În curând se va redeschide Muzeul „Grigore Antipa“
Convorbire cu dr. Dumitru Murariu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Instituție emblematică pentru București, Muzeul Național de Istorie Naturală are o istorie îndelungată, începută încă din sec. XIX, însă faima lui este legată de Grigore Antipa (1867-1944), al cărui nume îl și poartă. Grigore Antipa, a fost ales membru corespondent al Academiei Românei în 1907, titular în 1910, vicepreședinte între 1921-1924 și 1935-1938, iar în 1912 și-a susținut discursul de recepție cu tema „Cercetările hidrobiologice și importanța lor științifică și economică“. Istoria Muzeului consemnează și alte mari personalități și am să amintesc doi academicieni – Gregoriu Ștefănescu și, mai aproape de noi, Mihai Băcescu. Dvs. sunteți director din 1988. Ce reprezintă pentru dvs. moștenirea lui Grigore Antipa?
Mă consider fericit că fac ceea ce-mi place și, sincer vorbind, la muzeu mă simt ca acasă, chiar dacă uneori sunt obosit sau îngrijorat de problemele pe care le avem. Gr. Antipa voia ca acest muzeu să fie o „instituție demnă de Capitala României“. Muzeul se află pe locul cinci în Europa, după cele din Paris, Londra, Berlin și Viena. Moștenirea sa este inestimabilă și aș aminti doar piesele expuse care stârnesc și astăzi admirația și surprinderea străinilor care ne vizitează și care au o experiență în domeniu. Credea cu tărie în rolul instituțiilor și, între altele, a înființat o stațiune bio-oceanică, nucleul Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ de la Constanța. A scris enorm, și contribuțiile sale în domeniile hidrobiologiei, ihtiologiei și limnologiei sunt apreciate și astăzi. Este unul dintre creatorii muzeologiei moderne și dorea ca Muzeul de Istorie Naturală, pe care l-a condus între anii 1893-1944, să ducă la creșterea gradului de civilizație al poporului prin cunoașterea bogățiilor naturii, a ceea ce trebuie protejat.
Se știe mai puțin că în muzeu se face și cercetare științifică.
Muzeul nu a avut de la început o echipă de cercetători, însă era modelul viu al lui Grigore Antipa, cercetările pe care le-a întreprins, drumurile pe care le-a deschis. Astăzi, există un colectiv relativ mic de cercetători, departe de ceea ce ar fi necesar. Sunt promisiuni că, din 2011, vor fi posibilități pentru cercetare științifică cel puțin în nucleul de bază al instituției. Fără acești specialiști nu se pot organiza colecțiile, nu se pot face clasificări sau cercetări și nu putem încheia contracte ca să obținem venituri proprii. Spun asta pentru că finanțarea de la stat va fi doar 50% din bugetul pe anul acesta și nu ne putem iluziona că vom putea acoperi restul sumei în alt fel.
Concret, ce se cercetează?
Mai întâi, trebuie să spun că am căutat să ne adaptăm obiectivele cercetării la ceea ce este mai nou. Se fac cercetări complexe în domeniul zoologiei, începând cu clasificări și continuând cu studii de morfologie, de ecologie bazată pe sistematică, de etologie. Există și un laborator de biologie moleculară, dotat cu echipamente de ultimă generație.
Este laboratorul pe care îl conduceți. Ce se cercetează în acest laborator?
Cercetăm relațiile de înrudire între diferite grupuri de viețuitoare sau dintre speciile aceluiași grup, clarificarea statutului taxonomic între două specii criptice, greu de distins din punct de vedere morfologic, dar cu un ADN diferit. Este foarte important să se cunoască originea speciilor de plante și animale din țara noastră și asta pentru că centrul geografic al Europei este în Maramureș și se pot repera influențe din toate zonele. S-ar putea spune că aici a fost un miracol, pentru că glaciațiunile au făcut ca multe specii să se retragă spre sud și apoi să revină pe acest pământ în căutarea unor condiții de viață optime. Biologia moleculară ajută la stabilirea acestei filogenii geografice, la cunoașterea speciilor care au trăit aici sau, când e cazul, a amestecului dintre specii.
