Un an de continuitate
– Domnule secretar de stat Ioan Opris, o seama de activitati ale domeniului in care sunteti specializat, patrimoniul, au facut, nu de putine ori, obiectul criticilor de specialitate si din presa. Suntem la inceput de an. Sa trecem totusi in revista, reusitele anului 2002.
– A fost un an de continuitate. Am preluat si am continuat demersurile fostului cabinet, pentru ca, in domeniul monumentelor, al muzeografiei sau al arheologiei, lucrurile nu pot fi privite decat pe durate lungi. A vorbi de cultura, de altfel, pe durate ministeriale, ar fi cel putin incomplet. La monumentele istorice a fost un an cu 9 receptii la stadiul fizic, 38, la terminarea lucrarilor si doar 10 receptii finale. Au fost, de asemenea, o serie de rezolvari la nivelul strategiilor culturale in acest domeniu si ma refer, in primul rand, la protocoale de cofinantare pentru 22 de lucrari care au presupus atragerea de parteneriate. In unele santiere, am inregistrat chiar rezultate spectaculoase, cu toate comentariile care pot exista, de pilda, in jurul unui monument cum este Sfantul Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges. Dupa decenii de schele, santierul se poate considera ca isi incheie etapa de lucru, ramanand de facut unele finalizari si finisari la pictura murala din interior. N-as trece cu vederea restaurarile din Oltenia, de la Biserica dintr-un lemn, de la Bistrita, ca sa dau numai doua exemple din Valcea. Nu in ultimul rand, santierul de la Targu Jiu care a intrunit aprecierile specialistilor. Suntem in masura sa observam ca atitudinea opiniei publice fata de asemenea lucrari de restaurare, facute cu bani publici, este foarte fireasca, chiar atunci cand este vorba despre critici, daca acestea nu sunt politizate. Coloana a fost receptionata la 17 decembrie, cu o serie de observatii, cu un caiet de sarcini pentru administratorul lucrarii, Primaria orasului, care trebuie sa-si creeze, asa cum vor face toti cei care primesc monumente restaurate, grupuri de lucru pentru monitorizarea continua a starii de conservare, a comportamentului ulterior al acestora. Nu satisfacator a fost felul in care am organizat santierul pentru restaurarea componentelor de piatra. In schimb, a fost multumitor – si Banca Mondiala a apreciat acest lucru – conceptul care a avut in vedere si peisagistica. In toamna anului 2003, se va finaliza restaurarea acestor componente.
O opera restaurata nu poate abordata paseist
– Coloana pare sa dea semne de alterare a culorii si comentariile sunt destul de acide.
– Petele aparute pe cele doua module, 8 si 24, sunt, potrivit comisiei de specialitate, pe pelicula aplicata pe Coloana si au fost provocate fie de aplicarea neuniforma a acesteia, fie de o serie de impuritati care au rezultat din demontarea schelei, peliculizarea si scoaterea schelelor fiind, evident, concomitente. Mai mult, orasul este unul dintre cele mai poluate si trebuie luat in calcul si acest aspect. Conform caietului de sarcini, despre care aminteam, vor fi alcatuite acolo reguli de intretinere, in vederea carora a fost deja angajat, in structura consiliului muncipal, un sculptor in piatra, primul angajat al unei echipe de intretinere a unui monument restaurat. Targu Jiu este o piatra de incercare pentru restaurarea din Romania, care nu a fost pana acum confruntata cu operatiuni de o asemenea complexitate.
– Domnul Radu Varia afirma ca solutia domniei sale nu ar fi avut o asemenea consecinta si anunta ca tine la dispozitia specialistilor, gratuit, documentarea necesara.
– Proiectul abordat nu a privit, in nici un fel, inlocuirea originalului, ca acela al domnului Varia. Exista, deci, o diferenta categorica. Receptia, autorizata de Comisia Nationala a Monumentelor in urma a peste sapte expertize la fata locului, este extrem de favorabila. Lucrarea a fost apreciata pe plan international, a respectat originalul, a respectat autenticitatea. Insa niciodata o opera restaurata nu mai poate fi abordata paseist. Ne intereseaza sa mentinem cat mai mult posibil un ansamblu cum este cel al lui Brancusi, dar trebuie, in acelasi timp, sa tinem seama de regulile restaurarii. Nu o sa ascundem niciodata traumatismele pe care le-a suferit Coloana, faptul ca are o deplasare de aproape 24 de centimetri, ca suprafata din jurul ei are un grad foarte mare de umiditate. Abia acum putem studia comportamentul diferitelor componente ale ei, comportamentul zonelor in care se imbina modulii …
Angajarea raspunderilor locale, forma a descentralizarii
– Ce credeti ca genereaza toate discutiile contradictorii din jurul activitatilor ministerului in domeniul patrimoniului?
