In adevar, o declaratie de iubire se dovedeste a fi acest ultim spectacol al teatrului de dans din Constanta, o cordiala adresare facuta celei care – in a doua jumatate a secolului trecut – a devenit imaginea simbol a show-biz-ului american si mondial, un veritabil sex-simbol pentru generatiile de tineri ai anilor *60. Intrata in neuitare, Marilyn Monroe fascineaza in continuare prin imaginea statuara a vedetei suite pe piedestalul supremei consacrari publice, prin avatarurile complicatei sale deveniri, prin traiectoria acesteia; …fascineaza data fiind relatia atat de dureroasa intre stralucirea orbitoare a aparentelor si natura vulnerabila a unei personalitati in egala masura fragile si naive, dornice de iubire adevarata si, in final, inselata, maculata in forul intim al unei constiinte credule, in final degradate, distruse de cei care s-au folosit de ea …fie ca este vorba de protagonisti ai scenei politice a timpului, de magnati ai finantei, ai imperiului media.
Aceasta este Marilyn Monroe cea care i-a fascinat in epoca pe Arthur Miller si Marlon Brando, pe Sir Laurence Olivier si Dean Martin, pe Simone Signoret si Francoise Giroud, pe Yves Montand si Henry Fonda, pe Gene Kelly si Clark Gable, este Marilyn cea care, astazi, l-a fascinat in egala masura si pe regizorul coregraf Pierre Wyss, director al Teatrului de Stat din Karlsruhe, autorul acestei productii Teatrului -Oleg Danovski-; Wyss este, de asemenea, autorul scenariului, iar compania noastra de dans – observand circuitul valorilor europene – este cea de-a treia care gazduieste acest spectacol. -My Marilyn- este in adevar un spectacol important. Prin ce anume? Prin complexitatea structurii teatral coregrafice, structura ce deriva in mod firesc din complexitatea, din polifonia planurilor psihologice.
Alter ego-uri ale faimosului superstar evolueaza in paralel in structuri a caror polifonie este subtil reglata si conditionata initial in plan ideatic, apoi dramatic, de asemenea din considerente ce privesc constructia insasi a momentelor scenice, evolutia acestora.
Marilyn omul, Marilyn imaginea superstarului – efigia publica a acestuia, apoi spectrul mortii artistei si, pe de alta parte, imaginea tinerei fete naive si increzatoare, cea care se livreaza nebuneste propriilor sperante, de asemenea jocului public al iluziilor ademenitoare fabricate de sistemul show-biz, acest malaxor de destine umane, de constiinte… toate aceste ipostaze cunosc intruchipari scenice aparte, devin personaje-simbol ce evolueaza intr-o structura abil reglata de regizorul coregraf Pierre Wyss.
Mijloacele coregrafice? Sunt dictate de idee, de scenariu. In afara oricaror idei preconcepute sunt utilizate elemente specifice spectacolelor de revista de tip -Broadway-, ale dansului de cabaret, elemente ale baletului academic, ale celui de tip expresionist, de caracter… elemente preluate intr-o evolutie cursiva din punct de vedere scenic, spectaculoasa din punct de vedere dramatic, diferentiat tensionate in plan psihologic; sub acest ultim aspect doar finalul spectacolului – moartea eroinei – aduce o nepotrivita detensionare la nivel psihologic a situatiei dramatice.
Pierre Wyss este regizorul coregraf ce dispune de idei, manuieste cu uimitoare virtuozitate atat mijloacele scenice, cat si pe cele coregrafice, dispune de imaginatie spectaculoasa functional atasata ideilor, dispune de forta interioara privind concretizarea acestora… dispune de o experienta extinsa dobandita in cadrul Companiei de balet a Operei din Stuttgart, a celei din Dusseldorf, a companiilor de balet din Berna si Zurich, din Florenta, Washington sau Vancouver… Este autor a mai mult de 60 de coregrafii, 30 dintre acestea fiind dramatizari coregrafice inspirate din literatura… creeaza versiuni proprii ale unor balete clasice… este regizor si producator, initiator de evenimente privind sustinerea miscarii coregrafice… este membru in juriile unor importante competitii, este… este o personalitate dinamica ce gandeste si construieste pe masura a ceea ce gandeste… se afla la varsta implinirilor artistice importante.
