldachin, unde o servitoare il acopera cu o invelitoare de brocart. Conceptia nasterii fara suferinta capata astfel sub penelul pictorului moldovean o intruchipare de glorie si de ridicare deasupra muritorilor, care e de-a dreptul in contrast cu textul Evangheliei.-
Una dintre cele mai frumoase imagini ale nasterii in pictura romaneasca este insa anterioara celei de la Sucevita si se afla la Biserica Domneasca din Curtea de Arges. Este o povestire amanuntita a Nasterii, realizata intr-o succesiune de scene, dintre care nu s-au pastrat decat patru, inspirata nu de cartile populare, ci de modelele bizantine, realizata de un mester sarb, probabil, in secolul XIV.
