– Muzeul -Grigore Antipa- este unul dintre aşezămintele emblematice ale Bucureştiului. Să începem cu o scurtă incursiune în istoria Muzeului.
– Începuturile le aflăm pe vremea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Pe seama colecţiilor de tablouri ale fratelui său, Mihalache Ghica, a unei colecţii de roci şi mineral şi a unor curiozităţi din lumea animală, la 3 noiembrie 1834, a fost semnat actul de constituire a Muzeului Naţional cu sediul la Colegiu -Sf. Sava-. Primul custode, Carol Valenstein, a publicat, în 1854, cea dintai lucrare în limba romană despre păsările din Muntenia.
– Muzeul a avut, de la înfiinţare, o activitate educativă şi una de cercetare.
– În plus, constituirea patrimoniului, colecţiile care au reprezentat baza unor cataloage şi lucrări.
– Cum s-a ajuns la Muzeul de azi?
– Ulterior, s-au separat muzeele pe specialităţi şi cel de istorie naturală a fost mutat la Universitate, condus de prof. Gregoriu Ştefănescu.
– Care a fost şi membru al Academiei Romane.
– Îi datorăm, între alte contribuţii, ceea ce şi azi este o atracţie pentru vizitatori – scheletul unui elefant uriaş, Deinotherium gigantissimum, descoperit de el şi considerat unicat în lume. A urmat Grigore Antipa, căruia i s-au repartizat colecţiile de zoologie. După o audienţă la regele Carol I, acesta a cerut miniştrilor să-l sprijine în tot ce va întreprinde. Aşa s-a făcut că, după un periplu în Marea Neagră, a înfiinţat o staţiune de cercetări oceanografice la Constanţa, nucleul Institutului Roman de Cercetări Marine care îi poartă numele.
– Şi Muzeul?
– Grigore Antipa a mutat colecţiile într-o clădire din str. Polonă. Sediul a devenit neîncăpător şi de aceea, în 1903, a cerut Consiliului de Miniştri suma de 300.000 lei pentru construirea muzeului -de la şosea-, pe care îl vedem şi astăzi. Grigore Antipa a dorit ca pe frontonul clădirii să fie un grup alegoric -ştiinţa-, realizat Dimitrie Paciurea.
– Nu mai este… Ce s-a întamplat?
– A rezistat pană la cutremurul din 1940. Astăzi încercăm să găsim documentaţia şi mai ales sponsori pentru reconstituire. Poate se va găsi cineva şi între cititori care să ne ajute, mai cu seamă că la anul, pe 24 mai, se va împlini un secol de la inaugurarea Muzeului. Revenind, trebuie să spunem că Grigore Antipa a revoluţionat muzeologia de la începutul secolului XX, prezentand piesele încadrate în habitatul lor, sub forma dioramelor ecologice. Sunt relatări după care directorii unor mari muzee din lume, vizitand muzeul -Antipa-, au introdus în instituţiile lor reprezentările dioramatice. Savantul roman concepea muzeul şi ca un institut de cercetare ştiinţifică, el însuşi fiind pionierul cercetărilor romaneşti de hidrobiologie. Considera că Muzeul -trebuie să devină un focar de ştiinţă şi cultură al neamului-
– Spre a întregi imaginea acestei mari personalităţi, să mai adăugăm că a fost ales membru corespondent al Academiei Romane în aprilie 1907, titular în 1910, a fost vicepreşedinte între 1921-1924, 1935-1938 şi preşedinte al Secţiunii ştiinţifice. În 1912 şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema -Cercetările hidrobiologice şi importanţa lor ştiinţifică şi economică-. Şi astăzi Muzeul are o bogată activitate de cercetare. Care sunt programele în derulare?
– Consider că cercetarea ştiinţifică este coloana vertebrală a celorlalte activităţi şi, din 2006, această activitate este sub egida Academiei Romane. Avem în derulare programe pe termen lung privind fauna terestră, acvatică şi subterană (peşteri în special) din Romania şi de pe glob. În ţară, participăm la competiţii de programe lansate de CNSSIS, ANSTI, Academia Romană etc. Specialişti din Muzeul nostru sunt chemaţi să studieze colecţii ştiinţifice în Australia, Franţa, Germania, SUA ş.a.
