Suntem invitati sa ne asezam in banci, sa devenim scolari impreuna cu Eleva si Profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu. Apar semne nelinistitoare care tulbura atmosfera nostalgica, cu parfum de epoca ce pare desprinsa dintr-un album vechi de amintiri. Servitoarea care ne intampina ne someaza curand cu un aer inchizitorial sa fim disciplinati. Un dulap care te duce cu gandul la Linoda cehoviana ne arunca brutal intr-o alta realitate, plina de muzica, populata de umbre impacate si fericite, dar si de duhuri chinuite. Intalnirea dintre eleva cu coditie si bluza alba, inocenta, stangace, nestiutoare, infricosata de viata si profesorul cu ochelari, in halat si cu parul strans in plasa, ursuz, sever, atotstiutor devine o lupta cruda si sarcastica. O ipostaza degradata si perversa a dragostei care transforma imcaperea intr-o camera de tortura. Originala si frapanta lectura a regizorului Victor Ioan Frunza exploreaza fondul obscur, irational al fiintei eroilor. Urmareste sa le releve intimitatea ascunsa. Intre cei doi se acumuleaza tensiuni paroxistice. Mastile cad. Profesorul o asediaza, o violenteaza si apoi o violeaza, ucigand-o cu un cutit pe eleva aflata intr-o stare de beatitudine. Ei devin actorii unei ceremonii teatrale si mortuare prin care cauta sa se elibereze de inhibitii, frustrari, obsesii, dezgust. Ipostaza de Jack-Spintecatorul a Profesorului, care se dovedeste a fi un tanar cuceritor, da masura ororii acestei lectii sado-masochiste unde o data cu trupul sunt ucise sufletul si spiritul. Eleva devine prizoniera in infernul -de dincolo-, in timp ce Profesorul, ajutat de servitoare, indragostita si complice la crime, cauta o noua victima printre spectatoare.
Montarea se inscrie in suita realizarilor de exceptie ale cuplului Victor Ioan Frunza – Adriana Grand. O productie regeneratoare, ca si Regele moare de la Theatrum Mundi pentru universul ionescian prin umanitate si emotie.
Stilul patetic, bogat vizual al celor doi artisti, imbinand cuvantul, muzica, miscarea dau stralucire acestui teatru de camera. Efectele de plasticitate ale scenografiei remarcabile a Adrianei Grand amplifica trairile protagonistilor, le dau mister si tragism. Muzica -live- interpretata de compozitoarea Cari Tibor – pian si Porumb Romana – vioara incarca de inefabil, introduce drama intr-un circuit enigmatic.
In aceasta ambianta, sub bagheta plina de forta si finete a lui Victor Ioan Frunza, actorii Tokai Andreea (Eleva) si Balasz Attila (Profesorul) devin performeri. Ei creeaza doua arii de virtuozitate. Le dau o replica reliefata Magyari Etelka (Servitoarea).
Lectia a fost un moment artistic de varf la Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, fiind incununat cu Premiul de Regie (Victor Ioan Frunza), Premiul de Scenografie (Adriana Grand) si Premiul Special (Tokai Andreea).
Impreuna cu Regele moare formeaza un diptic -Eugen Ionescu- care a starnit aplauzele entuziaste si admiratia publicului si a oamenilor de teatru.
