Virtuțile interdisciplinarității
Convorbire cu dr. Ionuț Purica
Expert energie-mediu la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române
Doctor în energetică și economie, Ionuț Purica este autorul a aproape o sută de studii, comunicări și lucrări științifice apărute în țară și în străinătate. Absolvent al Facultății de Energetică, Centrale Nucleare Electrice și-a început cariera la construcția Centralei Nucleare de la Cernavodă, după care a lucrat la Agenția Italiană pentru Energie, Noi Tehnologii și Mediu și la Centrul Internațional de Fizică Teoretică de la Trieste. Și-a continuat activitatea în țară coordonând proiectele și programele internaționale de la RENEL. Timp de patru ani a fost Proiect Officer pentru Energie și Infrastructuri la Banca Mondială. De curând, la Imperial College Press din Londra i-a apărut lucrarea „Nonlinear Models for Economic Decision Precesses“.
Sunteți cunoscut în lumea specialiștilor prin contribuțiile dvs. în domeniul energeticii și mediului și prin aparițiile în mass-media. Acum v-a apărut cartea „Nonlinear models for economic decision processes“, „Modele nelineare pentru procese de decizie în economie“, în care tratați o temă de maxim interes pentru actualitate. Vă propun ca să discutăm pe marginea acestei lucrări și cu un alt prilej despre energie și mediu. Pentru început, vă rog să „traduceți“ pentru nespecialiști, cum sunt mulți dintre noi, ce înseamnă modele nelineare și de ce sunt atât de importante mai ales pentru criza economică.
Dacă se urmărește evoluția economiilor lumii după cel de al Doilea Război Mondial, se observă că, până prin anii 60 – 70, când a apărut criza prețului petrolului, a fost o dezvoltare lineară, o tendință ascendentă. După această dată, variațiile prețului petrolului au determinat o serie de reacții care nu mai erau de tip linear. Astfel, au apărut discontinuități, oscilații de cele mai diferite feluri – dezvoltări ascendente urmate de căderi numite crize și care aveau o anumită periodicitate. Ideea de aplicații nelineare vine din matematică, din teoria catastrofelor a lui Rene Thom, din teoria haosului determinist, a fractalilor, deci, operarea cu o serie de instrumente matematice care s-au născut în ultimii 20-30 de ani. Mai există și conceptul de sinergetică.
Cu ce înțeles?
Vorbim de sinergetică în condițiile în care există niște comportamente descrise într-un anumit domeniu și dacă se poate identifica un comportament similar într-un alt domeniu, atunci ecuațiile primului domeniu pot fi aplicate în cel de al doilea. Se face echivalența înțelesului și aplicarea cunoștințelor din primul domeniu poate duce la accelerarea cercetării și descrierii comportamentului din al doilea. În carte, am dezvoltat ideea predicției unor discontinuități de decizie privind evoluția tehnologică.
Reîntâlnim vocația interdisciplinară a matematicii. Care e diferența față de gândirea „obișnuită“, lineară?
Dacă gândesc linear, lucrurile pot merge în sus, în jos sau pot fi constante. Dacă gândesc nelinear, se poate merge în sus până la un anumit moment când este posibil să apară o discontinuitate, cum este criza actuală. Atunci trebuie să observăm ce se întâmplă și să adaptăm modelul la noile condiții. Pe baza unei cercetări întreprinse de un tânăr economist, s-a observat că, după 1990, există oscilații ale producției industriale din ce în ce mai mici ca amplitudine. Pornind de la această observație, am ajuns la concluzia că acest tip de comportament este răspunsul unei ecuații diferențiale de ordin II. Pe la începutul anului 2009, am determinat parametrii ecuației și am ajuns la concluzia că, după 23 de luni, se va schimba tendința. Este un mod coerent de a face o predicție. După modelul linear, s-ar fi spus să așteptăm să treacă criza și abia apoi să facem predicții privind o evoluție ascendentă.
