– V-ati dedicat aproape cincizeci de ani cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul stiintelor agricole, cu realizari care v-au consacrat in tara si peste hotare, in unele fiind considerat deschizator de drumuri. Sunteti autor al 20 de tratate si monografii, 240 de lucrari stiintifice, din care 76 sustinute la reuniuni internationale; ati elaborat o serie de concepte originale intrate in bibliografia mondiala, detineti noua brevete de inventii in teoria si practica fertilizarii solului, ca sa sintetizez cat se poate o munca de-o viata. Din anul 1991, sunteti director al Sectiei de cercetare pentru aplicatiile energiei nucleare in studiile privind fertilitatea solului, nutritia plantelor si aplicarea ingrasamintelor din AIEA, care, in 1996, a fost declarata Centru de Excelenta in domeniul tehnicilor nucleare, primul de acest fel din lume. De aceea, va propun sa incepem cu aceste tehnologii care v-au preocupat de mult.
– Ma bucur ca ati facut aceasta propunere, fiindca este o problema de care m-am preocupat inca de la inceputul cercetarilor mele stiintifice. Inca din anii 1958-59 se punea problema utilizarii cat mai eficiente a ingrasamintelor, fiind o perioada de dezvoltare maxima a introducerii lor in agricultura noastra. De aceea, in cadrul Institutului de Cercetari Agronomice al Romaniei (ICAR), care atunci apartinea Academiei Romane, am inceput sa abordez o serie de investigatii privind utilizarea izotopilor radioactivi in studiul folosirii diferitelor sortimente de ingrasaminte cu fosfor.
– Oamenii au rezerve si, uneori, chiar teama cand aud de asemenea metode.
– Mai ales in acei ani. De fapt, acesti izotopi radioactivi nu sunt nimic altceva decat niste surse de marcare a ingrasamintelor care se folosesc in agricultura pentru a putea determina, cu cea mai mare exactitate, cantitatea de substanta nutritiva asimilata de plante, in mod diferentiat, din ingrasamintele aplicate si din rezervele existente in sol. Este, de fapt, un instrument metodologic de determinare a cantitatilor de elemente nutritive care sunt introduse in sol si preluate de plante. Cunoscand aceasta metodologie, putem stabili care sunt dozele necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Nu doar atat, ci si epocile de aplicare pentru ca planta sa poata asimila, cat mai intens posibil, cantitatea de element nutritiv introdus in sol o data cu ingrasamantul pentru a conserva elementele nutritive existente in sol. Urmarim in acelasi timp cresterea coeficientului de valorificare a elementelor nutritive si posibilitatile de mentinere sau chiar sporire a fertilitatii pamantului. Intotdeauna am militat atunci, ca tanar cercetator, pentru pastrarea si conservarea fertilitatii pamantului, care trebuie sa reprezinte o zestre, nu numai pentru noi, ci si pentru copiii copiilor nostri.
– Rezultatele cercetarilor au trecut dincolo de laborator si publicarea in reviste de specialitate?
– Este o satisfactie, pentru mine, ca aceste cercetari nu au ramas doar la nivel de camp experimental sau laborator, ci s-au generalizat si in conditii de productie.
– Ce se intampla in conditii deosebite, asa cum a fost seceta din acest an?
– Din nefericire, in etapa actuala, elementele tehnologice care se aplica la diferite culturi sunt departe de a raspunde cerintelor de crestere si dezvoltare normala a plantelor. Taranul roman nu mai are posibilitatea, din punct de vedere financiar, sa cumpere aceste ingrasaminte sau sa foloseasca diferite substante pentru combaterea diferitor boli si daunatori. Sunt totusi anumite asociatii agricole care le folosesc, pentru ca, in ultima instanta, aplicarea exacta a cantitatii de ingrasaminte, in epoca optima valorificarii lor, conduce la o eficienta economica superioara. As mai adauga si diminuarea poluarii mediului inconjurator.
– Dar folosirea acestei metode nu duce la poluare?
