Privind retrospectiv activitatea si realizarile din viata muzicala romaneasca a anului ce se incheie, se poate spune ca bunele intentii s-au regasit in mai toate institutiile artistice din tara, parte din acestea finalizandu-se chiar in adevarate evenimente al caror ecou a depasit, firesc, granita locala. Problemele majore ce framanta de multa vreme unele ansambluri s-au mentinut si chiar s-au acutizat, astfel incat se poate spune ca cei carora le-a mers -din plin- in 2001 au continuat pe aceeasi linie si in 2002, iar cei carora soarta le-a rezervat necazuri au continuat sa se lupte (uneori in van) incercand sa gaseasca o rezolvare, altii preferand sa activeze in virtutea inertiei.
Au existat, cu certitudine, cateva -capete de afis-, la loc de cinste aflandu-se cele doua concerte dirijate de fascinantul Seiji Ozawa la pupitrul Filarmonicii bucurestene, clipe de neuitat, implinite si prin generozitatea cu care maestrul (care a dirijat fara nici un onorariu, oferind astfel un dar personal melomanilor romani) a anuntat ca doreste, in mod special, ca la repetitii sa asiste un numar cat mai mare de studenti, ceea ce a facut ca sala Ateneului sa fie neincapatoare in acele zile memorabile. Solist, pianistul Valentin Gheorghiu. Steaua Romaniei conferita de presedintele Ion Iliescu si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale au constituit o incununare binemeritata de vrajitorul-dirijor, alaturi de care s-a aflat in permanenta Ioan Holender, directorul Staatsoper Viena (caruia, de fapt, i se datoreaza concretizarea exceptionalului proiect al concertelor amintite), la randul sau onorat cu titlul de Doctor Honoris Causa. De altfel, si domnia sa s-a aflat in centrul atentiei in acele zile, pentru ca si-a lansat volumul de memorii -De la Timisoara la Viena- in rotonda Ateneului Roman, apoi la Timisoara, orasul sau natal, Ion Iliescu anuntand oficial numirea sa ca presedinte de onoare al Festivalului Enescu – editia 2003, mentionand, totodata, ca din aceasta toamna, timisoreanul Ioan Holender a devenit, pentru doua stagiuni, si consilier artistic al Deutsche Oper Berlin.
Unora le merge bine
Vorbind despre Opera din Timisoara, trebuie amintit ca, in 8 decembrie, energicul director Corneliu Murgu (care a dovedit ca nu este doar un excelent tenor, ci si un bun manager) a fost rasplatit cu Crucea de Onoare pentru Arta si Cultura conferita de Republica Austria si inmanata de ambasadorul Zeileisen, distinctie ce s-a adaugat astfel medaliei conferite, cu cateva luni in urma, de presedintele Ion Iliescu. Calitatea spectacolelor prezentate, salile arhipline, numarul mare de premiere (printre care s-a aflat si opera -Turandot- de Puccini, in care insusi tenorul-director a interpretat rolul Calaf in cadrul Festivalului de Opera si Balet, manifestare extrem de atractiva prin titlurile propuse, precum si prin invitatii de marca din tara si din strainatate), numeroasele turnee efectuate in Olanda, Italia sau Quatar – tara unde Operei din Timisoara i-a revenit cinstea de a prezenta pentru prima oara opera -Aida- de Verdi in fata unor personalitati sosite din intreaga lume araba, succesul cu totul deosebit determinand reinvitarea Operei pentru viitorii ani. Dupa premiera operei -Rigoletto- de Verdi in 20 decembrie, ansamblul a plecat intr-un lung turneu european care se va incheia… in 2003.
