Saptamana viitoare, cand se implineste un an de la tragicul atac terorist asupra New York-ului, Cinemateca Romana programeaza un ciclu de filme dedicat marii metropole americane, atat de crunt lovita in 11 septembrie 2001. In acest program omagial (pregatit in colaborare cu Centrul National al Cinematografiei) figureaza patru filme a caror actiune se petrece in New York, patru filme importante din bogata creatie cinematografica inspirata de viata metropolei atlantice, de fapte, oameni, intamplari newyorkeze: doua creatii semnate Martin Scorsese (New York, New York si Taxi Driver), un film al regizorului englez John Schlesinger turnat in Statele Unite ale Americii (Cowboy-ul de la miezul noptii) si una dintre peliculele celui mai newyorkez cineast american, Woody Allen (Misterul crimei din Manhattan). Cele patru pelicule reprezinta, desigur, doar o mostra, un esantion cinematografic. Voi folosi prilejul pentru o incursiune mai ampla in filmografia newyorkeza…
Cateva referiri, intai, la filmele din selectia Cinematecii?ë New York, New York, filmul din 1977 al lui Martin Scorsese, ai carui protagonisti sunt Robert De Niro si Lizza Minelli, este o comedie muzicala, de fapt o poveste de dragoste cu nabadai, in centrul careia se afla doua personaje atasante, saxofonistul Jimmy Doyle si cantareata Francine Evans. Film -de platou- (deoarece isi propune sa evoce ambiantele newyorkeze ale perioadei imediat postbelice, actiunea debutand de Ziua Victoriei, in 1945), filmul are drept fundal permanent metropola titulara. Cei doi eroi se atrag si se resping, se tachineaza reciproc, apoi – dupa un turneu in cuplu – se casatoresc, dar drumurile lor se vor desparti, Jimmy se indreapta spre jazz-ul modern, cantat in Harlem, Francine va deveni o populara cantareata de balade; casnicia schioapata, dupa nasterea copilului lor, ei se despart, merg, fiecare, pe drumul lui, scurta lor impacare din culise ramane fara urmari… New York-ului ii este dedicata si cea mai frumoasa, mai spectaculoasa melodie a filmului. Cu doi ani inainte, Martin Scorsese realizase celalalt film al selectiei, Soferul de taxi (Taxi Driver), in care acelasi Robert De Niro jucase alaturi de Jodie Foster, Cybill Sheperd, Harvey Keitel. -Soferul de taxi- este un veteran al razboiului din Vietnam care isi alege aceasta meserie pentru a scapa de insomnii si din dezgust fata de coruptia din jurul sau. Doua personaje feminine ajung in prim-planul actiunii: frumoasa Betsy, care lucreaza pentru campania unui candidat prezidential, Charles Palantine, si o prostituata adolescenta, Iris, pe care eroul vrea s-o salveze din mediile sordide in care isi duce existenta. Pana la urma, Travis Bickle, eroul nostru, lichideaza cativa dintre barbatii care o batjocoreau pe Iris, dar – nereusind sa se sinucida dupa acest act ritual – devine un erou al presei si revine la meseria sa, de -sofer de taxi-. Fericit prilej pentru Scorsese de a parcurge, -la pas-, strazile metropolei, de a arata New York-ul cel adevarat, fara fard, cu toate ale sale. Cowboy-ul de la miezul noptii (Midnight Cowboy), filmul din 1969 al cineastului englez John Schlesinger, este un -punct culminant- in cariera cineastului, nu numai pentru ca a repurtat, in epoca, Oscar-ul celui mai bun film al anului, ci pentru ca este o puternica drama psihologica, cu doua personaje principale in prim-plan (interpretate de Jon Voight si Dustin Hoffman): un texan care vine in New York ca la un -pamant al fagaduintei- si un infirm, cu destin tragic, pe care eroul il intalneste in cale (si care, paradoxal, il va ajuta sa-si depaseasca momentele de criza). Din creatia lui Woody Allen, organizatorii au optat pentru un film relativ recent, Misterul crimei din Manhattan (1993), in care regizorul joaca alaturi de Diane Keaton, pe care o regaseste dupa o destul de lunga absenta – filmul este realizat imediat dupa dramatica despartire a cineastului de Mia Farrow -, Alan Alda si Anjelica Huston. Filmul este o comedie in cheie politista, pe teme conjugale, sotia fiind sefa de agentie publicitara, iar sotul editor, toate fiind bune si frumoase pana la proba contrarie, cand simpatica nevasta se transforma in detectiv amator, banuind ca un vecin de palier si-a asasinat consoarta. Osciland -intre parodie si farsa, intre comedia de situatii si cea politista- (cum scria Dana Duma in cronica de premiera din -Noul Cinema-), filmul ramane reprezentativ pentru doua dintre obsesiile autorului: placerea muzicii de jazz si bucuria de a descrie afectuos New York-ul. Ajunsi aici, simt nevoia sa largesc cadrul discutiei…
Cel mai reprezentativ film despre New York al lui Woody Allen ramane, desigur, Manhattan, in care aparea, inca, Diane Keaton (filmul dateaza din 1979). Filmul incepe, practic, cu o explicita declaratie de dragoste facuta de Woody Allen metropolei de pe malul Oceanului Atlantic: -Capitolul unu. El adora New York-ul. Il idolatriza peste masura, New York-ul era orasul sau si va ramane pentru totdeauna-. In acceptia lui Woody Allen, in Manhattan – ca si in Annie Hall, O alta femeie, Zilele radioului, Barbati si neveste, Toata lumea spune te iubesc, in alte filme alleniene – New York-ul isi apara reputatia de -cel mai european oras din Statele Unite-, este un oras al parcurilor, muzeelor, teatrelor, al strazilor curate (pe care se plimba artisti si intelectuali, angajati in conversatii despre cultura, despre sensul vietii). Poate ca, procedand astfel, Woody Allen nu izbuteste sa capteze pulsul real al vietii (pe care-l prinde Martin Scorsese pe strazile laturalnice, cu drogati si delincventi, acele mean streets atat de viu colorate); dar viziunea despre New York a lui Woody Allen face parte, implicit si explicit, din -declaratia de dragoste- pe care cineastul o adreseaza metropolei in fiecare film al sau. Intr-un anume fel, cineastul american se intalneste, pe orbite spirituiale, cu -magul- Fellini, care spunea despre New York (in volumul -Fellini despre Fellini-): -New York! Minunat, o astronava imensa suspendata in Cosmos, fara radacini, fara profunzimi, pusa parca pe o vasta placa de cristal. Ninive, Venetia, Damasc, Marte, Benares, toate orasele lumii stranse intr-o uriasa scenografie, futurista si decadenta. New York este tandru, violent, nesfarsit de frumos, inspaimantator?ë, cum as putea sa-l povestesc?-. Sunt mici -argumente-: din selectia de la Cinemateca n-ar fi trebuit sa lipseasca aceasta capodopera numita Manhattan…
In incheiere, mi-as aminti, o clipa, Gala premiilor Oscar din martie 2002. Acelasi Woody Allen, cel care refuzase sa mearga la Los Angeles, in trecut, sa-si ridice propriile trofee – pentru Annie Hall, pentru Hannah si surorile sale -, a urcat de data aceasta pe scena pentru a prezenta un omagiu special adus New York-ului. Gestul de reverenta a fost prelung aplaudat. Respectand proportiile, salutara, demna de aplauze este si initiativa Cinematecii Romane…