– Cum arată Muzeul astăzi?
– Sunt 26 de săli şi asta pentru că, îmbogăţindu-se colecţiile ştiinţifice a fost nevoie să le creăm spaţiu suplimentar. Între acestea amintesc doar colecţia de fluturi a prinţului Aristide Caragea, consultată de specialişti din întreaga lume, pentru că aici sunt 3000 de exemplare-tip, descrise de el însuşi sau de alţi specialişti.
– Cate colecţii sunt şi de ce fel?
– Sunt 132 de colecţii, între care cele mai bogate sunt cele de insecte.
– Sunt mulţi vizitatori?
– Au fost ani cand au fost înregistraţi şi 350.000 vizitatori. Acum, numărul lor este cam la 100-120.000 de vizitatori pe an. Înainte de 1989 veneau foarte multe grupuri organizate din Bucureşti şi din ţară. Un timp, după revoluţie, au fost doar 60-70.000 vizitatori. Şi astăzi sunt vizitatori individuali şi, din păcate, tot mai puţini elevi. Vin studenţii facultăţilor cu profiluri înrudite care au nevoie de documentare şi cei de la arhitectură şi arte plastice.
– Odinioară veneau grupe de elevi.
– Aici ne confruntăm cu o dificultate. Profesorii se plang că nu pot sau este riscant să scoată elevii în activităţi extraşcolare. S-a întamplat odată cand a existat o asemenea activitate şi a fost o adevărată avalanşă de elevi. În acest an, de 21 mai, Ziua internaţională a muzeelor, muzeul a fost deschis non-stop şi au fost 6800 de vizitatori într-o singură noapte. Poate şi pentru că intrarea a fost liberă. Este un semnal. În alte ţări nu se plăteşte intrarea la expoziţiile permanente, numai la cele temporare. Ar trebui să ne gandim şi noi la o asemenea posibilitate.
– Mai ales pentru elevi…
– Ei chiar ar trebui să fie încurajaţi. Vedeţi însă, de curand, la o şedinţă cu conducerea Ministerului Culturii ni s-a spus că vom ajunge în situaţia să nu mai avem bani pentru salarii. În aceste condiţii creşte nevoia să realizăm venituri proprii.
– Şi le realizaţi din taxele de intrare?
– Aceste venituri sunt neînchipuit de mici. Realizăm însă venituri din programele pe care le-am menţionat.
– Sunt suficiente? Cum o să supravieţuiţi?
– Soluţia deloc ideală ar fi reducerea de personal, dar nu rezolvă fondul problemei – lipsa de bani. Dimpotrivă, reducerea de personal înseamnă reducerea activităţilor şi a posibilităţilor de colaborare în diverse studii şi cercetări. Ne-am pregătit totuşi, adoptand tehnici de lucru moderne. Aşa este cazul laboratorului de biologie moleculară.
– Ascultandu-vă, îmi pare că spiritul lui Grigore Antipa este încă viu.
– Este o datorie morală. Folosim principiile lui adaptate la conceptele muzeologiei contemporane. Dacă sunt succesorul Profesorului Băcescu, el însuşi dorit de Antipa, trăiesc permanent teama de a nu dezamăgi aşteptările înaintaşilor.
– Care sunt preocupările Dvs. ca cercetător?
– Am lucrat în histologie şi histochimie la mamifere iar astăzi cercetez acelaşi grup mai complex: faunistic, morfologic, ecologic, etologic, zoogeografic.
– În încheiere, care ar fi -lecţia- pe care o putem desprinde?
– Mai întai, la muzeu se face permanent o lecţie de patriotism, în sensul cel mai nobil al cuvantului. Muzeul este o instituţie vie şi, îndeosebi astăzi, cand trăim o criză globală a sistemului ecologic, tema şi teama pentru conservarea biodiversităţii sunt reale. În toate împrejurările atragem atenţia asupra grijii pe care trebuie s-o avem faţă de tot ceea ce ne înconjoară. Altfel, dispariţia multor specii de plante şi animale poate duce în timp la însăşi dispariţia omului şi, credeţi-mă, nu este o exagerare.