Opera din Brasov este, de asemenea, in plina inflorire, directorul Cristian Mihailescu dorind, de fiecare data, sa realizeze performante atat prin nivelul distributiilor omogene, cat si prin noile titluri montate – spre exemplu, in luna iulie a pus in scena – si in calitate de regizor – opera -Capuletti si Montecchi- de Bellini intr-o viziune unanim apreciata, apoi a dorit sa reinvie traditia spectacolelor de la Arenele Romane din Bucuresti, sustinand o reprezentatie cu opera -Traviata- de Verdi, in rolul titular fiind Felicia Filip in compania ansamblului care revenise cu putin timp in urma dintr-un amplu turneu efectuat, ca in fiecare an, in Germania si Austria. In prag de Sarbatori, publicul brasovean a aplaudat, in -Liliacul- de Strauss, alaturi de solistii teatrului, si cativa oaspeti, printre care Felicia Filip, Alfredo Pascu si Horatiu Malaele. Un an incununat si prin succesul sau personal la Limoges-Franta, unde a montat opera -Elixirul dragostei-, in care rolul Leila a fost interpretat de aceeasi Felicia Filip, soprana extrem de indragita in Franta, dovada elocventa in acest sens fiind, intre altele, faptul ca celebra Editura Gallimard a ales, pentru coperta celui mai recent -dictionar al divelor- din toate timpurile, imaginea solistei noastre in rolul sau favorit, Violeta Valery din -Traviata- de Verdi. Ce poate fi mai binevenit pentru imaginea artei romanesti in lume?
La Iasi, Opera si-a continuat activitatea cu seriozitatea binecunoscuta, impusa in primul rand de catre directorul si dirijorul Corneliu Calistru, incluzand in repertoriu noi titluri interesante, printre care si doua productii romanesti inspirate de schitele lui Caragiale (marcand astfel 150 de ani de la nasterea marelui scriitor) – -Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii- si -Doua loturi- (prima auditie absoluta) compuse de Leonard Dumitriu, care s-a aflat si la pupitru in seara premierei, la inceputul lunii decembrie. Anterior insa, Vincent Gruger dirijase, in concert, premiera operei -Ariadna la Naxos-, marcand astfel o noutate absoluta pe scena lirica ieseana, unde nu se mai cantase pana atunci muzica lui Richard Strauss. Din pacate insa, din lipsa fondurilor necesare, Opera nu a mai organizat anul acesta Festivalul care ar fi ajuns la cea de a VII-a editie.
Mai norocosi, artistii Operei de la Constanta au reusit sa realizeze editia a XXVIII-a a Festivalului, propunand titluri din repertoriul curent, dar, ca in fiecare an, cu invitati din tara si strainatate. Printre premiere s-a aflat si -Boema- de Puccini, dirijata de directorul Gheorghe Stanciu si regizata de Eleonora Constantinova de la Chisinau, care a fost invitata si la Teatrul Muzical din Galati, unde a montat -Traviata- de Verdi, un spectacol mult apreciat de publicul numeros alcatuit in mare parte din tineri, ceea ce reprezinta un semn bun pentru activitatea teatrului al carui director, Sorin Melinte, se straduieste sa finalizeze si reparatiile la cladirea care, de prea multi ani, asteapta sa-si reprimeasca spectatorii -la sediu-.
Oaspeti, evenimente, necazuri…
Problema sediului a devenit acuta la Filarmonica din Iasi, unde cladirea in care, de decenii, se desfasoara concerte, adesea de inalta tinuta, a fost revendicata de vechii proprietari, astfel incat, pe de o parte, pana la finalizarea litigiului, forurile locale nu mai investesc nici un leu, iar pe de alta parte, exista pericolul ca institutia sa ramana fara o sala in care sa sustina stagiunile curente. De altfel, cu lipsa unui spatiu propriu se confrunta, de multi ani, si Filarmonica din Brasov (gazduita la Casa Armatei), dar si cea din Timisoara (concertele fiind prezentate la Liceul de Muzica) – se pare insa ca aceasta va beneficia, in viitor, de un local renovat, cu o acustica excelenta, fiind vorba despre vechea sinagoga dezafectata care, printr-o sponsorizare generoasa, va fi restaurata si amenajata adecvat.
