Anume momente ale stagiunii bucurestene – am in vedere perioada ultimelor doua saptamani – readuc in atentia publica efortul unor importante institutii de cultura muzicala pe directia mentinerii unui standard european privind continutul, calitatea sustinerii actului muzical artistic. Este un efort ce nu poate fi trecut cu vederea atunci cand institutii precum sunt Societatea Romana de Radiodifuziune – Formatiile Muzicale ale acesteia, de asemenea Muzeul National -George Enescu-, spre exemplu, creeaza reale evenimente artistice, evenimente ce depasesc nivelul mediu al productiilor curente; …iar aceasta in conditiile in care mijloacele materiale ale acestor institutii se mentin la nivelul subzistentei cotidiene; este o proba de virtuozitate manageriala pe care, la noi, atat la nivelul marelui public, cat si la acela al institutiilor centrale, putini o apreciaza la justa valoare.
Iata, in cazul Formatiilor Muzicale Radio, continua marele proiect prilejuit de aniversarea in anul viitor a bicentenarului nasterii compozitorului francez Hector Berlioz; dupa Simfonia dramatica -Romeo si Julieta- – lucrare monumentala prezentata in deschiderea stagiunii Orchestrei Nationale Radio, de aceasta data -Simfonia fantastica- a putut fi audiata sub bagheta dirijorului Horia Andreescu cu prilejul momentului aniversar pe care l-a reprezentat, la noi, Ziua Radioului. Cu acelasi prilej, evolutia cunoscutei pianiste Elisso Virsaladze, originara din Georgia, a potentat stralucirea evenimentului; …ne-a prezentat acest hit al repertoriului concertant clasic care este -Imperialul- beethovenian; …se numara astazi printre marii pianisti ai vietii muzicale internationale; …iar revenirea la Bucuresti dupa mai bine de doua decenii si jumatate se constituie intr-un succes important al echipei ce conduce astazi stagiunea simfonicelor din str. Berthelot.
Natura artistica echilibrata, de puternica consistenta a comunicarii artistice, Virsaladze este artistul unei mature experiente muzicale sustinute atat in domeniul concertistic, cat si in domeniul cameral; …realizezi acest lucru observand maniera subtila a relatiilor pe care le stabileste cu partenerii cu care colaboreaza. Aflam cu interes faptul ca este o permanenta colaborare a violoncelistei Natalia Gitman, artist bine cunoscut publicului din Studioul de Concerte Radio. Realizand -Imperialul- beethovenian in compania dirijorului Horia Andreescu, Elliso Virsaladze portretizeaza aspecte foarte diferite ale lucrarii, aspecte care in mod obisnuit trec in plan secund; …constructia grandioasa a lucrarii capata sporite aspecte ce tin in egala masura de comunicarea intima, de reveria poetica, de consistenta unei introspectii aprofundate… si mai putin de spectaculozitatea – de altfel prezenta – a jocului pianistic.
In contextul aceluiasi concert, -Simfonia fantastica- de Hector Berlioz a fost definita de Horia Andreescu in baza unei electrizante, a unei puternice angajari a intregului colectiv orchestral. Ne aflam in fata primului mare opus simfonic romantic scris in prima jumatate a secolului; nonconformismul, indrazneala creatoare a tanarului Berlioz, imaginatia fabuloasa contureaza un univers, un travaliu prolix, quasi autobiografic, pe parcursul caruia imaginea iubitei capata infatisari la fel de fabuloase intr-un context pe care Andreescu il defineste ca fiind marcat de un acut simt teatral; …spatiul teatral al visarilor romantice, al -bal–ului, cel al -drumului spre esafod-, al -visul-ui unei nopti de Sabat- gasesc in acest caz o dimensiune interioara la fel de teatral exprimata de Andreescu in partea centrala a lucrarii, in -scena campeneasca-, in dialogul insingurat al pastorilor, dialog ce umanizeaza spatiul naturii cu care artistul se confunda; <sunt imagini le putem numi – cinematografice in determinarea carora imaginatia timbrala atat de plastic exprimata a dirijorului, spiritul sau viu, dinamic, iscoditor, a intalnit zelul profesional, daruirea membrilor ansamblului>; in aceste conditii se poate spune ca recenta realizare a acestui magnific opus romantic se dovedeste a fi una dintre cele mai izbutite in adevar exemplare productii ale colectivului Orchestrei Nationale Radio.
Celalalt eveniment in felul sau unic l-a constituit prezentarea pentru prima oara la noi a ciclului integral al celor trei Suite pentru pian de George Enescu, moment petrecut – cum era de asteptat – in casa muzicii, in Aula muzeului menit a permanentiza memoria maestrului. Protagonista recitalului, pianista Luiza Borac, este, in adevar, un tanar maestru;…prin felul in care gandeste muzica, prin sustinerea acesteia, prin impresionantul arsenal de mijloace pianistice pe care le desfasoara. Nu, nu este vorba de memorarea acestui material vast; …am in vedere rezolvarea marilor probleme tehnice pianistice, a problemelor de ordin stilistic, a celor de natura expresiva si imagistica.
Cunoscut este faptul ca cele trei suite pentru pian apartin unor epoci diferite din creatia compozitorului. Tocmai din acest motiv, spre exemplu, Suita in stil vechi in sol minor, op. 3, a fost realizata de Luiza Borac in sensul unei mari pianistici de factura romantica ce aminteste de literatura organistica romantica a secolului XIX sau de stilul pianistic grandilocvent practicat de Ferruggio Busoni la sfarsitul aceluiasi secol; …lucrarea este incununata de un final formulat de tanara muziciana in stilul unei spectaculoase toccate. In Suita a 2-a in re major, op. 10, lucrare prin excelenta neoclasica, impresioneaza schimbarea importanta de mijloace pianistice; ?ëcoloritul timbral este de aceasta data subtil conditionat de suportul armonic, aspect caruia i se adauga elocventa declamatiei, balansul rafinat al miscarii. Suita a 3-a, -Pieces impromptues-, cea mai dificil de sustinut, a fost gandita folosind drept sprijin suportului poetic imagistic, unificator; eterogena ca stil, lucrarea contine piese scrise in perioade diferite. Stabilita actualmente in Germania, Luiza Borac ramane muzicianul performantelor spectaculoase; …s-a supus disciplinei marilor concursuri de pian, este laureata a multor zeci de concursuri internationale, dintre care ultimul, in urma cu doar cateva luni, la Oslo, anume competitia dedicata memoriei lui Edvard Grieg. In urma cu ani buni, ne aducem aminte, in anii adolescentei marilor elanuri, Luiza Borac a prezentat ciclul integral al Studiilor de concert datorate lui Frederic Chopin, iar mai apoi a Studiilor transcedentale apartinand lui Franz Liszt; …dezvolta in continuare o elocventa pianistica sustinuta de tensiunea interioara a comunicarilor importante; …aidoma celor sustinute zilele trecute, la Palatul Cantacuzino, in memoria lui George Enescu; …iar aceasta in fata unui public deloc numeros, deloc atentionat asupra importantei cu totul speciale a acelei seri pe parcursul careia un tanar pianist, un tanar maestru, s-a incumetat a faptui la noi ceea ce nimeni nu s-a incumetat a faptui pana in acest moment, anume juxtapunerea unor atitudini creatoare diferite prezente in opera pianistica enesciana.
