Convorbire cu acad. Viorel Barbu
Președintele Filialei din Iași a Academiei Române.
– Cu gândul la valoroasele tradiții academice din Iași, vă rog să prezentați sintetic activitatea Filialei pe care o conduceți, activitate mai puțin cunoscută. Ce considerați a fi reprezentativ la nivel național și internațional?
– Aș spune că toate institutele Academiei Romåne care ființează la Iași sunt competitive științific și au o foarte bună reputație națională și internațională. Să menționăm dintre cele mai importante: Institutul de Chimie Macro Moleculară „Petru Poni“, Institutul de Arheologie, Institutul de Lingvistică Al. Philippide, Institutul „A. D. Xenopol“, Institutul de Matematică „Octav Mayer“, Institutul de Informatică Teoretică. În toate aceste institute sunt realizate proiecte de cercetare importante și își duc activitatea specialiști de mare reputație pe plan internațional. Să mai menționăm că institutele cu profil umanistic și în primul rând Institutul Al. Philippide are o contribuție importantă în realizarea unor proiecte fundamentale ale culturii române, cum sunt dicționarele lingvistice și de istorie literară. În ultimii ani s-au făcut pași importanți în direcția dotării institutelor cu echipament și aceasta datorită fondurilor accesate prin granturi naționale și internaționale de cercetare. De asemenea, s-au construit din fondurile Academiei Române noi spații de cercetare pentru institutele de informatică și arheologie în suprafață totală de 400 mp.
– Cum vedeți viitorul cercetării academice ieșene?
– Viața academică ieșeană este un complex care cuprinde institutele Academiei și universitățile care din varii motive nu pot fi despărțite. Viitorul acesteia depinde desigur de modul în care ele vor reuși să-și dezvolte și împrospăteze potențialul uman cu tineri talentați și mai ales să-i păstreze în sistem. Deocamdată, perspectiva este mai degrabă negativă dacă avem în vedere faptul că cei mai mulți tineri de talent optează pentru poziții în străinătate.
– Stiu că vă preocupă destinul cercetării științifice românești încă de pe vremea când erați vicepreședinte al Academiei Române. Ca matematician recunoscut pe plan internațional și ca profesor la Universitatea din Iași, cum apreciați cercetarea științifică românească și aceea din Iași în special?
– Sintagma „cercetare științifică românească“ este, după părerea mea, depășită în acest moment, deoarece dacă facem abstracție de unele domenii umaniste în care argumentele de studiu sunt specific romånești, în rest nu putem gândi în prezent o cercetare competitivă și deci demnă de acest nume decât conectată la centrele științifice importante ale Europei, Statelor Unite și ale țărilor dezvoltate industrial. O cercetare neconectată la acest flux internațional este din start condamnată la mediocritate și provincialism. Singura șansă a institutelor de cercetare romånești este de a participa la programele de cercetare europene sau din țările dezvoltate. Tot ceea ce se cheltuiește pentru o așa-zisă cercetare „autonomă“ sau „națională“ sunt bani irosiți din fondul public. De aceea și evaluarea proiectelor și rezultatelor științifice ale institutelor trebuie făcută prin această grilă de competitivitate. O cercetare sau un rezultat științific este ori la nivel mondial ori nu există deloc. Cercetătorii romåni trebuie stimulați și obligați să intre în competiție și în colaborare cu colegii lor din străinătate și să-și publice rezultatele cercetării în revistele științifice de prestigiu. Valoarea unei cercetări este validată de intrarea acesteia în circuitul științific internațional. A ignora aceste criterii de performanță sau de evaluare creează o gravă confuzie de alocare în sistemul științific românesc. Din această perspectivă, situația din institutele ieșene este asemănătoare cu aceea din țară. Există și cercetare adevărată în sensul competitivității de care vorbeam, dar sunt desigur și rezultate mai modeste.
– Ce credeți că ar mai fi necesar ca activitatea de cercetare să ajungă la nivelul de excelență dorit?
– Am încercat să explic mai sus că cercetarea este ori competitivă internațional, ori nu există deloc. Între aceste limite nu prea avem grade de comparație. Este un fapt pozitiv, după părerea mea, că autoritatea guvernamentală în domeniul cercetării și organismele responsabile (CNCSIS în particular) au dezvoltat proiecte eficiente de promovare a cercetării în institutele românești. Trebuie spus că au crescut în ultimii ani fondurile alocate cercetării, fapt care s-a resimțit pozitiv în vizibilitatea cercetării realizate în Romånia și reinserția în sistem a unor cercetători tineri. Acest efort (și nu putem nega că este într-adevăr un efort bugetar) va trebui desigur continuat și ar fi păcat ca actualele măsuri de austeritate bugetară să stopeze acest proces de redresare în domeniul cercetării. Cheltuite cu mai multă chibzuință, fondurile prevăzute de lege ar putea duce în câțiva ani la rezultate spectaculare, stabilizând potențialul romånesc de cercetare și ajutând la crearea în Romånia a unor școli științifice de nivel mondial în principalele domenii ale științei și aceasta cu contribuția numeroșilor cercetători români de reputație din institutele și universitățile străine.
– În aceste condiții, ce poate fi perpetuat din actualul sistem de organizare a cercetării și ce ar trebui regândit?
– Actualul sistem de organizare a cercetării atât în cadrul Academiei, cât și al institutelor naționale de cercetare poate fi desigur îmbunătățit, dar, în principiu, este viabil sub raport organizatoric. Am în vedere aici sistemul de granturi, programele naționale din cercetare și cele de stimulare și reinserție a cercetătorilor tineri. Ceea ce este deficitar este sistemul de evaluare a proiectelor de grant încă birocratic și netransparent și mai ales evaluarea formală a rezultatelor cercetării finanțate din granturi sau de la buget. O simplă lectură a proiectelor declarate câștigătoare relevă lipsa de exigență a evaluatorilor și oarecum sistemul parohial care funcționează în unele comisii pe domenii. Este evident că unele din aceste proiecte finanțate cu bani mulți de la buget sunt departe de criteriile de excelență atât de mult invocate și de fapt sunt fonduri risipite. Desigur că nu putem generaliza, dar mai multă exigență este absolut necesară.
AGENDA
* În ziua de 26 februarie, ora 10.00, în aula Academiei Române se va desfășura sesiunea științifică „200 de ani de la nașterea lui Charles Darwin și 150 de ani de la tipărirea Originii speciilor“, manifestare organizată de Secția de Știinte biologice a Academiei Române și Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa“.
* În ziua de 26 februarie, ora 18.00, în Sala de consiliu a Academiei Române, în ciclul „Limba română și relațiile ei cu istoria și cultura românilor“, dr. Dana-Luminița Teleoaca de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al Rosetti“ va susține conferința „Un tipar sintagmatic latin productiv în limbile romanice actuale“.