Daca la Opera din Cluj, dupa multe peripetii, greve, demisii etc., lucrurile au intrat pe fagasul normal prin numirea prof. Alexandru Farcas in functia de director, la Filarmonica din Constanta lucrurile sunt mai complicate, anul acesta functionand fie fara director, fie cu un director interimar – si totusi, stagiunea si-a continuat cursul (concertele fiind sustinute si aici in sala Liceului de Muzica), fara a mai fi programate insa festivalurile extrem de diverse si adesea atractive din anii trecuti. Poate ca 2003 va aduce, si la Filarmonica -Marea Neagra-, o conducere capabila sa readuca institutia la nivelul anterior.
Revenind in Bucuresti, trebuie sa amintim faptul ca stagiunea Filarmonicii George Enescu a inclus numeroase concerte-eveniment cu oaspeti de marca, printre care s-au aflat violoncelistul Vladimir Orlov sau dirijorul Sergiu Comissiona, propunand si ample lucrari vocal-simfonice, precum oratoriul -Elias- de Mendelssohn-Bartholdy, sub bagheta dirijorului-director Cristian Mandeal. Unul dintre cele mai interesante turnee efectuate in acest an a fost cel din Japonia, adaugandu-se celor derulate in tari europene. Nici formatiile Radio nu se lasa mai prejos, concertand, de asemenea, in Japonia, Coreea de Sud sau in Europa, aducand pe afisul -de acasa- lucrari de anvergura – sa amintim doar monumentala Simfonie a VIII-a de Mahler sau Simfonia Romeo si Julieta de Berlioz, in care solist a fost, alaturi de Cristina Iordachescu-Iordache si tenorul Marius Budoiu, baritonul Eduard Tumagian, aplaudat de altfel, anterior, atat in opera in concert Simone Boccanegra de Verdi, cat si in seara sa aniversara cand, in 16 februarie, sarbatorind implinirea celor 60 de ani, a cantat in compania unor tineri solisti romani de valoare (printre care s-a remarcat cu deosebire basul Sorin Coliban), dar si a superbei soprane Eliane Coelho de la Staatsoper Viena (care impresionase publicul nostru si in opera verdiana amintita, dar mai ales in acea neuitata Salomeea prezentata in Festivalul Enescu 2001). O noutate interesanta este si initierea stagiunii pentru copii, care se dovedeste a fi o reusita. Si exemplele ar putea continua, pentru ca directorul formatiilor muzicale Radio, Nicolae Costin, este un impatimit al muzicii bune, dar si un recunoscut manager.
Teatrul National de Opereta din Bucuresti, sarbatorind 50 de ani de la infiintare a propus iubitorilor genului cateva premiere interesante printre care -Fantana Blanduziei- – premiera absoluta semnata de Cornel Trailescu, semn ca este una dintre institutiile infloritoare.
