Conform definiției date de OMS, cuvântul drog se referă la o substanță care absorbită de organism poate să modifice una sau mai multe dintre funcțiile sale. Unele droguri sunt folosite pentru efectele psihotrope, generând trăiri plăcute (hedonice) sau „interesante“, însoțite de modificări de personalitate (depersonalizări, stări de transă, exaltări ș.a.), dar îndeosebi ale realității înconjurătoare (distorsiuni senzoriale, alterări ale percepției timpului sau spațiului, trăiri halucinatorii). Consumul și dependența de droguri, se vorbește de o „cultură a drogurilor“, este una dintre marile îngrijorări ale lumii contemporane și vizează cu deosebire destinul generațiilor tinere. Gravitatea consumului de droguri este dată de efectele nocive pe care le are asupra funcțiilor organismului și de fenomenul de dependență cu întregul cortegiu de consecințe dramatice pe plan biologic, psihologic și social. În amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române s-a desfășurat recent simpozionul cu tema „Consumul și dependența de droguri. Aspecte antropologice, juridice și medico-sociale“, organizat de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ și Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“ ale Academiei Române. În deschidere, acad. Valentin I. Vlad, vicepreședinte al Academiei Române, a subliniat că „Academia Română, cu institutele sale de cercetare are îndatorirea de a studia acest fenomen, de a formula propuneri de limitare și, mai mult, de descreștere a consumului de droguri, cel puțin pe plan național.“ Câteva cifre semnificative. Documente oficiale arată că în Europa circa 70 de milioane de oameni cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani au încercat canabisul cel puțin odată în viață și 23 de milioane au făcut-o în ultimul an. Se apreciază că trei milioane de persoane, reprezentând 1% dintre adulții țărilor membre UE îl consumă zilnic, fiind drogul cu cel mai folosit, urmat de cocaină, ecstasy și amfetamine. Din raportul Centrului de Monitorizare European pentru Consumul de droguri reiese că România se află sub media europeană, dar numărul consumatorilor este într-o continuă creștere. Au fost identificați aproximativ 28.000 de consumatori de droguri, cei mai mulți în București, care sub acest aspect se situează la nivel european. Potrivit Raportului care prezintă situația drogurilor în Europa pe anul 2010, România nu este o țară sursă pentru traficul de droguri, fiind o țară de tranzit. „Ceea ce este mai grav pentru o țară cu o demografie în declin ca România este faptul că media de vârstă a consumatorilor de droguri ilegale a scăzut în ultimii ani de la 20-25 de ani la 15 ani și cea mai mare teamă a unui părinte este legată de posibilitatea ca propriul său copil să încerce droguri și să devină dependent de ele“. Adesea, tinerii dependenți de droguri devin delicvenți. În continuare, au avut alocuțiunile dr. Cristiana Glavce, director al Institutului de Antropologie și prof. univ. dr. Mircea Duțu, director al Institutului de Cercetări Juridice. Comunicările care au urmat au pus în evidență complexitatea acestui flagel al lumii contemporane, cauzele care îl generează, consecințele asupra organismului uman și aspecte ale tratamentului antidrog. Au prezentat comunicări: prof. univ. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, – Mecanismele neurologice ale consumului de droguri; prof. univ. dr. Rodica Stănoiu, cercetător onorific al Institutului de Cercetări Juridice și dr. Aura Preda, cercetător la Institutul de Cercetări Juridice – Aspecte juridice și criminologice privind traficul și consumul de droguri;acad. Victor Voicu, Centrul de Cercetări Științifice Medico – Militare: Mecanismele celulare ale dependenței și sindromul de abstinență;chestor Sorin Oprea, director al Agenției Naționale Antidrog – Drogurile – limite instabile; prof.univ. dr. Gheorghe Talău, Facultatea de Medicină „Victor Papilian“ Sibiu: Principii terapeutice fundamentale în dependența de droguri și psiholog Adriana Boroșan, cercetător la Institutul de Antropologie – Rolul psihologului în consumul și dependența de droguri.
