Comunitatea academica l-a omagiat, in cadrul unei sesiuni stiintifice, desfasurata in ziua de 30 octombrie, pe matematicianul Miron Nicolescu (1903-1975) cu prilejul centenarului nasterii sale. Acad. Romulus Cristescu, presedintele Sectiei de Stiinte Matematice, organizatoarea manifestarii, a prezentat, in deschidere, viata unuia -dintre cei mai mari creatori romani in domeniul analizei matematice-. Dupa ce, in 1924, Miron Nicolescu si-a luat licenta in matematica, a plecat la Paris, unde a luat o a doua licenta in matematica, devenind, in 1928, doctor al Universitatii din Paris cu teza -Fonctions complexes dans le plan et dans l*espace-. Intors in tara, a fost profesor la Universitatea din Cernauti si, din 1940, cand si-a sustinut docenta, vine la Universitatea din Bucuresti, unde parcurge toate treptele ierarhiei universitare, ajungand sef al catedrei de analiza matematica. In anul 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane si, in 1955, membru titular, director al Institutului de Matematica din 1963 pana in 1973, pentru ca intre anii 1966 si 1975 sa fie presedinte al acestui prestigios for al stiintei si culturii romanesti. -A obtinut rezultate remarcabile in teoria functiilor de variabile complexe, in teoria ecuatiilor diferentiale ordinare sau cu derivate partiale, precum si in teoria functiilor reale. A avut, de asemenea, diverse rezultate in teoria multimilor, teoria potentialului si in teoria ecuatiilor functionale. A avut si unele preocupari de natura filosofica-.
Evocand personalitatea lui Miron Nicolescu ca presedinte al Academiei Romane, cu care a colaborat in anii cand a fost secretar general al Academiei Romane, acad. Radu Voinea a infatisat pe larg fapte pe care istoria va trebui sa le consemneze asa cum au fost. Si au fost anii grei, cand, printre altele, unitatile de cercetare academica au fost transferate, treptat, la alte institutii, cand au fost pierdute Casa Oamenilor de Stiinta, vilele de la Predeal, casa de creatie de la Caciulati si au fost anulate indemnizatiile de academician. Cu regretul ca nu le putem prezenta pe larg, subliniem faptul ca ar trebui cunoscute, asa cum au fost, pentru a aprecia cum se cuvine oamenii care s-au straduit sa apere… si au facut-o, atat cat le-a ingaduit un regim politic totalitar. A trait acesti ani ca -un erou de tragedie-, cum si-a intitulat capitolul ce i-a fost dedicat in cartea -Calatorii si portrete- Alexandru Rosetti: -Discret si retinut, suferind in tacere, inima lui generoasa, dar deosebit de sensibila, a inregistrat toate vicisitudinile prin care a trecut institutia pe care o prezida, ranit, dupa vechea zicatoare, de fiecare secunda si rapus de ultima. A comis greseli? Desigur. Ca noi toti. Si a parasit masa de lucru a matematicianului pentru o aventura academica, care i-a fost fatala-.
Acad. Solomon Marcus a facut un portret al Matematicianului, Profesorului si Omului Miron Nicolescu, a carui opera stiintifica are un caracter unitar, urmarind -notiunea de analiticitate in trei ipostaze majore ale ei: hiperbolica, eliptica si parabolica; apoi sinteza lor, sub forma analiticitatii in raport cu un anumit operator-. E o unitate care valorifica unitatea profunda a diferitelor compartimente ale matematicii, intre care savantul roman -descopera un orizont mai larg, in care mobilurile initiale se convertesc intr-o perspectiva noua-. Prelungirea unui operator dincolo de raza de actiune, grija de a motiva cu anticipatie demersul in care se angajeaza, identificarea unui comportament global cu ajutorul unuia local sunt alte caracteristici ale operei distinsului matematician. Reformator al predarii analizei matematice, Miron Nicolescu a reusit sa fie iubit de discipoli, multi dintre ei, nume de referinta in matematica. Cu o exemplara viata de familie, -deschis spre toate orizonturile culturii… aducea bucurie in sufletele celor care l-au cunoscut-. Si, in incheiere, marturisea: -Ne-a invatat matematica, devenindu-ne parinte spiritual. Avea forta intelectuala si morala de a decide destinul unor tineri, care, incarcati cu energia astfel obtinuta, au devenit la randul lor capabili de a decide destinul altor tineri. Si asa mai departe-. Amintind de rigoarea si generozitatea Profesorului Miron Nicolescu, acad. Virgiliu N. Constantinescu a subliniat ca a -reusit ca nimeni altul sa dezvaluie eleganta frumusete a acestei discipline, insufland celor mai tineri atasamentul si pasiunea pentru matematici-. Director al Institutului de Matematica al Academiei Romane, a dobandit una dintre cele mai prestigioase reputatii pe plan national si international, fiind si membru al Academiei de Stiinte, Litere si Inscriptii din Toulouse, al Colegiului International de Stiinte Mecanice din Udine, al Academiei din Palermo, al academiilor din Berlin, Moscova, Sofia, Varsovia, al Academiei -Leopoldina- din Halle, al Academiei -Peloritana dei Percolanti- din Messina, al Societatii Regale din Liege, secretar general al Comisiei Nationale pentru UNESCO, membru al comitetului executiv (din 1970) si vicepresedinte (din 1974) al Uniunii Internationale a Matematicienilor, distins cu diferite titluri academice, decoratii si ordine, dintre care a fost amintit Ordinul Legiunii de Onoare al Frantei, in grad de Comandor. Din pacate, ultimii ani, cand a fost presedinte al Academiei Romane, l-au transformat intr-un om trist, iar scoaterea institutelor de sub egida Academiei -i-a scurtat cu siguranta zilele-. Intreaga sa viata si opera au -ilustrat aspiratia Omului spre bine-.
