Preselectie cu cantec

La ora asta, mii de mame se rasucesc in asternuturi, nereusind sa lipeasca somnul de geana, victime ale unui gand obsesiv, ce denota o oarecare responsabilitate pentru viitorul muzical al patriei: -O reusi fetita mea la preselectia pentru ASIA?- O asemenea tulburare nationala n-am mai trait de pe vremea cand se facea repartizarea computerizata a candidatilor la liceu, cand nu stiau bietii adolescenti daca fi-le-va harazita in viata mapa ori sapa…

Dar adolescentele mamelor deja mentionate, ce viseaza ele acum? Au si dansele planuri. De pilda, sa mai lase naibii plimbarile sterile cu cine stie ce mucos de coleg, care nu le intelege aspiratiile, pandind doar clipa prielnica pentru a le pipai nesistematic, si sa-si faca o cariera de succes. Ce-i aia cariera de succes? Nu fiti naivi. Pai, inseamna sa stai pe scena, cu microfonul in mana, sa crape de ciuda alea de la a zecea be, iar in spatele tau casetofonul sa cante: -Mama-mi spune doar sa ma feresc. Tata-mi spune <ai grija de bani> noaptea cand baietii se-ntalnesc, si se dau latino-americani. Mama spune <Nu fa plaja goala, nu bea gin, bea apa minerala>. Tata spune <tine-te deoparte, iar din cand in cand, deschide cate-o carte>-.

Ne-am permis indrazneala de a cita amplu dintr-un text al trupei descompletate, care in aceste zile, cu ajutorul televiziunii, rascoleste tara, de la munte la ses, din oras in oras (ni se pare totusi ca a cam fost neglijat tezaurul de talente al mediului rural). Misiunea lor? Sa-i dea posibilitate unei fete tinere sa li se alature, pentru a duce pe noi culmi o filosofie de viata, pentru a impartasi unor generatii intregi comori de aspiratii juvenile…

Acum, in aceasta geana de isterie colectiva, nu ne putem totusi abtine sa remarcam meteahna mai veche a trupelor romanesti de vedete de-abia majore: in loc sa se limiteze la a canta, tin mortis sa se si explice. In loc sa lase banda sa-si faca treaba, sunetistii sa profeseze si operatorii sa le prinda profilul cel mai avantajos, simt asa o nevoie de a-si da cu parerea despre viata, despre (doamne iarta-ne) valoare, despre una-alta. Deocamdata nu stim cine va (re)intregi grupul deja amintit si nici daca prin adaugarea unui nou personaj indicele mediu de inteligenta va inregistra o usoara crestere, ori dimpotriva. Avem sperante insa si incredere in tatal acela imaginar, care matura de pe rafturi sticlele de gin si pune in loc, daca nu carti, macar o apa minerala.