De la prevenție la reintegrarea socială
Prin amploarea pe care o are la nivelul întregii societăți și prin efectele nefaste pe care asupra sănătății, consumul și dependența de droguri este un fenomen complex cercetat de medici, psihologi, sociologi și juriști. Dacă astăzi se consumă droguri mai mult decât oricând, apare firesc întrebarea: de ce? În general, răspunsurile par a fi simple: pentru a simți altceva, a evada din cenușiul vieții cotidiene, a trece mai ușor peste insatisfacții sau eșecuri și altele de acest fel. Și, totuși, nu toți devenim consumatori de droguri. S-a determinat și o determinare genetică, răspunzătoare de atât de numeroasele și variatele comportamente față de droguri, așa numita variabilitate genetică. Dar, cum s-a subliniat, această determinare genetică nu este hotărâtoare în consumul și dependența de droguri. Intervin și factori de risc ce țin de tipul de personalitate și temperament, anumite afecțiuni, curiozitatea și tentația de încerca „altceva“mai ales în cazul celor tineri, urmată nu rare ori de presiunea grupului, mediul ideal de „experimentare“ și dependență. Se adaugă factorii de risc familiali și sunt studii care relevă că un adolescent ai cărui părinți consumă droguri are un risc de trei ori mai mare să devină dependent decât ceilalți. Supuși acestui risc sunt și adolescenți proveniți din familii dezorganizate sau ai căror părinți nu se implică adecvat în educația lor.
De mai multe ori s-a atras atenția asupra așa-numitelor „etnobotanice“, apărute la noi cam prin 2008, care conțin și compuși chimici cu efecte similare cu cele ale unor droguri ușoare. În timp, rețeaua „magazinelor de vise“ a devenit o alternativă facilă pentru cei care cred că „noul drog“ este o soluție la problemele cu care se confruntă și, nu mai puțin, o afacere deosebit de profitabilă. Mass-media prezintă aproape zilnic ravagiile consumului de etnobotanice care produc perturbări comportamentale, de percepție și cogniție ce pot ajunge până la halucinații.
Cum în majoritatea cazurilor este vorba de un comportament aberant, învățat, strategiile antidrog presupun colaborarea a mai multor specialiști, medici și psihologii care pot interveni benefic în prevenție, în adicție (dependență) și post-servaj și în realizarea inserției sociale. Mai întâi în prevenție, când psihologul poate iniția un proces de informare-educare care să conștientizeze tinerii asupra efectelor nocive pe care le au diferite droguri. Informarea corectă și cât mai completă, cu exemple cât mai realiste, poate avea și caracter formativ în sensul modelării unei personalități echilibrate. De un real folos sunt relațiile interumane, desfășurarea unor activități de petrecere a timpului liber care să favorizeze dezvoltarea echilibrată a personalității – sport sau diferite manifestări culturale. Reconstruirea și remodelarea personalității este mai dificilă odată cu instalarea dependenței, când comunicarea este perturbată iar specialistul trebuie să ofere o alternativă de supraviețuire. Ușor de spus , dar greu de aplicat câtă vreme un stimul natural are o durată limitată, duce la obișnuință și scade motivația. În cazul consumului de droguri, intensitatea e mai puternică, durata e de cinci ori mai mare și, deși produce obișnuință, crește motivația și necesitatea unui consum sporit pentru a spori și satisfacția. Mai mult, după un tratament rămâne posibilitatea recăderii. Pentru reușita tratamentului, este esențial ca decizia de a renunța să angajeze întreaga personalitate care să fie pregătită pentru a reintra în viața normală și a face față realității de dincolo de tratament. Soluțiile sunt personalizate urmărind reinserția socială a dependentului de droguri odată cu recuperarea identității sale și integrarea reală în mediul social.
La fel de complexe sunt și aspectele juridice și în țara noastră legislația din acest domeniu urmează dinamica fenomenului și actele normative internaționale. Cea mai importantă lege a fost dată în anul 2000 și modificată de atunci de patru ori. Un rol important în aplicarea acestei legislații îl are Agenția Națională Antidrog, care a prezentat anul trecut în fața Parlamentului un Raport național privind consumul de droguri. Din comunicările și discuțiile care au urmat a reieșit necesitatea unor cercetări interdisciplinare ale căror rezultate să poată fundamenta acțiuni eficiente pentru ca acest adevărat flagel să nu mai facă atâtea și atâtea victime.
Colaborare cu Academia Română
