Un numar special al revistei franceze -Magazine Litteraire- reface portretul si itinerariul biografic si artistic al unuia dintre scriitorii care au cunoscut, in egala masura, succesul si dispretul contemporanilor, culmile gloriei literare si ignorarea scrierilor sale: Louis-Ferdinand Celine. Unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului XX, prin stilul si imaginatia sa lingvistica, a fost, in acelasi timp, un antisemit inversunat si un colaborationist notoriu in timpul celui de al doilea razboi mondial. -Provocator si acid, Louis-Fernand Celine irita in aceeasi masura in care fascineaza. Antisemitismul sau virulent, palinodiile sale, lasitatea lui deranjeaza si astazi.-
Louis Destouches (numele real al scriitorului) s-a nascut in 1894 la Courbevoie. Mama sa tinea un magazin de moda, iar tatal era functionar la o societate de asigurari. Inca din primul an este dat in grija unei doici, departe de casa, copilul urmand sa peregrineze timp de trei ani, inainte de a locui cu parintii. Perioada aceasta a primelor amintiri devine parte integranta a romanului Mort a credit. Peregrinarile vor continua din 1907, tanarul Destouches fiind trimis mai intai intr-un pension la Diepholz (Germania), apoi la Karlsruhe. Urmeaza Anglia, cu Rochester si Broadstairs, pana in 1910, cand revine la Paris. Incepe aici ucenicia la un negustor de tesaturi, pentru scurt timp. Se hotaraste sa incerce colaborarea cu un bijutier, interes ce dureaza doi ani. In 1912, se angajeaza, pentru trei ani, in Regimentul 12 Cuirasieri, unde il prinde inceputul primului razboi mondial, in timpul caruia va fi citat pe ordin de zi, iar faptele sale de arme vor fi prezentate in L*Illustre national. Ranit, operat, reformat, va frecventa asiduu music hall-urile si, probabil, proxenetii francezi de la Londra, unde lucra in calitate de functionar al Consulatului General al Frantei. Perioada, plina de evenimente de toate tipurile, este sursa de inspiratie a Carnetelor Cuirasierului Destouches (cum si-a numit jurnalul pe care a inceput sa-l tina din 1913). Se pare insa ca peregrinarile fac parte din destinul omului, daca nu cumva curiozitatea si neastamparul il determina sa le caute. In 1916, se angajeaza supraveghetor de plantatie la Bikobimbo, prilej cu care intreprinde si cateva calatorii in Camerun. Bolnav, este repatriat un an mai tarziu. Pe vaporul care il aduce in Franta, scrie primul sau text de fictiune, nuvela Des vagues (Valuri). Urmeaza cursurile Scolii de Medicina si se angajeaza la Fundatia Rockfeller, in Comisia de Igiena a Societatii Natiunilor. Noua situatie il poarta prin Statele Unite, Africa, Europa. Este o perioada fructuoasa pentru scriitor: piesele L*Eglise (1926) si Progres (1927), romanul Voyage au bout de la nuit (aparut in 1932), acesta din urma primind Premiul Renaudot si fiind recenzat in mai multe ziare din Italia, Germania, America, Anglia. O perioada, de asemenea, bogata in relatii galante: Erika Irrgang, tanara austriaca N***, Elisabeth Porquerol, Elisabeth Craig, pianista Lucienne Delforge, Lucette Almansor, cu care se va si casatori in 1943. Din 1936 insa, gloria literara se intoarce. Apare volumul Mort a credit, este prezentata piesa L*Eglise, ii sunt publicate pamfletele Mea culpa si La vie et l*oeuvre de Semmelweis. In 1938, scrie, in timpul calatoriilor in America de Nord, Anglia si Bretagne, Bagatelles pour un massacre si L*Ecole des cadavres. Este perioada in care isi manifesta deschis antisemitismul. Pamfletele lui sunt retrase de pe piata, iar autorul intra in numeroase polemici cu presa. Perioada razboiului este prezenta in mai multe texte, La volonte du roi Krogold, ramas inedit, Guignol*s band, Les beaux draps, acesta din urma interzis in zona neocupata a Frantei. Este un foarte activ militant antisemit. In 1944 paraseste Franta, incercand sa ajunga in Danemarca. Este retinut in Germania, perioada descrisa in D*un chateau a l*autre. In 1945 este emis pe numele lui un mandat de arestare pentru tradare, este arestat si eliberat conditionat in 1947. In inchisoare si in spitalele prin care este purtat, avea sa scrie Reponses aux accusations si un nou roman, Feerie pour une autre fois. In 1948, se stabileste in Danemarca. Ii apar Gala des vaches, cuprinzand numeroase scrisori, Voyage si Casse-pipe. In 1950 este condamnat in lipsa la un an inchisoare, o amenda de 50.000 de franci, confiscarea unei jumatati din avere si decaderea din demnitatea nationala. Amnistiat in 1951, revine in Franta, unde semneaza un contract de exclusivitate cu Editura Gallimard. Sunt reeditate unele dintre scrierile mai vechi, iar in 1956 isi inregistreaza cantecele compuse de el pe un disc, pe care erau imprimate si pasaje din primele sale romane, citite de cunoscutii Arletty si Michel Simon. Mai multe scenarii si balete ii sunt publicate la sfarsitul anilor *50 sub titlul Ballets sans musique, sans personne, sans rien, poarta discutii cu Jean-Claude Lara pentru adaptarea cinematografica a volumului Voyage au bout de la nuit, termina, la 30 iunie 1961, cea de-a doua redactare la lucrarea Rigodon. A doua zi, o ruptura de anevrism pune capat aceste existente zbuciumate, plina de incantari, de generozitati, dar si de lasitati si drame. Treptat, dupa moartea sa, opera incepe sa-i fie cunoscuta de noua generatie, chiar daca rezerva fata de un creator colaborationist a durat in randul intelectualitatii franceze, si nu numai, pana catre sfarsitul secolului. Valoarea literara a operei a avut de luptat din greu cu persistenta memoriei faptelor omului.
