Convorbire cu acad. Răzvan Theodorescu
De ani buni de când vă cunosc, ați fost un statornic luptător pentru apărarea Patrimoniului Național. O faceți acum din nou și o faceți public.
Am trimis dlui. prim-ministru, Emil Boc, o scrisoare deschisă care se numește „Patrimoniul Național în pericol“. În încheiere scriu ca fiind una dintre puținele voci care în epoca totalitară s-au ridicat pentru apărarea acestui patrimoniu, o fac acum în condițiile democrației.
Ați și pătimit pentru aceasta. De aceea înțeleg cu atât mai mult să o fac astăzi. Concret, despre ce este vorba?
Descentralizarea, care e un trend european, a fost încercat și de guvernul din care am făcut parte. Ea nu a reușit pentru că era nevoie de un timp mai îndelungat. În Franța a fost o lege asemănătoare care, după douăzeci de ani, nu reușise în domeniul culturii.
De ce?
Poți să descentralizezi teatre, muzee, opere, în măsura în care instituțiile locale își fac o mândrie din a promova aceste instituții de cultură, ceea ce este o regulă. Nu poți descentraliza patrimoniul în domeniul monumentelor istorice, patrimoniul imobil pentru că nu poate fi fragmentat, nu poți să faci 42 de patrimonii în 42 de județe în care fiecare să aplice măsurile sale. Restaurarea unui monument, salvarea unui sit arheologic, înnobilarea unui monument istoric se face după anumite reguli internaționale. Nu se poate lăsa unui județ sarcina de a se ocupa de patrimoniul său, pentru că în județul alăturat poate fi continuarea lui, de pildă a unui sit cucutenian, a unor cetăți medievale, a unor biserici baroce sau a unor biserici de lemn care fac parte din același areal stilistic. Cum poți să separi, de pildă, lucrurile patrimoniale din Vâlcea, la care lucrez acum, de cele din Gorj sau din Argeș, fiindcă totul reprezintă un ansamblu? De aceea am creat Institutul Național al Monumentelor Istorice, de aceea avem o listă comună a patrimoniului național și a monumentelor.
Care ar fi pericolele?
Marele pericol este, cum am scris dlui. Emil Boc, dacă lași patrimoniul național dintr-un județ pe mâna unor oameni care au o expertiză mai mică sau poate să apară tentația imobiliară, ideea de a transforma unele dintre casele de patrimoniu în importante resurse imobiliare, sau de a transforma complet aiurea o cetate într-un restaurant. Așa s-a întâmplat cu Cetatea Făgărașului, care nu a putut obține un proiect european, nu a putut fi restaurată din cauza unui restaurant în care sunt interesați o seamă dintre „șmecherașii“ locali. Mai există un fel special de a lăsa casele de patrimoniu să se năruie pentru că terenul de sub ele este foarte costisitor.
Ce propuneți?
Propun crearea unor inspectorate județene pentru patrimoniu care să fie altceva decât Direcțiile de cultură și care să fie gestionate de Institutul central de la București care face proiectele pentru monumentele de categoria A, cum le-am spus noi, care sunt în lista monumentelor. Pentru monumentele de importanță locală aceste inspectorate le pot gestiona după nevoile locale. Vreau să spun că noi nu inventăm absolut nimic, acest lucru se face în Europa de foarte multă vreme. La noi însă există un mare pericol.
Extinzând problematica, în ce fel apreciați politica culturală de la noi,
dacă există?
Nu, la noi nu există o politică culturală și o spun fără nici o tentă politică. O politică culturală se duce cu anumite strategii bine clarificate. Să dau un exemplu. Cu ani în urmă, când eram ministru, l-am convins pe președintele de atunci să restaurăm biserica lui Șerban Vodă de la Cotroceni și, în plus, am făcut-o alături de arhitectul Vlădescu, care urma să restaureze biserica, noi fiind ultimii supraviețuitori ai celor care au luptat pentru acest monument. Pentru că monumentul, aflat lângă palatul prezidențial, nu este biserică de parohie, am propus o formulă modernă în care o parte să rămână năruită, ca un remember, ca un simbol a ceea ce s-a întâmplat. Nu uitați că Bucureștiul a fost singurul oraș din lume distrus în vreme de pace. Ei bine, de curând, Ministerul Culturii a hotărât să facă restaurare completă și să ducă acolo, unde nu intră nimeni, unele piese de la Muzeul Național de Artă, care sigur se vor deteriora. Deja există un scandal cu tâmpla de la Cotroceni, care e luată de la Muzeu și dusă acolo.
Poate se știe mai puțin că dvs. sunteți secretarul general al Asociației Internaționale de Studii Sud-est europene. Ce noutăți aveți pentru
acest an?
Odată la cinci ani, Asociația organizează un congres internațional pe problematica sud-est europeană și anul acesta am decis să facem primul nostru congres în Occident, la Paris, în septembrie. Acesta era și visul predecesorilor mei, regretații academicieni Emil Condurachi și Virgil Cândea. Vom reuși să facem congresul în septembrie. Pregătesc acum un număr special din revista noastră „Revue de l’Association internationale des Études du Sud-Est Européen“, care va cuprinde numeroase articole și studii de la toate colocviile noastre din ultima vreme, din Italia, din Bulgaria, din Grecia.
Care va fi tematica?
Tema este foarte interesantă – „Omul sud-est european și mediul său înconjurător“ și am marea satisfacție că, între altele, se va relua discuția asupra uneia dintre tezele mele mai vechi, lansată în 1983 la Academia Română, despre „coridoarele culturale“ ale Sud-Estului european.
Despre care ați și scris foarte mult.
Despre care am scris și care acum a constituit obiectul întâlnirii șefilor de state. Problema „coridoarelor culturale“ a devenit o problemă culturală a șefilor de stat din zonă. În același timp, pregătesc o lucrare în limba franceză, „Regards hisorienne“, „Privire de istoric“ care va apare la Editura Enciclopedică.
Este și o lucrare aniversară, pentru că veți împlini 70 de ani.
E o carte pe care sper s-o lansez în luna mai la Academia Română, pentru că găsesc că este locul cel mai prestigios.
Unde v-ați format și unde peste ani ați fost consacrat.
De aici am pornit ca cercetător științific pentru că nu puteam intra atunci în învățământul superior, ceea ce a fost foarte bine pentru mine pentru că am putut face douăzeci și ceva de ani cercetare. Omagiul meu pentru acei ani l-am făcut atunci când s-a votat o lege inspirată de mine, prin care tuturor cercetătorilor din Academie li s-au ridicat sensibil lefurile. De asemenea, se pregătește un audio-book după o carte pe care am publicat-o anul trecut, „Europa noastră și noi“. Să mai spun că la editura Capitel o să apară o a doua ediție a cărții „Drumuri către ieri“ .
Sunteți la fel neobosit cum vă știu, aveți o activitate intensă despre care aș dori să vorbim în preajma zilei dvs. aniversare. Asta pentru că acum am discutat doar despre un aspect concret și la zi.
Un aspect concret, însă care a fost unul central în toată viața mea.
AGENDĂ
2 aprilie, ora 10.00, adunarea generală
a membrilor Academiei Române dedicată Zilei Academiei Române.
