70 de ani de la înființarea Institutului de Antropologie „Fr. Rainer“
În ziua de 20 iunie 1920, prin decret semnat de Regele Mihai I, se înființa Institutul de Antropologie, care astăzi poartă numele întemeietorului „Francisc Rainer“, integrat în structura institutelor Academiei Române. La inaugurarea Institutului, Profesorul Rainer afirma: „Idealul care mi-a călăuzit intențiile a fost înțelegerea cât mai profundă a vieții, ca formă care dă naștere formei noastre umane“. La trecerea a 70 de ani de la înființarea Institutului, s-a desfășurat o Conferință omagială, urmată de sesiunea de comunicări științifice „Corp și corporalitate“. Cu o zi înainte, Majestatea Sa regele Mihai I a decernat Institutului medalia „Regele Mihai I“, „pentru loialitate“. În cadrul festivității care s-a desfășurat în Aula Academiei Române, acad. Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române, a înmânat acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, director onorific al Institutului, Diploma „Meritul Academic“. Cele șapte decenii nu se pot condensa în câteva cuvinte, am reținut că evoluția lui a fost una de profunzime a cercetărilor și, totodată, de extensie a paletei tematice – de la cele de antropologie medicală la cele contemporane ce abordează aspecte biomedicale și socio-culturale, în evoluția lor individuală și populațională din perspectivă sincronică și diacronică. Traseul acestei dezvoltări a avut ca punct de plecare concepția întemeietorului pentru care în cercetarea „fenomenului om“, biologicul nu poate fi separat de investigațiile psihologice, sociale și culturale. O asemenea concepție l-a apropiat pe Fr. Rainer de Dimitrie Gusti, ctitorul școlii sociologice românești, participând la cercetările de teren.
Oficial, Institutul a fost desființat în 1944, însă cercetările au fost continuate de un colectiv condus de prof. Alexandru Tudor și, în 1950, acad. Ștefan Milcu a înființat un „colectiv de antropologie“ pe lângă Institutul de Endocrinologie, căruia, în 1958, i s-a alăturat colectivul din Iași condus de acad. Olga Necrasov. Mai consemnăm că, între 1970-1974, Centrul de Cercetări Antropologice a trecut în subordinea Ministerului Învățământului și apoi a Institutului „Victor Babeș“, cu titulatura de „Laborator de antropologie“. Institutul și-a recăpătat statutul abia în anul 1990, în cadrul Academiei Române, și, tot de atunci, s-a asociat și Muzeul Omului de la Ploiești. Au fost evocate cu respectul cuvenit și alte mari personalități ale antropologiei românești cum au fost dr. Victor Săhleanu, dr. Elena Radu, dr. Tatiana Drăghincescu, prof. Traian Herseni, prof. Horia Dumitrescu, dr. Constantin Rișcuția, dr. Constantin Maximilian și încă mulți alții. În prezent, cercetarea științifică este structurată pe secțiuni: pale-antropologie, antropologie fizică, bio-psiho-medicală, psihiatrică, socio-culturală, economică și simbolică.
Despre istoria Institutului și programele de viitor au vorbit dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului, prof. Constantin Ionescu Târgoviște, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. Ion Fulga, prorector al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, prof. Univ. Ion Pânzaru, rectorul Universității București, și dr. Matei Stårcea Crăciun, secretarul științific al Institutului. Manifestarea a fost onorată de prezența Alteței Sale Principesa Margareta.
