Ipotezele avansate de critici privind posibilii castigatori ai Premiilor Goncourt si Renaudot, care, de 70 de ani, se anunta in aceeasi zi, s-au vazut in mare parte confirmate. Ultima lista a juriului pentru Premiul Goncourt, prezidat de Edmond Charles-Roux, stabilea patru finalisti: Gerard de Cortanze, cu romanul -Assam-, aparut la Albin Michel, Pascal Quinard cu -Les ombres errantes-, primul volum al unei trilogii intitulate -Dernier Royaume- (celelalte doua intitulandu-se -Sur le jadis- si -Abimes-), tiparit la Grasset, Olivier Rolin cu -Tigre en papier- (Seuil) si Morgan Sportes cu -L*insense- (Grasset). Invingator a fost Pascal Quignard, desi volumul sau nu intra in profilul Premiului Goncourt care vizeaza in primul rand genul romanesc, in timp ce cartea lui, formata din fragmente aparent nelegate de fir conducator, pe jumatate erudita, pe jumatate personala, pare sa se adreseze mai curand unei minoritati. Pentru Grasset, rezultatul era asteptat cu destula nerabdare, dat fiind ca nu a mai primit un Goncourt din 1997.
La Renaudot, favoritul parea sa fie Vassilis Alexakis cu -Les mots etranges-, urmat de Daniel de Cortanze (prezent si pe lista Goncourt), Daniel Arsand si Yann Moix. Romanul -Assam- al lui Cortanze a fost premiat (5 voturi contra 2 pentru Alexakis si 2 pentru Yann Moix). Construit ca o calatorie initiatica, bazat pe un fapt istoric real, calatoria in India a unui stramos al scriitorului, Aventino Di Cortanze, aristocrat rebel, romanul aduce un premiu si Editurii Albin Michel. Ambii scriitori sunt foarte cunoscuti publicului. Pascal Quinard este autorul unui numar important de romane, dintre care sunt citate adesea Le salon de Wurtemberg, Tous les matins du monde, ecranizat de Alain Corneau, sau Terasa la Roma, care a primit cu doi ani in urma Premiul Academiei Franceze pentru roman. In ceea ce il priveste pe Cortanze, descendentul unei vechi familii aristocratice din Piemont, peste 40 de carti din toate genurile (poezie, eseu, roman, teatru) formeaza o bibliografie impresionanta. In afara premiului pentru roman, Renaudot atribuie si un premiu pentru eseu, care a revenit in acest an lui Claude-Michel Cluny pentru Le silence de Delphes, autorul fiind in competitie cu Denis Grozdanovitch si Francois Maspero. Seria premiilor de toamna fusese deschisa cu cateva zile inainte de Premiul pentru roman al Academiei Franceze, atribuit scriitoarei Marie Ferranti, care traieste si scrie in Corsica, pentru La Princesse de Mantoue (Gallimard), povestea printesei Barbara de Brandebourg, care a trait in secolul XV, despre care exista foarte putine date documentare, dar s-a pastrat un foarte frumos portret pictat de Mantegna.
Dincolo de prestigiul literar, toate aceste premii aduc intotdeauna si o substantiala crestere a vanzarii, lucru la fel de important pentru autori si edituri.
