Cartea pentru cei mici a fost, in ultimi 12 ani, unul dintre capitolele cele mai neglijate ale editorialisticii romanesti. Relativ putine titluri, carti tiparite pe hartie proasta, cu litera urata, nocive pentru formarea unei educatii estetice, sau volume cu o grafica tentanta si o tinuta tipografica corespunzatoare, dar la preturi prohibitive au creat o situatie deloc propice unei -biblioteci proprii- a copilului, singura modalitate de a i se dezvolta gustul pentru lectura.
Inceputul acestui an pare sa ne dea cateva semnale incurajatoare. In primele doua luni, am primit la redactie patru titluri ce merita retinute. Doua dintre ele ne amintesc ca basmele pot fi si originale si ne demonstreaza ca mai exista scriitori atrasi de aceasta zona. Celelalte doua, aparute la Editura Ager, ofera o noua ilustratie incantatoarelor povesti ale lui Ion Creanga.
Aparut la Editura Anima, volumul Basme de buzunar, semnat de Waldi Horer, cuprinde, intr-un elegant format si cu imagini grafice semnate tot de autorul textului, o selectie de 101 povesti, fiecare de cate o pagina, izvorate din fantezia acestui om de stiinta ce a reusit sa-si pastreze intacta prospetimea imaginatiei. Marea lor calitate sta in firescul curgerii textului, in dozajul savant de feerie si -realism-, in capacitatea de a -prinde- in forma scurta a povestii o actualizata intelepciune a abordarii vietii. Personajele lui Waldi Horer sunt, cele mai multe dintre ele, specifice tuturor basmelor: imparatul, prezicatoarea, ursitoarele, printesa, gemenii, Ilena Cosanzeana, iar pretextul textelor pare sa ne introduca in aceeasi lume canonizata a genului: naframa printesei, cosarul, mincinosul, stafiile, ulciorul spart, galbenii… Autorul le asambleaza insa dupa o logica noua, comprima discursul narativ, conferindu-le mai pregnant caracterul de fabula. Aceasta particularitate confera basmelor lui Waldi Horer posibilitatea unui public mai larg decat cel obisnuit, unele dintre ele meritand (poate chiar trebuind) sa fie citite la varsta deplinei intelegeri a lucrurilor. -Unii spun ca basmele, toate cate sunt, au intotdeauna si un talc mai mult sau mai putin ascuns. Altii dau din umeri, zicand ca ele sunt doar nascociri, facute sa treaca timpul mai usor.- Cartea lui Waldi Horer, marcand debutul autorului in acest gen de literatura, este un argument pentru ambele postulate.
Floarea intelepciunii si iarba puterii de Petre Craciun a fost lansata de cateva zile. Autorul, loctiitor al sefului Directiei Relatii Publice, Traditii, Educatie si Sport din Ministerul de Interne, a mai publicat pana acum doua romane politiste (Alarma la Peles si Cureaua cu tinte), doua volume de poezie (Introspectii si In spatele oglinzii), culegerea de eseuri Cuvant dinlauntru si a semnat in volumul colectiv Povestile de la Bojdeuca. Cartea de acum cuprinde 14 povesti originale, construite pe tipicul clasic, cele mai multe dintre ele amintind de Petre Ispirescu, al caror talc este detectabil inca din titlu: Tara adevarului si imparatul minciuna, Imparatia femeilor lenese, Tara in care oamenii nu visau niciodata. Una dintre povesti, cea care da si titlul volumului, a primit Premiul I al Asociatiei Scriitorilor – Iasi la singurul concurs de gen din Romania, organizat de Muzeul Literaturii de la Iasi si de Bojdeuca -Ion Creanga-. Apar in basmele lui Petre Craciun personaje neintalnite in povestile clasice, cum ar fi Baiatul care vorbea cu florile, Omul care schimba anotimpurile, evolutia lor inscriindu-se insa, firesc, in normele genului. Cartea este ilustrata cu cateva imagini grafice, al caror autor ramane insa necunoscut cititorului.
Un capitol special se cuvine cartilor Prostia omeneasca si Povestea lui Stan Patitul de la Editura Ager. In primul rand, retiparirea basmelor lui Ion Creanga ni se pare utila in sine. In al doilea rand, ideea de a tipari fiecare poveste separat, in carti cu coperta atractiva, divers colorate, cu multe ilustratii si litera mare, generoasa dovedeste priceperea editorului in descoperirea caracteristicilor publicului-tinta. In al treilea rand, dar nu ultimul, graficianul Cristian Mihailescu reuseste o ilustratie adecvata varstei presupusilor cititori: clara, elocventa, cu evident simt al umorului. Urmarind textul, aceasta pontenteaza interesul pentru poveste si ajuta la formarea capacitatii de vizualizare a informatiei. Lucrate cu minutie, utilizand capacitatea expresiva a liniei, intr-un dozaj inspirat de alb-negru, ilustratiile starnesc interesul si voia buna a micilor cititori.