Dacă evoluțiile economice au o anumită periodicitate, ar putea fi influențate și cum?
Ciclurile pot fi rupte sau modificate ținând seama de parametrii existenți. Când înțelegi un comportament complex, se găsesc posibilități pentru a-l putea influența.
Cum relaționați cu factorii de decizie? Sunt consultați specialiștii?
Da, sunt consultați. Factorii de decizie ar trebui să înțeleagă că e necesar să se dezvolte și asemenea modele. Să dau un exemplu. Pentru diferite țări, la nivel UE, s-a întocmit un plan de alocare pentru ceea ce se numește nivel de drept de poluare cu bioxid de carbon din diferite instalații poluante. România a trebuit să întocmească un asemenea plan, l-a făcut, l-a trimis și i-a fost trimis înapoi, argumentându-se, pe baza unui model folosit de Comisie, că emisia este cu 20,7% mai mică. Nu este singura țară în această situație și s-a ajuns chiar la Curtea Europeană de Justiție. Asta ar însemna că, dacă se emite o cantitate mai mare decât cea prevăzută, prețul energiei electrice crește. Or, cum avem economie energointensivă, o asemenea creștere înseamnă scoaterea din competitivitate. De altfel, trebuie spus că aceasta este o problemă a metalurgiei europene față de piața chineză.
S-au făcut numeroase scenarii – de la cele optimiste la cele de-a dreptul apocaliptice. Sunteți optimist?
Știți cum e: pesimistul spune că mai rău nu se poate; optimistul îi replică: ba se poate. Noi avem o mentalitate în virtutea căreia spunem că, într-un fel sau altul, vom supraviețui și asta se plătește. Există și alte atitudini față de asemenea situații. Eu am încredere că, în cele din urmă, vom găsi o soluție de autoorganizare, un fel de autoreglaj al comportamentului chiar la nivel instinctiv și nu neapărat duși din spate de un regim dictatorial. Mizez pe faptul că există un instinct de conservare colectivă. Apropo de comportament nelinear. S-a observat că atunci când un român, înzestrat cu un fond nativ de inteligență și seriozitate, este pus într-un sistem care funcționează, imediat devine performant. Din păcate, în țară nu se poate crea un sistem performant.
De ce?
Ideea e că pentru a face un sistem performant, este nevoie ca fiecare cetățean să înțeleagă că trebuie să cedeze ceva din personalitatea lui, în sensul cel mai larg al termenului, pentru a îmbunătăți performanța colectivă.
Cu aceasta ieșim din modelarea matematică.
Nu chiar. Există modele matematice de cercetare a comportamentului colectiv.
La „Contemporanul“ am colaborat cu tatăl dvs., profesorul Ionel Purica. Îmi amintesc eleganța cu care trecea de la idei și teorii științifice la filozofie, literatură sau artă, de conexiunile care uimeau. Odată ne-a fascinat recitând în germană și franceză din poeziile lui Rilke. Cum a fost ca părinte?
Vedeți, anii copilăriei și adolescenței mi i-am petrecut printre cei care făceau știință adevărată. Să nu uităm că, între țările socialiste, după Uniunea Sovietică, România a avut un reactor nuclear și că era printre primele 5-6 țări din lume. Era o emulație de gândire științifică și cercetare care m-a contaminat. La un anumit moment, mi-am dat seama că am de ales între a ignora ceea ce acumulasem sau să construiesc mai departe pe baza de cunoaștere pe care o aveam. Cum eram deja „virusat“ de cercetare, am considerat că merită să merg mai departe pe acest drum și să încerc să aduc ceva nou.
Credeți că acolo sus e mulțumit?
Cred că da. Asociația Română de Energie Nucleară, care împlinește douăzeci de ani de la înființare, acordă un premiu „Ionel Purica“ și sunt destul de mulți oameni care duc mai departe unele dintre ideile lui.
Ce vă doriți să realizați?
Cu un singur cuvânt: interdisciplinaritate.
