Luni seara, in holul arhiplin al Institutului Francez din Bucuresti, a fost omagiata una dintre figurile – intr-un fel emblematice pentru cea de-a doua jumatate a secolului XX – elitei culturale romanesti: scriitorul, omul politic si, nu in ultimul rand, boierul Alexandru Paleologu, care, in urma cu o luna, a atins venerabila varsta de 84 de ani. Seara aceasta speciala a cuprins si lansarea cartii Nostalgia Europei, avand ca subtitlu Volum in onoarea lui Alexandru Paleologu, aparuta la Editura Polirom, sub ingrijirea cunoscutilor Cristian Badilita si Tudorel Urian.
Scriitori, intelectuali, oameni politici au venit sa-i stranga mana, sa-l felicite, sa-si manifeste prietenia pentru un om care incarneaza o epoca disparuta – o spunem asumandu-ne eventuala exagerare – o data cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Erau acolo Alexandru George si Octavian Paler, Dan Grigore si Solomon Marcus, Horia Roman Patapievici si Alexandru Ecovoiu, Emil Constantinescu si Petre Roman, pentru a cita cateva nume care pot sugera cititorului mediile diverse si optiunile estetice sau politice la fel de diverse ale celor care s-au declarat, prin insasi prezenta lor, prieteni ai lui Alexandru Paleologu.
Au vorbit, de asemenea, personalitati diferite atat ca varsta, cat si ca preocupari intelectuale. Seara a fost deschisa de criticul literar Dan C. Mihailescu, printr-o spumoasa si in acelasi timp aplicata prezentare a omagiatului si a volumului. Oferindu-si rolul de -bufon mediatic-, adoptand un discurs -baroc-, menit sa cuprinda cat mai bine acea -coincidentia opositorum- care constituie fiinta spirituala si terestra a lui Alexandru Paleologu, Dan C. Mihailescu si-a dezvaluit, in acelasi timp, cu nedezmintit umor, conditia de filo-francez, de intelectual format, ca si Alexandru Paleologu, in rigorile acestei limbi si acestei culturi, cu care rimeaza -spiritul zarifopolian al domnului Alexandru Paleologu-. Referindu-se la volum, criticul a -tradus titlul-, subliniind ca este vorba, de fapt, de o nostalgie a Romaniei, a acelei Romanii in care a existat vechiul Bucuresti, in care se putea vorbi despre -felul aristocratic al romanului de a fi-. A urmat o caracterizare pe etape a sarbatoritului: -In anii *50, cand era la Campulung si cand deambula clandestin prin tara, cred ca era un fel de dandy, era un om modern, omul interbelic transplantat, tras un pic catre omul stalinist. In anii *80, cand ne-am intalnit, era deja omul vechi, boierul, aristocratul, in care noi citeam lectiile altei lumi.- Caracterizarea a continuat, trecand prin Craii de Curte-Veche ai lui Mateiu Caragiale, ajungand la anul 1989, la activitatea politica si la functia de ambasador, vorbitorul subliniind importanta pe care o joaca in prezenta sociala si politica a omagiatului un anume -conservatism-. Ampla si stralucitoarea expunere a lui Dan C. Mihailescu a lasat loc unei alocutiuni nu mai putin savuroase, sustinuta cu stiinta (care nu se invata) aristocratului de catre istoricul Neagu Djuvara, care a punctat intalnirile sale cu Alexandru Paleologu. Au urmat, in sirul acestor prezentari demne toate de o adevarata -laudatio-, Mihai Sora, prietenul vechi, vorbind cu simplitate si excelenta cumpanire a discursului, si mai tanarul Tudorel Urian, omul zilelor noastre, care a evocat prima intalnire cu un idol pe care, in loc sa-l descopere in eleganta tinuta protocolara, l-a gasit in pantaloni scurti si cu picioarele goale.
Vizibil marcat de emotie, Alexandru Paleologu si-a inceput interventia cu o marturisire care, pentru cei care nu-l cunosc, ar fi putut parea o alintare: supliciul pe care il constituie urcarea ta pe un piedestal de unde asculti laudele celorlalti. Si a terminat multumind pentru -aceasta imensa baie de prietenie-.
Nostalgia Europei, volumul lansat in acea seara, este, de fapt, o antologie de eseuri, avand ca tema Europa, dar, asa cum declara Cristian Badilita in Cuvant inainte, -tratata nu doar prospectiv, ci si (sau mai ales) retroactiv. Europa, spre deosebire de Comunitatea Europeana – o realitate politico-economica recenta, vanitoasa si extrem de precara – exista de cand lumea, nu s-a inventat in 1957, si inventarea ei nu se va sfarsi in 2007 sau 2009, data cea mai posibila de aderare a Romaniei. Inlauntrul sau in afara acestei Comunitati Europene, dirijata de la Bruxelles, cu principiile si restrictiile ei, cu bunele si cu relele ei, Romania impartaseste cu tarile vestice un numar de valori care sunt valori europene, incepand cu credinta intr-un Dumnezeu unic si mantuitor al intregului neam omenesc si terminand cu stilul de vestimentatie si regulile de politete. Aceasta Europa, a trecutului modelator, a valorilor noastre constitutive, a culturii si intelepciunii, intr-un cuvant, a spiritului – precum o defineau, la vremea lor, Noica si Steinhardt, precum o definesc inca azi Paleologu, Sora, Djuvara etc. – ni s-a parut un subiect de reflectie si rememorare de o mie de ori mai palpitant si mai interesant decat prospectarea nebuloasei Comunitatii Europene ideologico-economice de maine sau de poimaine.-
Volumul incepe cu un interviu acordat de Alexandru Paleologu lui Tudorel Urian si este, apoi, impartit in cateva capitole: Europa! Europa?, Europa Christiana, Ipostaze ale sinelui european, Europa de acasa: interbelicul romanesc, terminandu-se cu 127 de vorbe memorabile ale lui Alexandru Paleologu, culese si prezentate de Oana Enachescu. Un volum dens, cu semnaturi prestigioase, dintre care am aminti numai cateva: Andrei Plesu, Radu Preda, Horia Roman Patapievici, Ovidiu Hurduzeu. Se adauga cateva interviuri realizate de Tudorel Urian cu Mihai Sora, Nicolae Manolescu, Neagu Djuvara, Alexandru George si de Cristian Badilita, cu Virgil Nemoianu. O carte densa, interesanta, asupra careia promitem sa revenim.
