Transmisiile sportive in direct, in special meciurile de fotbal, nu stralucesc prin calitate. Nu sunt microfoane la nivelul gazonului, cum se obisnuieste de pilda la Cupa Angliei, imaginile nu sunt preluate de opt camere, reluarile par filme cu ozeneuri realizate de amatori, comentariile sunt mai amuzante decat perlele de prin tezele elevilor codasi. Dar telespectatorul microbist consuma fericit tot ceea ce i se da, nu face nazuri la painea neagra. Ar mesteca si fotbal la conserva…
Insa meritul principal al televiziunii, provenind din avantajul imaginii, este sinceritatea cu care ne infatiseaza golania care a cuprins stadioanele patriei, chipul necosmetizat al scandalagiilor carora lumea se incapataneaza sa le spuna -sportivi-. Pe strada ori dupa blocuri, cum recomanda cultura hip-hop, nu intalnesti, ca in arenele acoperite cu gazon, atatia insi care zbiara, se imbrancesc, isi sufla nasul cu doua degete, scuipa si se scuipa, injura de mama, ii trag palme arbitrului, isi calca in picioare adversarul cazut la pamant, isi barfesc colegii, simuleaza cu nerusinare, fura si se lasa, ba chiar se roaga, sa fie manjiti. Parca a fost o amnistie generala, care a deschis larg portile puscariilor si centrelor de reeducare…
Am urmarit cu mare interes, prin prisma noilor relatii umane, ca sa zicem asa, care se dezvolta in zilele noastre in si imprejurul unui teren de fotbal, transmisia televizata a unui meci intre doua echipe renumite, cu pretentii. Un -derby-, cum repeta exasperant comentatorii. Pe gazon, douazeci si doi de jucatori alergau sa-si coseasca picioarele. Arbitrul se obisnuise deja sa fie imbrancit si isi facea treaba blazat. A avut o oarecare tresarire doar cand unul dintre huliganii in tricou i-a ars una peste mana cu cartonasul, de era sa-l scape. Televiziunea ne-a prezentat apoi si cateva secvente din afara stadionului, acolo unde tocmai sosea galeria uneia dintre echipe, intarziata de o confruntare cu fortele de ordine. Am crezut ca sunt imagini de la navalirea gepizilor, dar ne-am amintit ca pe vremea aceea nu se inventase pelicula.
Am aflat ca unul dintre jucatori i-a spus adversarului sau, la vestiar, -va omoram-. Daca eram in locul celui interpelat, anuntam Politia. El insa, sportiv cu experienta, a dezamorsat tensiunea momentului cu un scuipat bine tintit. O bataie care parea iminenta s-a transformat astfel intr-o simpla competitie de scuipati. E mai bine sa previi decat sa vindeci.