Diversitatea și armonia naturii
Acum, muzeul este închis pentru „reinventare“ și sperăm ca în curând va putea fi vizitat. Ce înseamnă „reinventare“?
Vor fi folosite mijloace dintre cele mai moderne de muzeografie – spoturi de lumini, un Info-Touch Systems (info-chioșcuri) și unde se pot afla informații despre exponate, plasme pentru prezentarea unor aspecte din viața speciilor expuse ș.a. Proiectul este finanțat de stat și, deși suntem în criză și au mai fost schimbări la nivel guvernamental, finanțarea nu a fost întreruptă.
În mare, cum va fi organizat muzeul?
Mai întâi, să spunem că muzeul redă diversitatea și armonia naturii. La demisol, se află compartimentul „Biodiversitatea României“ pe bioregiuni, cu toate speciile existente. La parter, sunt prezentate bioregiunile globale, unde pentru regiunea Americii de Nord se va putea remarca, între altele, oaia Dall, o donație făcută de curând de Gh. Iaciu, un colecționar particular. La etaj, se află compartimentul „Teme de istorie naturală“, deschis cu un cabinet Grigore Antipa, în care sunt expuse o parte a bibliotecii sale, operele publicate, colecții și mai multe obiecte care au aparținut savantului. Urmează o sală de minerale și roci cu cinci geode de toată frumusețea și o sală de proiecții cu aspecte din lumea minerală. O sală se numește „Originea și evoluția speciilor“ și aici, între altele, va putea fi văzută o imagine tridimensională a faimoasei instalații Miller și Stanley din 1952 cu reconstituirea atmosferei primare a pământului. Mai amintesc sălile cu temele „Genetica“, „Paleontologie“, unde se va vedea celebrul schelet al cerbului gigant descoperit în Irlanda. Vreau să spun că resturi ale unui schelet de cerb gigant au fost descoperite și la noi, în malurile râului Colentina. Din motive de spațiu, celebra piesa unicat în lume a celui mai mare schelet complet de elefant fosil (Deinotherium), descoperit la Vaslui, a rămas la parter. La etaj, vizitatorii vor fi poate surprinși când, pășind pe un podium cu pardoseală transparentă, vor vedea diferite fosile ca în siturile paleontologice. Poate cea mai frumoasă sală este dedicată etnografiei, unde sunt prezentate diferite tipuri de populație și, din tavan, se vor face proiecții cu diferite aspecte etnografice. Pentru cei care nu au timp vor fi afișate trasee mai scurte pe temele care îi interesează.
Vorbeați despre diversitatea și armonia naturii, ce parcă începe să țină mai mult de trecut pentru că oamenii o sărăcesc, gândind parcă „după noi potopul“.
În această idee, am organizat sala „Omul și biosfera“, concepută tocmai în scopul de a conștientiza răspunderea pentru păstrarea diversității și armoniei naturii, necesară însăși existenței umane. E sala care încheie traseul prin muzeu și, în esență, transmite mesajul lui. Aici sunt marcate diminuările populației unor specii, efectele presiunii antropice și supraexploatării resurselor, influența unor hazarde naturale la care contribuie și omul. Asta ca să nu mai vorbim de încălzirea globală și de poluare. Nu putem gândi, cum spuneți, „după noi, potopul“, fiindcă până atunci s-ar putea să avem surprize nedorite. Eu zic că trebuie să ne simțim responsabili pentru ce lăsăm în urma noastră și în ce condiții, iar pentru aceasta este nevoie de educație. Adesea, îmi place să spun un proverb al amerindienilor pentru care pământul nu este al nostru, ci un împrumut pe care îl avem de la copiii noștri.
