Un volum aparut la Editura Dacia din Cluj, Portret de grup cu Laurentiu Ulici, ne aminteste ca in curand (16 noiembrie) se vor implini doi ani de cand unul dinte cei mai activi critici ai fenomenului literar contemporan ne-a parasit. Prima verba, Biblioteca Babel, Nobel contra Nobel, Confort Procust, Literatura romana contemporana. Promotia *70, Scriitori romani de peste hotare, O mie si una de poezii romanesti. Cateva titluri, alese la intamplare, care nu pot lipsi din biblioteca oricui este interesat de fenomenul literar autohton. Volumul, alcatuit de Gheorghe Parja, Echim Vancea si Ioana Petreus, este, dupa declaratia realizatorilor lui, -alcatuit din tristete si datorie-. Articole din presa literara sau cotidiana, articole ale unor scriitori invitati sa puna pe hartie ganduri despre cel disparut construiesc o carte despre -criticul unei generatii, despre personajul rational si logic, despre cel care a descoperit pe urmele lui Calinescu, se pare, ca noi, romanii, pendulam intre modelul Eminescu si modelul Caragiale, despre acest Don Quijote, care si-a luat iluziile, altminteri fundamentate rational si logic, drept realitate…- Cartea incepe cu patru texte semnate de Laurentiu Ulici, un fel de autoportrete neintentioante: poemul Portret, Eu sunt taranul roman, Europa, kilometrul 0 si un interviu din noiembrie 2000, consemnat de Carmen Chihaia, Suntem mai aproape de Paris decat latino-americanii. Si totusi…
Urmeaza o suita de schite de portret semnate de scriitori, critici literari, oameni politici – 149 de texte – care construiesc, daca nu un portret, in orice caz imaginea unei figuri proteiforme cum nu sunt multe in cultura romaneasca. Semneaza aici, printre multi altii, Nicolae Balota, Eugen Uricaru (din al carui text am preluat sintagma din titlu), Nicolae Manolescu, Alex Stefanescu, Nicolae Breban, Pavel Chihaia, Varujan Vosganian, Ioan E. Pop, Cassian Maria Spiridon, Horia Garbea, Liviu Ioan Stoiciu, Marin Mincu… prieteni si rivali, oameni care l-au iubit si altii care l-au detestat cordial, creatori din toate generatiile. Este un omagiu, unul dintre cele mai complete din cate se pot gandi, adus celui care si-a meritat calificativele Invingatorul, Magister Ludi, Leul in iarna, Marele meu frate, Cutia neagra a literaturii romane, Risipitorul, Scepticul constructiv… Un omagiu celui care, asa cum singur scria in Portret, a adunat anii -Mai iubind o fata, mai ratand o carte/ …Mai ratand o fata, mai iubind o carte…/