Celine si dansul
Estetica dansului l-a fascinat pe marele scriitor Celine toata viata lui. Pasiunea aceasta a fost marcata si de iubirea pentru balerine, si de scrierea unor balete. De la faimoasa carte Calatorie la capatul noptii pana la Rigodon, de la primele la ultimele pagini literare pe care le-a scris, Celine n-a incetat sa vorbeasca de fascinatia lumii dansului asupra lui. O privire de ansamblu asupra operei lui arata cat de multe personaje sunt balerini sau balerine.
E de altfel notoriu ca toata viata lui, Celine a cautat compania balerinilor si a balerinelor. Inainte de a incepe sa scrie romane, el se gandea la dans. Un prieten al lui Celine de la inceputul secolului al XX-lea, Georges Geoffroy, spune ca Celine si el au avut o aventura cu celebra dansatoare-spioana Mata Hari. Nimic n-a infirmat aceasta marturisire, mai ales ca amandoi lucrau la Ambasada Frantei. Pleaca in Africa. Sederea acolo i-a procurat o impresie durabila a ritmului african, ale carui accente le va regasi cand va asculta jazz, mai ales in Statele Unite, unde face o calatorie in 1925.
La sfarsitul acestui an, dupa ce se despartise de cea de a doua sotie a lui si de fiica sa Colette (pentru care proiectase o cariera de balerina), Celine intalneste la Geneva o tanara dansatoare americana, Elizabeth Craig, care lua parte la baletele lui Diaghilev, pana la moartea acestuia, in anul 1929. Celine si balerina s-au instalat in 1926 la Paris, unde vor trai impreuna o viata agitata, numarand opt ani. Ea va da lectii de coregrafie si va lucra ca impresar pentru mai multe teatre pariziene, iar Celine isi va pregati primul sau roman – intre doua consultatii la dispensarul din Clichy -, pe care i-l va dedica Elizabethei. Totul arata ca ea a fost inspiratoarea cartii.
In septembrie 1947, din exilul lui danez, Celine i se va confesa lui Milton Hindus: -Nu mai e decat o fantoma, dar o fantoma careia ii datorez mult. Cat geniu in aceasta femeie! N-as fi fost niciodata ceva daca n-ar fi fost ea. Cat spirit! Cata finete! Ce panteism dureros si jucaus in acelasi timp! Cata poezie! Cat mister! Intelegea totul inainte sa fi scos un cuvant… Sunt rare femeile care sa nu fie proaste si plate. Cand nu sunt asa, sunt vrajitoare si zane-. Elizabeth ii satisfacea orice dorinta de romancier; dotata cu o mare frumusete fizica, cu idei largi, ea a incarnat pentru Celine modelul ideal de femeie, pretandu-se voyeurismului amantului ei, tema dezvoltata in cele doua piese de teatru, Biserica si Progresul. Cautand sa-i evoce lui Robert Denoel natura inspiratiei sale teatrale, Celine n-a putut sa faca altceva decat sa-si exprime entuziasmul in fata corpului dansatoarelor.
Speriata de grija de perfectiune fizica a lui Celine si refuzand sa se marite cu el, Elizabeth se indeparteaza de el in momentul aparitiei cartii Calatorie la capatul noptii. Il paraseste in 1933, se intoarce in Statele Unite, unde aspira la o viata mai ordonata. Celine se duce dupa ea, dar ruptura e definitiva. Se intoarce trist in Europa si ii propune unei dansatoare daneze, pe care chiar Elizabeth i-o prezentase, sa se casatoreasca cu el. O chema Karen Marie Jensen. Balerina a refuzat sa se casatoreasca, dar a pastrat multa vreme prietenia lui Celine. Ii va fi de un mare ajutor, transportand piese de aur in contul lui si ingropandu-le in gradina parinteasca. Apoi, dupa fuga lui Celine din Paris, ea l-a adapostit timp de opt luni, in 1945, in apartamentul ei din Copenhaga.
Criticii sunt cu totii de acord asupra ideii de influenta a dansului in tot scrisul lui Celine.
