Ziua Mondială a Apei
La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, desfășurată în anul 1992, la Rio de Janeiro, s-a hotărât ca pe 22 martie să fie sărbătorită Ziua Mondială a Apei, prilej de a reaminti cât de necesare sunt eforturile pentru a asigura cantitatea și calitatea apei. În acest an, tema supusă atenției este „Apă curată pentru o lume sănătoasă“, cu scopul de a conștientiza nevoia de calitate a apelor și conservarea resurselor de apă. Secția de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu Șișești“ și Fundația „Grupul de Inițiativă Ecologică și Dezvoltare Durabilă au organizat simpozionul național cu tema „Apa, resursă vitală pentru viitorul omenirii“.
Apa, resursă vitală pentru viitorul omenirii
Convorbire cu acad. Cristian HERA, președintele Secției de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române, președinte de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu Șișești“
– Cum în Academia Română sunt numeroase manifestări științifice dedicate domeniilor științelor agricole și silvice, prin ce s-a deosebit această dezbatere națională?
– Evenimentul a fost cu totul deosebit, ținând seama de progresele realizate în domeniile hidrologiei, care demonstrează, fără drept de tăgadă, că impactul fenomenelor dăunătoare pentru mediul în care trăim poate fi redus substanțial prin măsuri raționale de prevenire și combatere a diminuării resurselor de apă și mai ales printr-o folosire rațională a acesteia.
– În mare, care este situația astăzi?
– În condițiile extinderii globale a fenomenelor de secetă și deșertificare, valorificarea superioară a apei, indiferent de sursa din care provine, reprezintă una dintre preocupările majore ale cercetării științifice din întreaga lume.
Cu toate că 71% din suprafața Globului Pământesc, sau „Planeta albastră“ cum i se spune adesea, este acoperită de apă, numai 2,5% din volumul total revine apei dulci. Urmare a exploziei demografice și a intensificării utilizării apei în tot mai multe domenii de activitate, resursele de apă dulce disponibile scad substanțial, în anul 2000 fiind de 7.000 m3/an pe cap de locuitor și se estimează o scădere de până la 5100 m3/an pe cap de locuitor în anul 2025. Dintre principalele sectoare care folosesc cantități mari de apă, se detașează agricultura, cel mai mare utilizator de apă dulce. Dacă în anul 1995 în lume se irigau 253 milioane de hectare, în anul 2025 se apreciază că această suprafață va ajunge la 330 milioane de hectare.
În anul 2000, agricultura a folosit 67% din totalul apei dulci prelevate. Pentru anul 2025 se estimează o creștere a cerințelor de apă din agricultură de 1,2 ori, ale industriei de 1,5 ori, iar a consumului casnic de 1,8 ori.
– În aceste condiții, care sunt direcțiile preocupărilor științifice?
– Consider că preocupările noastre trebuie să aibă în vedere nu numai APA în general, ci și calitatea apei, mai ales în condițiile dezvoltării, de multe ori hazardate, a industriei, irigațiilor și a altor domenii de activitate. Nu trebuie să uităm că marile civilizații, cum au fost cea asiro-babiloniană, egipteană sau chineză, au apărut și s-au dezvoltat în apropierea unor mari cursuri de apă cum sunt Tigru și Eufrat, Nilul, Yang-teze și Huang-Ho, iar alte civilizații sunt cunoscute după numele cursurilor de apă, cum sunt cele ale Indusului și Mekongului. Nu greșim dacă spunem că marile civilizații au prosperat când au realizat și valorificat avantajele oferite de cursurile de apă și s-au prăbușit atunci când comunitățile umane nu au mai fost în stare să asigure funcționalitatea sistemelor construite, îndeosebi a celor de irigare a culturilor agricole. Un exemplu elocvent este mănoasa Câmpie a Mesopotamiei, grânarul Babilonului, acum un imens deșert de soluri sărăturate.
– Și pentru viitor?
– Estimările pentru viitor prevăd o înrăutățire a calității apei din cauza creșterii poluării. Zilnic sunt deversate în râuri două milioane de tone de deșeuri provenite din diferite surse: industrie, minerit, transporturi, urbanism, dar și din agricultură, în cazul folosirii neraționale, excesive, a îngrășămintelor și pesticidelor sau a dejecțiilor de la complexele zootehnice de mari dimensiuni. Este o problemă mondială. Cele mai afectate sunt țările sărace în resurse de apă dulce și se așteaptă ca, în anul 2025, să fie 48 de asemenea țări, cu o populație de 2,8 miliarde de oameni.
– Ați amintit de irigații. Cât de importantă este calitatea apei?
– Utilizarea apei de bună calitate este esențială pentru eficiența irigațiilor. Asta înseamnă că apa folosită trebuie să fie lipsită de agenți poluanți și de săruri solubile. Este esențial pentru evitarea unor procese de degradare a solului, apei freatice și a mediului înconjurător în ansamblul său.
– Într-un inventar al problemelor legate de apă sunt inundațiile cu spectrul lor distructiv.
– Excesul de apă, inundațiile, care afectează anumite zone ale planetei, se constituie adesea într-unul dintre marile dezastre, care provoacă pierderi de vieți omenești și mari pagube materiale. Din datele existente, numai în intervalul 1967-1991, s-au produs în lume 1358 de inundații în care au pierit 305.000 de persoane, iar peste un miliard au fost afectate ca urmare a inundațiilor.
– O altă problemă la zi o constituie eroziunea solurilor.
– Procesele de eroziune a solurilor agricole, cu o mare răspândire și în România, reprezintă una din cauzele acestor dezastre. Prevenirea și combaterea eroziunii este astfel o problemă care, pe lângă efectele directe asupra producției agricole, are un rol important în regularizarea proceselor hidrologice. Și în România, secetele și inundațiile sunt fenomene frecvente. Lipsa sau excesul de apă, situațiile socio-economice pe care aceste fenomene le generează, pun în fața cercetătorilor, proiectanților, oamenilor de știință din multe domenii probleme deosebit de complexe.
– Între acestea?
– Unul din obiectivele majore ale omenirii, cum de altfel și al țării noastre, este acela de a asigura resurse de apă corespunzătoare cantitativ și calitativ, agriculturii, industriei și consumului populației. Amplificarea fenomenului de secetă și aridizare a terenurilor agricole din ultimul deceniu a avut și are implicații serioase asupra potențialului social și economic și impune realizarea unor strategii care să conducă la diminuarea efectelor negative ale acestor fenomene, științelor hidrologice revenindu-le un rol important. Agroecosistemele sunt cele mai dependente sectoare de variațiile și schimbările climatice potențiale.
– În ce sens?
– După cum se știe, solul funcționează, în același timp, ca rezervor și furnizor de apă. În perioadele cu excedent de precipitații înmagazinează cantități importante de apă pe care o pune la dispoziția vegetației în perioadele deficitare. În acest fel, intervine cu o pondere însemnată în estimarea, prognoza și modelarea tehnologiilor de cultură a plantelor și a potențialului de producție a acestora, în optimizarea soluțiilor și elementelor tehnice de irigare. Acestea sunt considerentele care au determinat lansarea unor proiecte și programe de cercetare științifică multidisciplinară. Un astfel de proiect, „Prevenirea și combaterea fenomenului de secetă“, s-a desfășurat sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice, cu participarea a 14 institute de profil, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor și Administrația Națională de Meteorologie având un remarcabil aport.
