Urmarind evenimentele culturale din lume, constati de la prima vedere ca aceasta saptamana este marcata de interesul pentru cinematograf. Chiar daca marile festivaluri au trecut, de la Florenta la Paris si in Statele Unite, cea de a saptea arta tine categoric afisul, fie cu proiectii, fie cu discutii despre film si etica studiourilor. In primul caz, manifestarea de departe cea mai mediatizata este Festivalul Cinematografului Francez de la Florenta, aflat la a XVII-a editie (4 – 10 noiembrie), constituit, oarecum, intr-o secventa de istorie. Tema lui: Noul Val. Spectatorii au prilejul sa revada (sa vada pentru cei tineri) lung si scurtmetraje realizate intre 1959 si 1963. Francois Truffaut, Claude Chabrol, Alain Resnais, Agnes Varda sunt principalele nume care au schimbat viziunea cinematografica la inceputul anilor *60. Cine nu-si aminteste de Emmanuele Riva in Hiroshima, mon amour al lui Resnais, de exemplu, sau de celebrul De la cinci la sapte semnat de Varda… Festivalul are si o sectiune competitiva, in care sunt programte 11 productii, realizate de Claude Berri, Nicolas Philibert, Yamina Bachir, Pascal Morelli, Christophe Ruggia, Christophe Honjore, Manuel Poirier, Alain Cavalier, longevivul Claude Lelouche, Laurent Bouhnik si Cedric Klapisch. O masa rotunda, in penultima zi a festivalului, avand ca subiect de discutie tot Noul Val, va beneficia de prezenta unor cineasti si actori ca Anna Karina, Irene Chabrol, Denise de Casabianca, Mario Monticelli, Liliana Cavani.
In acest timp, la Paris, au loc doua retrospective: una este dedicata peliculelor remarcate la Cannes in acest an, avand cap de afis, evident, Omul fara trecut al lui Aki Kaurismaki, care a obtinut marele premiu al juriului si premiul pentrui interpretare feminina si Demonlover, un thriller tulburator al lui Olivier Assayas, proiectate pentru prima data in Franta. La egalitate ca grad de interes pentru public se afla trei filme americane: Insomnia, cu tandemul exceptional Al Pacino – Robin Williams, Derapaje necontrolate cu alt duet incitant, Samuel Jackson si Ben Affleck, si Jay & Bob contraataca. Tot in stil american, la Grand Rex, timp de trei saptamani va rula ultima productie Disney, lansata cu trei saptamani inaintea proiectarii in America.
Centrul Pompidou gazduieste si el o retrospectiva cinematografica. Ea este dedicata cineastului si fotografului canadian Michael Snow. Personalitate complexa, acesta este cunoscut si pentru improvizatiile sale pianistice, si pentru scrierile teoretice sau autobiografice. Nascut la Toronto in 1929, cu studii de pictura si sculptura, jazzman in anii *50, debuteaza in cinematografie, cu filme de animatie, in 1956. Retrospectiva completa a filmelor sale de la Beaubourg este insotita de o expozitie cuprinzand fotografiile, instalatiile, scrierile sale, un DVD al experientelor sale si un autoportret video. Capitala Frantei gazduieste si pregatirea febrila a celei de a patra editii a unui festival despre care s-a scris mai putin la noi: Fifet (Festivalul International al filmului contra excluderii si pentru toleranta), care va avea loc intre 13 si 19 noiembrie. Initiativa crearii lui a venit de la declararea Anului european impotriva rasismului. Organizat in cadrul UNESCO, festivalul s-a desfasurat succesiv la Montreal (1997), Saintes (1999), Durban (2001). Organizatorii vizeaza un public numeros, atat adult, dar mai ales tanar (elevi), mizand pe latura formativa a proiectiilor. Vor fi proiectate pelicule referitoare la rasism in general, la rasism in cadrul unei aceleiasi comunitati, dar si la dispretul si ignoranta ce duc la marginalizare fara o motivatie de culoare a pielii, de religie sau etnica: dispretul fata de handicapul fizic. Toate apar in filme ca Little Senegal, Code inconnu, Freaks al cunoscutului Tod Browning, dar si Train de vie de Radu Mihaileanu, Pianistul lui Polanski sau No Man*s Land.
Trecand oceanul, aflam ca locuitorii orasului Los Angeles au votat ieri pentru a decide daca Hollywoodul poate divorta de comunitatea urbana. Acuzat de degradare de peste 20 de ani, leaganul cinematografului american ar trebui sa devina o localitate de sine statatoare, cu o suprafata de 39 kilometri patrati. Exista, desigur, voci pro si contra acestui proiect. Alaturi de -Este o rusine sa vezi ce se intampla intr-una dintre cele mai mari atractii turistice ale tarii-, se aude frecvent: -Hollywood este sinonimul Los Angeles-ului.- In cazul secesiunii, Hollywood, devenit independent, va putea afisa simbolurile proprii in lumea intreaga. Conform sondajelor prealabile insa, nu sunt sanse serioase de transare a divortului.
