Legenda spune ca aztecii fusesera condusi de zeul Huitzlopochtli, Pasarea-musca, pana la Aztlan, Tara Vulturului Alb, de langa lacul Texcoco din Mexic. Civilizatia lor a durat mai putin de doua secole, imbinand o religie in care viata si moartea erau privite ca doua fete ale unei aceleiasi realitati cu o gandire cosmogonica incredibila. Potrivit aceleiasi legendei, aztecii provin dintr-un loc mitic, Chicomoztoc – Cele Sapte Pesteri. Acest loc de origine este greu de stabilit, dar el se afla, in orice caz, la nord de Mexic. Nomazi, vanatori si razboinici, au o religie in care se reflecta ansamblul universului: binele si raul, fericirea si nenorocirea, viata si moartea, aspiratia catre perfectiune, dar si catre distrugere, speranta in eternitate si spaima de neant. Conform credintei lor, au existat inaintea universului actual, pe care il numeau Al cincilea Soare, patru lumi. Si Soarele actual urma sa fie exterminat, dar pana atunci, pentru a-l hrani, era nevoie de sacrificii umane. Victimele isi acceptau destinul pentru ca moartea pentru zei insemna cea mai glorioasa soarta. Existau zei pentru fiecare om, pentru toate virtutile si pentru toate pacatele, pentru nastere si pentru moarte, pentru razboi si pentru munca. Capitala lor, Tenochtitlan, construita in 1345, a fost cea mai puternica din Mexic timp de 200 de ani, imperiul lor extinzandu-se pana in centrul tarii. Dezvoltarea le-a fost intrerupta brutal, in 1520, de cucerirea spaniola a lui Cortez. Mostenitoare a civilizatiei toltece, de la care invatase scrierea si arhitectura, sculptura si pictura, civilizatia azteca a fost cea mai evoluata dintre vechile lumi ale Mexicului precolumbian. Siturile aztece au fost distruse, cu doua exceptii: Malinalco si Tenayuca, iar la Toluca si la Calixtlahuaca s-au pastrat doua temple, cel al zeului Tlaloc si cel al Vantului, acesta din urma construit pe o piramida.
O mare expozitie la Royal Academy din Londra, cuprinzand peste 350 de obiecte, reface imaginea acestei lumi disparute ca toate lumile Americii Latine precolumbiene. Statui, sculpturi, basoreliefuri, arme, masti, vase, podoabe de aur cu pene, bijuterii, un codex ce evoca -aceasta civilizatie a tuturor nebuniilor si a intregii intelepciuni- recompun o lume a carei pasionalitate si scepticism n-au disparut cu totul din lumea mexicana nici pana in zilele noastre. Idolii de argila amintesc de credinta in viata eterna, o lume incremenita, pentru care existenta dureaza vesnic si pe care moartea ultimului suveran, Moctezuma II, care l-a considerat pe Cortez drept zeul fabulos Ehacati-Quetzalcoatl, a transformat-o in neant.
Organizata pe trei sectiuni, cu o impresionanta scenografie, expozitia londoneza reinvie o civilizatie in care gratia si teroarea convietuiau in mod straniu.