Puterea modelatoare a întemeietorului
Pentru dr. Cristiana Glavce, Fr. Rainer reprezintă personalitatea de referință a antropologiei românești, iar școala pe care a întemeiat-o și instituționalizat-o poartă pecetea gândirii sale interdisciplinare și novatoare. „În același timp, este un ilustru anatomist și embriolog, care a reorientat și modernizat școala de anatomie din România“. Născut în anul 1874, Fr. Rainer a urmat Facultatea de Medicină din București și încă din studenție a fost primit de prof. Al. Obregia ca preparator în laboratorul Catedrei de histologie. Urmărind îndeaproape activitatea științifică și universitară raineriană, dr. Cristiana Glavce a împărțit-o în trei etape. Prima, cea de formare științifică, în care FR. Rainer și-a continuat specializarea în Elveția, Germania, Anglia, Grecia, luându-și doctoratul în 1903. Au fost anii de studiu intens, când începe strângerea materialelor pentru colecțiile de anatomie, embriologie și celebra sa colecție de cranii. Urmează o altă etapă, când a fost numit, mai întâi, profesor de anatomie descriptivă la Facultatea de Medicină din Iași și apoi, în 1920, profesor și șef de Catedră la Facultatea de Medicină din București. Renumele său, intrat în legendă, s-a datorat și faptului că a introdus o nouă metodă de abordare, transformând anatomia într-o „știință a ființei vii“, armonios integrată într-un generos orizont de cultură generală. În cea de a treia etapă, Fr. Rainer s-a dedicat preocupărilor de antropologie modernă propriu-zisă, definită ca „știință a fenomenului om“. Institutul de Antropologie pe care l-a creat în 1937 (inaugurat oficial în 1940) a fost conceput de el „de la detalii de construcție până la direcții de cercetare, înzestrându-l și cu un muzeu de antropologie în care și-a expus colecțiile“. Realizarea sa a trezit admirația antropologilor din numeroase țări și, în 1937, Congresul Internațional de Antropologie și Paleontologie a avut loc la București, marcând „instituționalizarea antropologiei românești, recunoașterea și plasarea ei între cele mai moderne școli pe plan internațional“. În deschiderea sesiunii de comunicări, dr. Valentin-Veron Toma a urmărit evoluția activității raineriene „de la sala de disecții la primul institut antropologic din România“, insistând contribuțiilor la promovarea conceptului de „anatomia funcțională“. Mărturisea: „Idealul ar fi… să studiem pe viu, să surprindem forma în cursul ei spre realizare, nu oprirea ei ireversibilă“. Fr. Rainer a creat o punte între anatomie și antropologie și a făcut-o la nivel teoretic, didactic și instituțional.
Provocările viitorului
Dacă omul, după Protagoras, „este măsura tuturor lucrurilor, a celor care sunt pentru că sunt și a celor care nu sunt pentru că nu sunt“, atunci care sunt provocările actuale? Dintre ele, prof. Constantin Ionescu Târgoviște a atras atenția necesității promovării aspectului medical, ținând seama de modificările antropometrice. Există, de pildă, un „adevărat pericol“ al extinderii diabetului și obezității, în spatele cărora se află o adevărată patologie cardiovasculară ce duce la moarte. Statisticile sunt alarmante. „Antropologia este chemată să studieze și poate să dea soluții pentru această modificare a omului care decurge dintr-o inabilitate a lui de a-și controla corpul și corporalitatea“. Cum mai sunt și alte aspecte îngrijorătoare, apare firesc întrebarea privind mentalitatea care generează o asemenea evoluție ce alimentează scenarii apocaliptice. Prof. univ. Ion Pânzaru a dat un posibil răspuns subliniind că „spiritul modernității este de a încuraja riscurile și aventura, fără a exista o întemeiere certă a stării viitoare“, și ieșirea depinde de facultatea liberului arbitru. Cu un amendament – asumarea răspunderii, concept a cărui actualizare poate fi salvatoare. Cu dr. Matei Stårcea Crăciun ne-am reîntors la colecția de cranii a lui Fr. Rainer, făcută pentru a atrage atenția studenților că acest „receptacul al spiritului“ trasează marea vocație a antropologiei. De aici nevoia „unei viziuni globale, coerente, armonioase despre ceea ce înseamnă corpul și spiritul“. Simbolic, Institutul a fost plasat în curtea Facultății de Medicină spre „a oferi un templu în care studenții să contemple colecția osteologică, pe care s-o înțeleagă ca o revelație a miracolului existenței vieții pe pământ“. Poate – cine să știe? – suntem aici pentru „a putea duce mai departe un mesaj profund pe care încă nu-l înțelegem deplin“…
