Mai mult sau mai putin intamplator, saptamana trecuta, in zile consecutive, Studioul de Concerte din Str. Berthelot a gazduit evolutia unor muzicieni originari din Romania, artisti care de ani buni sunt integrati circuitului international al valorilor, dinamicii mai mult sau mai putin spectaculoase a acestuia. Nu, nu ne pare rau pentru faptul ca nu-i avem in permanenta alaturi; …pe dirijorul Sergiu Comissiona si pe violistul Vladimir Mendelsohn, pe pianista Dana Protopopescu si pe violonistul Liviu Prunaru… stabiliti actualmente in Statele Unite si in Olanda, in Belgia, in Elvetia; gratie lor – gratie unora dintre colegii ramasi in tara – Romania isi depaseste hotarele, este prezenta in concertul international al valorilor. Revenirea lor asigura – o data in plus – sentimentul conexiunii noastre, a celor ramasi acasa, la spatiul cel fara de granite al muzicii, al culturii, al artei; …fiecare revenire se constituie intr-un bun prilej de a oferi situatii de exemplaritate, situatii configurate de cei care au reusit, care au luptat, care au invins, care nu au uitat locurile si oamenii alaturi de care s-au format, s-au afirmat; …ne ofera sentimentul intremant al lucrului bine facut, temeinic rostuit.
Fiecare concert propus si realizat de maestrul Sergiu Comissiona poarta marca unei speciale identitati; …este muzica si este spectacol, un spectacol al muzicii ce ni se reveleaza in valorile de adevar ale acesteia; …de la nivelul ideii si pana la acela al realizarii, consecventa de profesionalitate se recunoaste in asamblarea momentelor programului, in finalizarea realizarii acestuia; ne-a propus de aceasta data, in compania Orchestrei Nationale Radio, a Corului Academic Radio, un program de muzica rusa de secol XIX, creatii spectaculoase datorate lui Modest Mussorgski, lui Alexandr Borodin, de asemenea pagini simfonice si concertante semnate de Antonin Dvorak, de Alfred Mendelsohn; Concertul pentru viola datorat acestuia din urma reprezinta, indubitabil, una dintre cele mai consistente pagini concertante scrise la noi in deceniile urmatoare mijlocului de secol XX, intr-un fel o lucrare unicat ce reveleaza – indraznesc sa observ – personalitatea unui stil eclectic; lucrarea se inscrie zonei expresioniste, revelatoare in acest caz a unor tensiuni interioare propuse de un artist oficial al momentului; ni se dezvaluie aici cealalta fateta, universul interogatiilor fundamentale, al anxietatilor; este o lucrare ce pare sa fi fost dedicata fiului compozitorului, violistul Vladimir Mendelsohn, stabilit actualmente in Olanda, muzician ce imbina in chip fericit generozitatea comunicarii, coloristica timbrala subtil dedusa din text, cu ceea ce putem numi acuratetea impecabila privind formularea discursului muzical; cultura sunetului intalneste aici cultura profesionala a muzicianului performer, un muzician la randul sau complex ce etaleaza astazi o miscare dinamica in spatiul european al vietii muzicale.
O idee fericita, o abordare inedita… se poate observa in legatura cu aceasta spectaculoasa prezentare in concert a unor pagini din zona slava a muzicii europene de sfarsit de secol XIX; inedita se dovedeste a fi abordarea acestor creatii – Uvertura -Carnavalul- de Dvorak, scenele construite in jurul personajului titular din opera -Boris Godunov- de Mussorgski, apoi -Dansurile polovtiene- din opera -Cneazul Igor- de Borodin, o abordare realizata prin prisma unei spiritualitati deloc slave – mai mult latine a muzicii – un rationalism ce evalueaza si construieste… de la lucrul meticulos realizat asupra sonoritatilor, asupra situatiilor de amanunt, si pana la linia mare de ampla desfasurare; …o tinuta sonora clara, stralucitoare, in adevar impresionanta, implinita cu trudnica migala in conditiile in care un grup de instrumentisti ai formatiei au fost autorizati sa plece pentru concerte in strainatate.
Impresionanta a fost, in egala masura, realizarea momentelor solistice, scene sustinute de basul Pompei Harasteanu, o voce deloc ideala pentru acest rol; …situatii rezolvate cu profesionalism privind coordonarea resurselor actuale ale glasului, privind definirea caracterologica a momentelor actiunii muzical dramatice, de la scena incoronarii si pana la aceea a caderii, a invingerii, a mortii. Importanta s-a dovedit a fi contributia ansamblului coral coordonat de maestrul Dan Mihai Goia, ansamblu si in aceasta situatie dovedit a fi mobil, maleabil, etaland sonoritati consistente, clare, atent omogenizate.
In aceeasi saptamana, cu o zi mai inainte, recitalul cameral propus de violonistul Liviu Prunaru si de pianista Dana Protopopescu – muzicieni stabiliti actualmente in Elvetia si, respectiv, in Belgia, a oferit si acesta situatii de exemplaritate privind natura colaborarii muzicale camerale; este o simbioza muzicala artistica pe care o probeaza evolutia celor doi muzicieni, iar aceasta in stiluri, in lucrari de facturi cu totul diferite, de la barocul francez, de la Sonata in re major datorata lui Jean Marie Leclair, si pana la -Valsul…- lui Ceaikovski, de la Sonata supranumita -a primaverii-, de Beethoven, si pana la introvertita Sonata -Torso- de George Enescu; sunt stiluri si oportunitati deschise unor disponibilitati cu totul speciale pe care le probeaza Liviu Prunaru, acest tanar maestru; sunt disponibilitati in ce priveste firescul comunicarii violonistice drept o identificare a propriei identitati; am in vedere subtilitatea rostirii intime, proprie discursului enescian, apoi frumusetea etalarii tonului violonistic de pregnanta consistenta in zona muzicii romantice, de asemenea revelarea constructiei clare a structurilor, proprie muzicii baroce, proprie discursului muzical clasic, un discurs umanizat de caldura unei comunicari violonistice pe cat de firesti, pe atat de generoase; …a evoluat in concert in compania unui muzician incercat, de extinsa experienta, cum este pianista Dana Protopopescu, muzician ce etaleaza o pianistica maleabila, adaptabila stilurilor si situatiilor, un performer a carui clasa se probeaza atat in situatiile de partener egal, cat si in acelea in care stie sa sustina evolutia solistica a partenerului de actiune.
In adevar, concertele mentionate, consistenta valorica a acestora probeaza in acest caz o data in plus dinamismul, abilitatea miscarii echipelor de care dispun cele doua departamente ale Radiodifuziunii bucurestene, Formatiile Muzicale si postul Romania Muzical, natura colaborarilor in adevar pretioase pe care stiu a le intretine cu muzicienii originari din Romania; sunt manifestari care implinesc in chip fericit atat imaginea institutiei, cat si imaginea noastra drept parteneri in marele circuit international al valorilor.