– Cred ca radicalizarea opiniei publice, exprimata prin media, pentru ca asa as dori sa privim lucrurile, si nu ca o expresie a unor provocari sau a unor scandaluri provocate, poate indrepta atentia catre calitatea lucrarilor in sine, catre raspunderile pe care autoritatile centrale sau locale si specialistii trebuie sa si le asume la restaurarea monumentelor din banii publici. Si cred ca este vorba despre un alt fel de constientizare a valorii acestor bunuri. Uneori, este adevarat – si discursul de presa are aici un rol -, traim stari cu un anumit dramatism. Nevoia de interventie, de restaurare sau de sustinere fianciara de catre stat este uriasa. In Romania exista mii de monumente, rasfirate pe intreaga suprafata a tarii, care trebuie sustinute financiar. Resursele locale sunt reduse, in ciuda unor solutii intr-un judet sau altul. Solutiile administrative au fost si ele insuficiente. Ministerul si-a asumat, datorita legislatiei, raspunderi pentru ansamblul monumentelor istorice; 22.000 de monumente care nu sunt clasificate inca in categoriile A si B. Cred ca numai vreo 2.000 de monumente pot intra in categoria A si numai acestea vor ramane in grija ministerului. Exista si situatii mai putin sesizate de media, dar reale: sunt judete care nu cer fonduri de la minister, cum ar fi Prahova, unde, spre surprinderea noastra, se opereaza lucrari de restaurare de nivel financiar superior. In Bihor, de exemplu, pentru restaurarea Cetatii Oradiei, s-au gasit solutii, inclusiv prin apelare la finantari externe. Recurgerea la finantari externe ar trebui sa fie mai frecventa. In 2002, am realizat asemenea parteneriate si cu biserica, care este un finantator important, din pacate necunoscut de public. Parteneriatele inseamna si trecerea in raspunderea autoritatilor locale a unor mari monumente si cred ca aici ministerul trebuie sa aiba un aport substantial. De pilda, sunt aproape incheiate formalitatile pentru trecerea complexului de la Basarabi la judetul Constanta, a farului de la Sulina la autoritatea locala. Angajarea raspunderilor locale, mai ales acolo unde exista si o filozofie pozitiva, face parte din descentralizare.
O noua optica asupra arhitecturilor industriale
– Au existat, desigur, si nereusite. Pe care dintre ele le-ati aminti?
– Au fost multe si, unele, substantiale. Am ramas in urma cu lucrari de consolidare la monumentele istorice, atat de necesare intr-un spatiu de seismicitate mare cum este Romania. Avem, din acest punct de vedere, un material strategic girat de profesorul Cismigiu, dar, din pacate, din cauza costurilor imense ale unei asemenea operatiuni, nu l-am putut aborda decat intr-o proportie, as zice, neimportanta. Apoi, Romania are circa 800 de monumente cu pictura murala interioara si exterioara. Noi suntem foarte atenti la monumentele mari, de reala importanta pentru istorie, pentru istoria artei, privindu-le uneori si dupa un anumit concept traditionalist, nu si la acelea de importanta locala. Numarul de restauratori atestati pe pictura murala este alarmant de mic. Suntem alertati de preturile imense ale acestui tip de restaurare care depaseste aproape media costurilor din unele tari occidentale, dar si de ritmul foarte lent al unor lucrari, care au durat decenii. Sunt neimpliniri la restaurarea in zona arheologica, care scoate la lumina, anual, mai multe monumente. Am ramas tributari unor prejudecati in materie de restaurare. N-am abordat arhitecturile secolului XX. Orasele noastre sunt construite, in majoritatea lor, la sfarsitul veacului XIX si inceputul celui urmator. S-a considerat o vreme ca sunt importante pentru patrimoniul cultural numai constructiile de pana la 1830. Or, iata, astazi se impune o noua optica asupra arhitecturilor industriale, care peste tot in lume sunt prezervate, folosite. La noi, situatia este foarte rara. Ministerul este in situatia de a fi obiect de critica si pentru neimplicarea in domeniul prezervarii arhitecturii rurale. Sunt mii de sate care si-au pierdut facies-ul.
– Ce se va intampla in continuare cu Colectia Avakian?
– Am incheiat anul 2002 si deschidem 2003 cu o lucrare care anunta aparitia si a altor subiecte de acest fel. Colectia Avakian a avut un drum sinuos si aproape tragic. Imi aduc aminte de mai multe locatii ale ei, de la Cihoski la cea actuala. De fiecare data, colectia a trebuit sa fie -trambalata-. Astazi, suntem in fata unei decizii juridice internationale, pe care trebuie sa o respectam si pentru ca trebuie sa respectam dreptul la proprietate. Locatia care i s-a rezervat, Muzeul Colectiior de Arta, este in plin proces de restaurare pe care nu vrem sa-l grabim. Procesul in sine poate fi urgentat, dar nu si acela de organizare a spatiilor. Nu vom mai admite sa punem pe pereti inca umezi simeze de arta. Speram, cu aceasta ocazie, sa reabilitam si ideea de muzeu al colectiilor, care are si un sens special, implicand intelegerea colectionarului. A pasiunii, a renuntarilor si, in ultima instanta, a altruismului lui atunci cand introduce colectia in circuitul public.
