Repere ale identității noastre
În urmă cu șase decenii, prin decretul nr. 136, semnat de C.I. Parhon și de Edward Mezincescu, pe atunci ministrul artelor și informațiilor, se înființa la București Institutul de Folclor ce avea ca obiectiv „studierea și promovarea creației populare“, cu o secție la Cluj. În acest fel se instituționaliza o tradiție care începe cu prințul Dimitrie Cantemir, cronicarul Ion Neculce, Iordache Golescu ș.a., pentru ca generația pașoptistă să considere folclorul ca una dintre „comorile“ de spiritualitate ale românilor. Încă de la înființare, Academia Română a situat statornic între preocupările sale cercetarea folclorului, împreună cu filologia și istoria, și între marile personalități care s-au impus amintim pe Iosif Hodoș, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Sbiera, V.A. Urechia, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Al. Odobescu, Ion Ionescu de la Brad, B.P. Hașdeu, Gr. Tocilescu, Simion Florea Mehedinți, Constantin Brăiloiu, Ion Bianu și încă foarte mulți alții. Despre bogăția tradiției, despre activitatea Institutului din aceste șase decenii și, firește, despre programele și proiectele Institutului s-a discutat în cadrul unei sesiuni științifice dedicată acestei aniversări. În cuvântul său de deschidere, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, a afirmat că una dintre realizările reprezentative ale Institutului o constituie faptul că, recent, „Doina“ a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. În alocuțiunea sa, acad. Răzvan Theodorescu a vorbit despre importanța cercetărilor privind folclorul, despre caracterul lor interdisciplinar, evidențiind, cu deosebire, activitatea Comisiei de Folclor. Referindu-se la căutarea de branduri pentru România, Răzvan Theodorescu a remarcat că „folclorul este cel care ar oferi cel mai reprezentativ brand“.
Acad. Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Folclor, a făcut o amplă trecere în revistă a istoriei preocupărilor academice în domeniul folclorului pentru a reliefa: „Este evident că pentru marile personalități ale României, până în zilele noastre, când și cultura română plătește tribut mondializării și tendințelor centrifuge, folclorul a fost și rămâne în continuare, alături de limbă, un indice de referință pentru identitatea etnică. Odată cu sporirea interesului, adâncirea specializărilor și perfecționarea metodelor de cercetare s-au dezvoltat și au dobândit autonomie disciplinele etnologice: folcloristica, etnomuzicologia, etnocoreologia, etnografia“. Bilanțul celor 60 de ani este impresionant și atestă faptul de netăgăduit că Institutul „a fost un adevărat creuzet magic în care s-au călit mari personalități ale domeniilor etnologice și în care a clocotit materia din care au rezultat lucrările pe care orice bibliografie savantă le citează“. Din bogata listă a împlinirilor amintim cele 21 de volume din „Colecția Națională de Folclor“, „Atlasul Etnografic Român“ (trei volume), „Documente Etnografice Românești“ (șase volume), „Documente Etnografice Românești“ (șase volume), cele două volume de sinteză asupra Etnologiei Românești și peste 300 de volume în care sunt valorificate perspectivele teoretice și sursele documentare din arhivele multimedia ale Institutului. Arhiva de folclor și etnografie a Institutului, în care sunt tezaurizate milioane de piese înregistrate pe mai multe tipuri de suporți în sistem analogic și digital, este apreciată ca una dintre cele mai bogate și complexe arhive din centrul și sud-estul Europei. Activitatea internațională din acest domeniu s-a concretizat în participarea și organizarea a numeroase manifestări științifice și includerea Institutului în programe europene cum sunt „Cultura 2000“, „Mémoire de la mine et identités culturelles en Europe“ sau „Linked European Archives for Ethnomusicological Reserch“.
În această cercetare pluri și interdisciplinară sunt angajați 38 de specialiști grupați pe patru domenii: folcloristică, etnomuzicologie, etnografie, arhive-fond-tezaur. Vremurile sunt așa cum sunt, cu greutățile și problemele știute, dar cercetătorii Institutului își păstrează, cum afirmă acad. Sabina Ispas, „idealurile și dorința de a continua activitatea de cercetare fundamentală în consonanță cu nivelul internațional, așa cum am fost deprinși, păstrând, în același timp, reperele școlilor românești de folcloristică“. Ei cred că „viitorul va demonstra, încă o dată, cât de important este folclorul pentru definirea identităților multiple din noul mileniu“. Într-o lume despre care acad. Mircea Malița scria că sunt zece mii de culturi și o singură civilizație, cercetătorii nutresc o speranță comună, aceea „că putem proteja adevăratele valori ale «patrimoniului imaterial» asumat de comu-nitățile care viețuiesc în România, între acestea aflându-se și cele recunos-cute și apreciate de forurile internaționale ca embleme ale spiritualității românești și ca valori universale“. Ei sunt conștienți că Societatea postindustrială, care privește circumspect spre un posibil «sat global», ezită să se regăsească în formele și structurile culturii orale, deși este cea mai «folclorică» societate din ultimele sute de ani. De aceea trebuie să cultivăm, în noi înșine, toți cei care lucrăm în domeniile cercetării «culturii populare orale, tradiționale» etc. o tenacitate deosebită și, mai ales, conștiința că trebuie să studiem ceea ce societatea ignoră acum, dar va căuta peste câteva decenii sau secole, pentru a se putea reidentifica și a-și fixa puncte de sprijin“.
Și ei, cercetătorii, veghează ca acest tezaur să fie temeinic cunoscut, înțe-les și bine conservat, el dând seama despre rostul nostru în lume, cum au ilustrat-o, în sesiunea în plen, dr. Ion Ghinoiu, dr. Nicolette Coatu și Marian Lupașcu. După sesiunea omagială au urmat lucrările celei de a VI-a ediții a Colocviilor Brăiloiu cu o temă plină de-nțelesuri: „Cărți încă nescrise“, în cadrul căreia au fost prezentate aproape cincizeci de comunicări semnificative pentru registrul amplu și diversificat al cercetărilor din Institut.
Cum „Doina“ este inclusă în patrimoniu universal, în încheiere, să cităm cunoscutele versuri din „Doina“, de George Coșbuc: „Copilo, tu ești gata/ De-a pururea să plângi!/ Și când ești tristă, Doino,/ Tu inima ne-o frângi/ Dar nu știu cum, e bine/ Când plângi, că-n urma ta/ Noi plângem toți, și amarul/ Mai dulce ni-e așa.“
– Astăzi la ora 11.00, în Aula Academiei Române, acad. Mircea Malița susține discursul de recepție „Opuși inseparabili în gândirea românească“. Răspunsul va fi dat de acad. Gheorghe Vlăduțescu.
– În ziua de 3 noiembrie, începând cu ora 10.00, în Aula Academiei Române se vor desfășura lucrările sesiunilor V și VI ale Congresului Internațional de Teologie, manifestare organizată de Academia Română, Patriarhia Română și Facultatea de Teologie a Universității din București.
PROGRAM
Sesiunea V – moderator: acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române. Comunicări: prof. Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române, – „Sfântul Vasile cel Mare și teritoriul românesc“; Tudor Teoteoi – „Importanța și semnificația unui latinism neglijat din corespondența Sf. Vasile acela Mare“.
Sesiunea a VI-a – moderator: prof. Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române. Comunicări: prof. Johann Leemans – „Basil of Caesarea as Homilist: the homilia exhortaria ad sanctum baptisma“, și prof. Petr Mikhaylov de la Academia Rusă – „Sf. Tifon“.
