MITUL -VOTULUI UNINOMINAL-

N-am sa scriu despre -marea criza- in care a intrat guvernul motociclist. Pirpiriu si conceput in eprubeta, era in criza de cind s-a nascut. Cum ziceam si alta data, pe cetatean il lasa eminamente rece cine pleaca si cine vine la Agricultura, Industrie s.a. Nu-i iese absolut nimic din frasuiala asta, lucrurile vor merge oricum mai rau pentru el (scumpiri, taxe in plus), indiferent ce se intimpla acolo. Nici de povestea cu -spionajul- si -tradarea- n-am sa suflu o vorbulita, pentru ca-i asa de gogonata, ca ti se strepezesc tastele calculatorului. Mai bine profit de aceasta mica perioada in care, in fond, nu se intimpla nimic (in afara de incidentul ca, la Bacau, un cal a vrut sa opreasca decolarea unui avion si, in mod ciudat, nu a reusit) si incerc, in rindurile care urmeaza, sa spulber un mit creat de politicieni pe cit de demagogi, pe atit de neinformati: cel al votului uninominal si al minunilor de democratie, bunastare si progres pe care el le-ar aduce.

Din 1990 si pina acum, la noi s-a practicat votul proportional pe liste. Asta inseamna ca alegatorul primeste niste liste, alcatuite de partide. O lista arata cam asa:

PARTIDUL X PARTIDULY PARTIDUL Z

1. Dixarescu 1. Cixarel 1. etc

2. Exarevici 2. Bixarete

3. Axareanu 3. Dixenberg

4. Bixaroiu 4. Axarila

5. Cixariuc 5. Exaruta

6. etc. 6. etc.

Ordinea numelor de pe liste, adica chestiunea cruciala aici, e hotarita de partide. Votantul are de ales doar partidul pe care pune stampila, iar de intrat in Parlament intra primii 1-2-3 de pe lista respectiva. Prin aceasta modalitate, e limpede ca partidele aproape ca isi -numesc- parlamentarii, prin plasarea candidatilor pe locurile eligibile. Reprosul adus – pe drept cuvint – este ca alegatorul poate opta doar pentru un partid, nu si pentru un om anume.

Ajung acum la sistemul uninominal, vinturat de ani de zile ca o grozavie salvatoare. Nimic mai fals. Iata ce presupune votul uninominal: cetateanul primeste o singura lista, cu un sir lung de candidati, apartinind sau nu unor partide. El va aplica stampila doar pe un nume. Cel care va avea mai multe voturi, va fi singurul din circumscriptia respectiva care va ajunge in Parlament. Chiar si la cea mai sumara analiza, defectele sistemului sar in ochi: A) Principala carenta e ca lasa un mare numar de oameni fara reprezentare in Legislativ. Sa imaginam un caz foarte plauzibil: in circumscriptia cutare, candidatul X ia 20% din voturi, candidatul Y 18%, candidatul Z 12% s.a.m.d. Ei bine, invingator este X, el va fi parlamentar, iar 80% din voturi se pierd, patru cincimi din locuitorii circumscriptiei au votat degeaba, optiunea lor politica nu se va gasi in Parlament. B) Sistemul favorizeaza vedetele indoielnice si pe cei cu bani multi. Un candidat uninominal are problema de a se face cunoscut si o campanie costa usturator in ziua de azi. C) Sistemul poate genera fie a) un parlament pestrit, un conglomerat incontrolabil de vederi, viziuni si -doctrine- politice, prilej doar de certuri si combinatii de culise, deloc favorabil muncii legislative serioase; fie b) un parlament aproape monocrom, -dictatorial-, iata de ce: daca partidul X are, pe tara, sa zicem, 25%, e de presupus ca, prin forta sa financiara, isi va impune in fiecare circumscriptie, vedeta, astfel ca parlamentul va fi compus din reprezentanti (declarati sau -acoperiti-) ai unui singur partid, iar partide care au 23% sau 20% din sufragii vor ramine pe dinafara. D) Sistemul e convenabil doar tarilor cu numai doua partide sau pentru alegerile la primarii.

Ceea ce consider eu ca e optim pentru Romania de azi, in care trebuie totusi lasat partidelor rolul esential, acela de a grupa coerent adeptii citorva mari si distincte conceptii politice, este sistemul de vot uninominal pe liste. Ce inseamna asta? Partidele ofera liste cu candidati in ordine alfabetica, nu mai au -preferati-, nimeni n-are o pozitie avantajata.

PARTIDUL X PARTIDUL Y PARTIDUL Z

1. Axareanu 1. Axarila 1. etc

2. Bixaroiu 2. Bixarete

3. Cixariuc 3. Cixarel

4. Dixarescu 4. Dixenberg

5. Exarevici 5. Exaruta

6. etc. 6. etc.

Tu, alegator, decizi cine merita si apesi stampila pe numele lui. Astfel, partidul e interesat sa plaseze pe liste insi realmente valorosi, atragatori, pentru ca, efectiv, nu mai poate decide dinainte cine intra si cine nu. Partidele propun, votantii dispun. In felul acesta, Parlamentul pastreaza o decenta si functionala structura multipartinica (4-5 partide ilustreaza bine optiunile posibile ale Romaniei actuale), iar cetateanul are puterea reala de a hotari cine sa-l reprezinte.