Am lasat la urma Opera Nationala din Bucuresti care, din pacate, se confrunta cu tot felul de probleme, plecand (de voie sau de… nevoie) tineri solisti de reala valoare, restrangandu-se repertoriul tocmai din lipsa protagonistilor adecvati (cei nou-angajati fiind fie necorespunzatori, fie inlaturati rapid din varii motive), inlocuindu-se spectacole, prezentandu-se premiere costisitoare, dar fara un impact deosebit la public (exemple elocvente fiind Pescuitorii de perle de Bizet regizat de Mihai Maniutiu sau cele doua concerte cu Werther de Massenet), fiind invitati solisti straini uneori acceptabili, alteori contestati pana si de ingaduitorul nostru public etc. Directorul coordonator (functie creata in urma cu un an) a demisionat, directorul general, tenorul Ludovic Spiess, care ar fi urmat sa sustina un nou concurs pentru a intra -in legalitate- (contractul sau expirand in 26 noiembrie), fiind insa medaliat de ambasadorul Austriei cu Crucea de Onoare pentru Arta si Cultura acordata pentru cele peste 70 de spectacole in care a fost ovationat, cu decenii in urma, pe scena de la Staatsoper Viena sau la Salzburg. Desigur, au fost angajati cativa dirijori tineri ale caror calitati se vor vedea in viitor, au existat si momente deosebite, printre care se cuvin amintite in special performantele extraordinare ale sopranei Elena Motuc sau ale basului Sorin Coliban (invitati, in sfarsit, sa cante la ONB); evenimentele coregrafice concretizate prin evolutia tinerei Alina Cojocaru de la Covent Garden in Giselle de Adam sau a Simonei Noja de la Staatsoper Viena in Lacul lebedelor de Ceaikovski (o seara cu totul speciala la finalul careia presedintele Ion Iliescu a medaliat 25 dintre marii nostri balerini stabiliti de multi ani in strainatate) au fost insa posibile doar datorita Presedintiei Romaniei. La inceputul toamnei, ansamblul a sustinut un spectacol in cadrul Festivalului de la Miskolcz, efectuand apoi un turneu in Thailanda, cu reprezentatii elogiate de presa locala, ceea ce este imbucurator – dar cu ani in urma, ansamblul era aplaudat la Royal Albert Hall-Londra sau la Tokyo…
O manifestare aparte, care s-a bucurat de o afluenta de public impresionanta, intr-o atmosfera entuziasta, a fost Festivalul Johann Strauss, organizat, la sfarsitul lunii august, de catre Fundatia Prietenilor Muzicii lui Strauss, invitati fiind protagonisti de la Viena sau din Anglia, dar si tinere interprete din Romania care activeaza (si) in strainatate – Simina Ivan, Irina Ionescu sau Laura Cabiria. Si din nou, imaginea reala a Romaniei a fost reflectata prin muzica, cei peste 40 de reprezentanti ai Asociatiilor Strauss din lume fiind incantati sa descopere la Bucuresti interpreti minunati, un public entuziast si avizat, interioare elegante si oameni primitori.
Sa nu uitam insa ca in luna mai a avut loc o noua editie a Saptamanii Muzicii Noi, in cadrul careia s-au regasit creatori, interpreti si iubitori ai muzicii contemporane, Festivalul Archaeus oferind, in toamna, un nou prilej de a asculta muzica moderna in interpretari excelente, compensand oarecum tristetea faptului ca festivalul similar de la Bacau nu a mai putut fi concretizat. Vorbind despre festivaluri, se cuvine amintit si cel organizat la Cluj sub semnul lui Mozart, dar si reluarea celui ce poarta numele celebrei Elena Teodorini, desfasurat la Craiova (din pacate in cvasianonimat), acolo unde Opera a inceput anul cu multe sperante si promisiuni, dar se pare ca, asemeni Filarmonicii, prefera sa se multumeasca doar cu -ecourile- locale.
Ar trebui vorbit si despre stagiunea camerala, in cadrul careia au evoluat muzicieni de mare valoare din diverse generatii – ne vom rezuma insa doar la doua noutati – initierea ciclului -Muzicienii mileniului III- la Radiodifuziune (incluzand exceptionale recitaluri sustinute, spre exemplu, de pianistii Toma Popovici si Swan Sebastian sau de violoncelista Laura Buruiana) si prima stagiune organizata la Ateneul Pastia de la Focsani.
Devenite deja traditionale, concursurile -Traian Grozavescu- (Lugoj), -Ionel Perlea- (Slobozia), -Mihail Jora- (Bucuresti) si-au desemnat laureatii, care, speram, vor confirma in viitor investitia de incredere a juriilor.
Fara a fi o panoramare exhaustiva, retrospectiva vietii noastre muzicale din 2002 aduce in prim-plan cateva elemente definitorii, dar si intrebarea – este mult, este putin ceea ce s-a realizat, se pot remedia deficientele si… cand?