Amintindu-si de anii cand i-a fost student la cursul de analiza si la cel de functii reale, prof. Ion Cuculescu, membru corespondent al Academiei Romane, a tinut sa reliefeze ca impresia pe care o facea Profesorul Miron Nicolescu poate fi descrisa prin superlative: -distinctie, claritate, rafinament… in preajma sa nu era loc pentru o intelegere partiala a matematicii, pentru o scadere a nivelului de precizie si rigoare-. Ii placea sa se inconjoare de tineri cu aceleasi calitati intelectuale si morale, cum sunt C. Ionescu Tulcea, Solomon Marcus, N. Dinculeanu sau C. Foias. Ca director a tinut mult la prestigiul international al Institutului de Matematica si -lumea matematica a ramas cu impresia ca desfiintarea Institutului l-a doborat pe directorul sau-. Asa este, dar se poate spune cu indreptatire ca -opera sa n-a murit, ca traieste, ca acest centenar este sub semnul vietii, si nu al mortii-. Mai mult, -daca ar trai, profesorul ar contribui din plin la rezolvarea multor probleme ale matematicienilor din zilele noastre-. In acelasi registru evocativ, prof. Cabiria Andreian Cazacu, care i-a fost studenta, marturiseste ca -lectiile profesorului Miron Nicolescu ne vrajeau prin maiestria cu care alegea calea de a ne introduce in lumea e-ilor, atat de diferita de matematica din liceu, cat si prin claritatea si frumusetea expunerilor-. Aceeasi grija si caldura sufleteasca l-au caracterizat si atunci cand a fost director al Institutului de Matematica, unde s-au organizat numeroase manifestari stiintifice nationale si internationale la care antrena si tinerii cercetatori, iar succesul lor era o reala bucurie pentru Profesor. Despre admirabilele calitati de mentor a vorbit si prof. Gheorghe Bucur, care a depanat amintiri din anii studentiei, cand marele om de stiinta si-a invatat discipolii sa priveasca viitorul cu optimism, creandu-le impresia ca participa la creatia matematica. Ramas la catedra, la inceput ca preparator, prof. Gh. Bucur isi aminteste de intelegerea si dragostea aproape paterna fata de toti, -ii cunostea foarte bine, isi pusese cuvantul, in majoritatea cazurilor, la inrolarea acestora in armata de elita din cercetare si invatamant pe care o gazduiau cele doua unitati patronate de domnia sa: Institutul de Matematica si Catedra de analiza-. Avea sa vina insa acea teribila luna aprilie a anului 1975, cand Institutul de Matematica a fost desfiintat si cercetatorii raspanditi la alte unitati de cercetare, cand cei tineri se simteau asemeni unor fii ratacitori, -care se intorceau acasa si Tata nu putea sa-i mai ajute… Nu invinovatea pe nimeni, de nimic. Ochii domniei sale pastrau bunatatea de totdeauna, dar nu mai zareai in ei stralucirea provocata altadata de bucuria intalnirilor cu cei din marea familie matematica-. La putin timp dupa aceea avea sa plece dintre cei pe care i-a iubit atat de mult si care, la randu-le, il iubeau la fel; a plecat fiindca -ii devenise imposibil sa mai traiasca frumos, in armonie cu sine si cu ceilalti-. Cuvintele pe care le rostea ades devenisera un adevar crud: -maurul si-a facut datoria, maurul isi putea lua dreptul sa plece-. A urmat o noua parte a istoriei matematice romanesti, -care avea sa fie fundamental legata de opera sa de indrumare-. Este un adevar ilustrat de comunicarile -Academicianul Miron Nicolescu, director al Institutului de Matematica al Academiei Romane- sustinuta de Nicolae Popa, -Contributiile profesorului Miron Nicolescu la teoria functiilor poliarmonice- de Nicu Boboc, si -Miron Nicolescu si derivata aureolara- de Dan Pascali.
Da, e adevarat ca in 1975 academicianul Miron Nicolescu a plecat -fiindca ii devenise imposibil sa mai traiasca frumos, in armonie cu sine si cu ceilalti-; a plecat insa ceea ce este pieritor in fiecare om si a ramas ceea ce definindu-l ca Savant, Profesor si Om infrunta timpul in care imaginea sa ramane ca o emblema a nobletei matematicii spre care fostii ucenici privesc cu veneratie si ii continua nu doar opera stiintifica, ci si un mod de a fi in spatiul elevat al valorilor spre care a aspirat pana la identificare.