Anul Romaniei in Anglia
– Ce proiectati pentru anul 2003?
– Este un an special, care debuteaza cu Conferinta Nationala a Patrimoniului, ce are in spatele ei Forumul Cultural initiat de presedintele tarii. In Romania, si in vremea lui Carol I, si in vremea lui Carol al II-lea (si situatia nu este valabila numai pentru Romania), daca autoritatea suprema a statului s-a implicat intr-un anumit de gen de actiune, ea a fost urmata de cercurile care au, la urma urmei, importanta intr-o tara. Am putut crea astfel o strategie pe 10 ani, un deceniu al patrimoniului cultural, in care sa ne masuram asteptarile. Conferinta Nationala este o posibilitate de a crea legaturi intre cele cateva mii de specialisti din tara. Va fi o evaluare. MCC are rolul de a uni zone diferite de patrimoniu si cultura, laica si ecleziala, de a crea institutiilor o protectie. Nu ma refer la marile institutii, ci, de pilda, la cele 700 de muzee care sunt risipite pe toata suprafata tarii si dintre care multe nu au macar un paznic. Este vorba apoi de a crea opinii la reprezentatii comunitatilor, pentru ca avem nevoie de aliati. De fapt, prin patrimoniu putem sa ne ducem in lume si sa spunem ca suntem bogati, chiar daca acest patrimoniu al nostru nu este evaluat. Cele 22.000 de monumente si patrimoniul muzeelor reprezinta, de fapt, o moneda forte. Tema reuniunii, care va avea loc in 14 februarie la Sinaia, este managementul, pentru ca aspectul cel mai dezastruos in patrimoniu este tocmai organizarea, conducerea. Am remodelat, pentru anul 2003, o seama de programe. In arheologie, interesul se indreapta in special spre Dobrogea si cetatile dacice, si asistenta financiara a ministerului se adreseaza conservarii si valorificarii. Apoi, anul acesta vor fi realizate unele proiecte pregatitoare. Anul 2004 va fi Anul Romaniei in Anglia. Va fi o foarte mare expozitie Brancusi in Anglia, o expozitie, in contrapartida, Henry Moore, in Romania, vor fi prezente in Anglia circa 30 de proiecte culturale, incepand cu Teatrul National si sfarsind cu Filarmonica. Tot 2004 este Anul Stefan cel Mare si va marca o seama de cercetari si restaurari prioritare de monumente, grupuri statuare, curti domnesti. Vor fi mari expozitii interne si vom avea o participare, ca invitat special, la cea mai mare expozitie despre Bizant ce se va organiza in Marea Britanie. Este, de asemenea, anul in care va fi facuta o evaluare a monumentelor din lista UNESCO (circa 30 si alte cateva in asteptare). Romanii sunt subtili in argumentare, dar daca te duci si vezi o cetate dacica fara macar un gard inconjurator si pe care pasc oile satului, declamatia nu mai foloseste la nimic. Cele 30 de monumente intra, ca strategie, in gestiunea noastra. Ministerul nu poate insa acoperi financiar intreaga problematica si nici nu trebuie sa o faca. El trebuie sa creeze numai un cadru care sa asigure evolutia fiecarei zone. Trebuie sa afirmam unele institutii. Am recreat Institutul pentru Monumentele Istorice si un Oficiu National al Monumentelor, un fel de eforie unde gestionam banii, si care are functia de dirigenatare a santierelor. Trebuie consolidat Laboratorul de cercetare a patrimoniului si lista ar putea continua. Din acest an, vom asista si vom incuraja muzeele din restul tarii. S-a deschis, zilele acestea, Muzeul din Satu-Mare. Se vor deschide Casa Pogor la Iasi, Muzeul Ady de la Oradea, Muzeul Cuza. Va fi un an aniversar pentru Traian si Podul lui Apolodor de la Turnu Severin. Avem restante de colaborare cu cei din apropierea noastra: cu maghiarii, cu sarbii, cu bulgarii. Au fost abordate primele proiecte cu Ungaria, Romania a facut un muzeu in Serbia, se desfasoara sapaturi arheologice la nord de Tisa de catre specialistii de la Satu Mare si cei de la Ujgorod… Sunt atat de multe proiecte si ele nu pot fi realizate decat cu ajutorul tuturor specialistilor.