– Nu, deoarece cu cat creste coeficientul de folosire a substantei active din ingrasamant, cu atat efectul colateral este redus. Pe de alta parte, viata izotopilor folositi este atat de scurta, incat pana la sfarsitul perioadei de vegetatie nu se mai poate depista nici un fel radioactivitate. Perioada de injumatatire a izotopului este extrem de redusa, 14,3 de zile, iar cantitatile sunt extrem de reduse. Atunci cand cercetarea stiintifica va beneficia de fonduri mai consistente, vom relua, la un alt nivel, aceste investigatii. Acum, pentru efectuarea cercetarilor in camp avem nevoie de aparatura si utilaje performante si noi nu dispunem, desi nu sunt prea scumpe, de sustinerea financiara necesara. Speram ca intr-un viitor nu prea indepartat sa putem relua cercetarile, la un nivel superior, pentru a valorifica avantajele acestor metode izotopice sau, cum le spunem noi, tehnici nucleare in studiul fertilitatii solului, nutritiei plantelor si aplicarii ingrasamintelor.
– Cu gandul la perioada in care ati fost director la Institutul de cercetari pentru cereale si plante tehnice de la Fundulea, cred ca aceasta metoda, asociata cu crearea de noi soiuri de plante, ar fi salutara pentru impasul in care se afla agricultura romaneasca. Acum sunteti si presedinte al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS).
– M-am ocupat, in mod deosebit, de stimularea cercetarilor pentru crearea de noi soiuri si hibrizi, care si acum continua sa fie una dintre preocuparile de baza ale ASAS. Se stie ca la noi, ca si in intreaga lume, au loc schimbari climatice care afecteaza procesul de productie agricola. De aceea, ne orientam spre crearea unor soiuri rezistente la seceta si la arsita pentru toate de culturile de camp. In acelasi timp, ne preocupa crearea unor soiuri si hibrizi care sa valorifice in mod superior apa din sol si rezerva de elemente nutritive existente. Dar pentru a depasi impasul de care vorbiti, doar crearea de soiuri si hibrizi nu poate rezolva problemele agriculturii romanesti. Ele constituie un element, dar daca aceste noi creatii nu au la dispozitie elementele nutritive – apa, masurile de combatere a bolilor si daunatorilor – oricat de performante ar fi aceste soiuri, ele nu pot exprima potentialul de productie daca tehnologiile nu sunt adecvate. Cercetarile continua si sunt orientate spre diminuarea costurilor in procesul tehnologic, perfectionarea utilajelor care sa faca lucrari de calitate superioara, cu un consum mai mic de energie si care sa afecteze cat mai putin proprietatile fizice ale solului.
– Sa inteleg ca astfel va aliniati la exigentele agriculturii ecologice?
– Sa stiti ca am un punct de vedere putin diferit fata de multi care abordeaza aceasta problema. Nu exista agricultura in afara spatiului ecologic. Problema este cum se face aceasta agricultura. Esential este modul de abordare a agriculturii din punct de vedere tehnologic. Nu trebuie sa introducem in sol substante poluante, care sa duca la degradarea produsului. Dupa parerea mea, noi trebuie sa vorbim de o agricultura ecologica, durabila, dar si performanta. Fara o agricultura performanta nu putem satisface necesarul de hrana pentru populatie si de aceea trebuie sa valorificam, cu toata increderea, rezultatele cercetarii stiintifice.
– Sunteti presedintele Comisiei pentru protectia solului a Academiei Romane. Cum se implica Academia in desfasurarea cercetarilor din acest domeniu?
– Au fost organizate mai multe sesiuni stiintifice, dintre care mentionez dezbaterea nationala cu tema -Folosirea rationala si conservarea solurilor romanesti-, sub patronajul presedintelui Romaniei, domnul Ion Iliescu. La lucrarile dezbaterii, deschise de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, au participat academicieni, parlamentari, reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prefecti si directori ai Directiilor Agricole, cercetatori si cadre didactice universitare, reprezentanti ai institutiilor de specialitate. Tematica si continutul de idei ale acestei dezbateri, publicate intr-un volum aparut la Editura Academiei, pot contribui la schimbarea mentalitatii si a modalitatilor de explorare practica a acestei importante resurse naturale a tarii. Vom mai organiza asemenea manifestari in convingerea ca grija si respectul pentru pamantul pe care si din care traim reprezinta garantia stabilitatii viitorului, consolideaza siguranta alimentara, atat de necesara pentru linistea si prosperitatea natiunii noastre.