-My Marilyn- a fost creat in anul 1995. Si atunci ca si acum, la Constanta, Wyss l-a avut alaturi pe scenograful olandez Johannes Conen, artist al maturitatii depline, artist care stie sa spuna mult pornind de la putin, de la putine elemente scenografice si de costum; sunt elemente plastice ce se constituie intr-o sugestie percutanta continuand linia dansului prin explozii de lumina, de culoare… fie prevestesc caderea in sumbrul cenusiu al neantului, al deznadejdii; … costumul devine el insusi parte a decoratiei scenografice intr-o relatie directa cu aceasta; este evident acest aspect in finalul primei parti a spectacolului cand are loc consacrarea imaginii publice apoteotice -Golden Marilyn-. Experienta profesionala ampla – desfasurata in mari institutii de spectacole, in doua dintre teatrele de opera ale Berlinului, in cele de la Viena, Leipzig, Dresda, Frankfurt, Moscova, acum la Constanta – a contribuit la definirea personalitatii acestui artist de important temei al spectacolului scenic; in mod cert, Conen descinde din familia acelor artisti scenografi ai timpului nostru, veritabili constructori de spectacole, pentru care cadrul plastic nu este un simplu suport scenic, ci o parte componenta a structurii dramatice ingloband in egala masura animatie video, proiectii, materiale reflectorizante proprii cadrului scenic… materiale speciale ce au fost importate si folosite si de aceasta data in vederea realizarii acestei ultime productii a Teatrului -Oleg Danovski-. O relatie de intima conditionare face ca banda sonora a spectacolului sa dobandeasca acea functie orientativa care accentueaza consistenta dramatica… chiar pana la nivelul percutentei dureroase a sunetului ce poate violenta imaginea scenica; banda sonora, de asemenea muzica propriu-zisa apartin lui Oliver Belz, cunoscut autor de structuri plastice sonore, multe dintre acestea folosite in spectacole revuistice dintre cele mai cunoscute. Ordonatorul principal ramane insa Pierre Wyss, cel care stie sa-si subordoneze intregul arsenal al componentelor spectacolului in vederea constructiei celei mari ce serveste marea idee, marea sa dragoste… -My Marilyn-. Si din acest motiv folosirea procedeului play-back – era potrivit a fi evitata; absenta in spectacol a unei cantarete-dansatoare autentice nu este deloc grava… dar incercarea de a suprapune glasul sonorizat, imprimat si redat in sala, cu miscarea buzelor protagonistei-dansatoare, naste un pleonasm… si ar fi putut crea o polifonie.
In sfarsit, dar nu in ultimul rand, trebuie mentionata contributia in adevar impresionanta a artistilor teatrului, a celor doi progatonisti in mod special, a dansatorilor Aliss Tarcea in rolul titular – artist de credibila expresie ce dispune de importante resurse actoricesti, si Mircea Craciun in rolul impresarului, un dansator virtuoz de mare abilitate tehnica, un artist ce stie a surprinde in gest, in atitudine, in miscare… un caracter, un personaj. Este, de asemenea, impresionanta disponibilitatea membrilor corpului de balet inclusiv pe aceasta directie a dansului contemporan; o fac cu credinta, o fac cu aplicatie atunci cand exista o solicitare ferma, cand exista o idee; o ordonare mai riguroasa a miscarilor in ansamblu se va realiza cu siguranta, ulterior, de la un spectacol la celalalt. Un accesoriu deloc secundar se dovedeste a fi caietul program, un instrument excelent conceput de directorul manager al companiei, doamna Ana Maria Munteanu, un caiet redactat in cele cateva limbi de circulatie europeana, de asemenea in limba romana, un material bogat in informatii bine organizate grafic, material pe care am avut bucuria si interesul de a-l fi parcurs, de a-l fi folosit.
Nu pot decat sa-mi doresc ca si publicul bucurestean sa aiba posibilitatea a rememora aceasta mare legenda a secolului XX – de aceasta data in pasi de dans, marea legenda numita Marilyn Monroe. Teatrul -Oleg Danovski-, artistii sai au facut-o pentru publicul local, o vor face in continuare, in lunile de iarna, pentru publicul din Germania, Elvetia, Austria, Olanda. Le suntem recunoscatori pentru entuziasmul, pentru munca, pentru staruinta lor. Le dorim mult succes.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane 25.04.2025, 20:23:03