Bienala Dansului de la Monaco, intitulata Monaco Dance Forum (MDF), aflata la cea de-a doua editie, s-a remarcat prin cel putin doua evenimente, dincolo de companiile prestigioase care evolueaza in aceasta perioada. Primul eveniment este, de fapt, o tendinta noua in aceasta arta, demonstrata de o parte a artistilor si cercetatorilor multimedia care integreaza realitatea vie in zona virtualului.
Desfasurate in arhitectura cu totul speciala a Forumului Grimaldi, spectacolele sunt prezentate de dansatori si companii venite de pe cinci continente. Li s-a adaugat o sectiune de filme de dans, cuprinzand cele mai bune pelicule ale genului din acest an, organizata de DanceScreen, expozitii de costume semnate de Philippe Guillotel, iar recompensa dorita de toata lumea sunt trofeele Nijinski.
Sectorul care da insa personalitate distincta forumului este intitulat Noi tehnologii, jocuri si arte plastice. Unele dintre ele sunt interactive. Un click pe mouse iti ofera posibilitatea comandarii unor dansatori lebede. O incapere te primeste cu o furtuna de zapada in cinstea Craciunului care se apropie, dansatori virtuali, clone ale celor reali, supravietuiesc intr-un univers devastat. Este partea de -joc- a acestei sectiuni. Coregrafii Yacov Sharir, profesor la Universitatea din Austin, si Scott DeLa Hunta au creat un laborator in jurul temei Impartirea corpului, in care realitatea virtuala este servita de doi dansatori care au facut parte din compania Forsythe: Thomas McManus si Nik Haffner. In jurul aceleiasi idei este construita cercetarea lui Armando Menicacci si Emanuelle Quinz, care au creat Media Danse, -sisteme care organizeaza o dezmembrare a corpului, ce permite o altfel de interogare a miscarii. Este vorba despre cautarea unor noi corpuri pentru dans, a unor noi scene-. Impacarea realului cu virtualul este un pariu artistic. Sunt deja apreciati aceia care au optat radical pentru imagine si care folosesc o camera obscura pentru un adevarat ritual teatral, inca in curs de constituire.
Evenimentul cel mai asteptat a fost insa decernarea premiilor Nijinski, condusa de Jean-Christophe Maillot. Totul a inceput cu o prezentare a lui Karl Lagerfeld, scenograful serii, si a continuat cu inmanarea trofeelor, la care a fost gazda Jeanne Moreau. Vedetele premiate si-au primit distinctiile din mainile altor vedete, in stilul bine cunoscut al Galelor cinematografice. Cel mai bun dansator a fost declarat Vladimir Malakov. Lucia Lacarra a primit premiul pentru cea mai buna dansatoare, inmanat de printul Albert de Monaco. Personajul cel mai aplaudat al serii a fost Maurice Bejart, care a primit-o in scena pe marea artista braziliana Marcia Haydee, careia Bienala i-a adus un omagiu, prin intermediul unui documentar realizat de Cinemateca dansului. Nijinski pentru cel mai bun spectacol i-a revenit lui Jean-Christoph Maillot pentru Belle de Ceaikovski, creat pentru Ballet de Monte Carlo, iar cea mai buna speranta s-a dovedit a fi belgianul Sidi Cherkaoui. Cel mai bun coregraf a fost desemnat William Forsythe, care a primit distinctia din mainile Principesei de Hanovra.
Dominique Passet, directoarea generala a Forumului Dansului de la Monaco, a invitat aici reprezentanti ai tuturor aspectelor dansului contemporan, de la spectacolele vivante la demonstratii de tehnologia poantelor, de la show-urile a 50 de companii la tineri aflati la primul spectacol, sectiune in care s-au acordat 20 de burse oferite de Principesa Carolina de Monaco. In aceasta imensa manifestare de forte, s-au remarcat dansatorul Urban Tamango, compania newyorkeza a lui Eldion Rolin, proiectarea filmului cult Pantofii rosii, turnat la Monte Carlo in 1948, cu neuitata Moira Shaerer, care impreuna cu Leonide Massine, Robert Helpman si Ludmila Tcherina au realizat acest balet suprarealist inspirat din povestea lui Andersen. Desi aflat numai la cea de-a doua editie, Monaco Dance Forum pare sa-si fi cucerit deja gloria.
