Concomitent cu prezenta la Salonul Cartii de la Paris, despre care am scris deja, Romania a participat si la Targul de Carte de la Leipzig, cel de-al doilea ca importanta, dupa Frankfurt, din Germania. Standul national, organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, cu o suprafata de 18 metri patrati, a gazduit 35 de edituri cu 450 de titluri din productia ultimilor trei ani, incercand sa realizeze o imagine cat mai completa a vietii literare si editoriale din tara. Participarea s-a inscris in Programul de promovare a culturii scrise romanesti in strainatate, iar standul a fost realizat de Muzeul National de Arta Contemporana, prin grija graficianului Viorel Grigore. In afara expunerii publicatiilor editate la editurile Academiei, Univers Enciclopedic, Polirom, Hasefer, Paralela 45, Grupul editorial ALL, Meridiane, Editura Fundatiei Culturale Romane, Nemira s.a., programul oficial al participarii a inclus doua evenimente culturale: prezentarea volumului Gedichte de Daniel Banulescu, aparut la editura Per Procura anul acesta, urmata de o lectura publica a autorului, si simpozionul Generatia *60 si Nichita Stanescu, in cadrul caruia au conferentiat prof. dr. Horst Fassel de la Universitatea din Tubingen si prof. dr. Rudolf Windisch de la Societatea de Balkanoromanistica din Rostok.
Organizat de Leipziger Messe GmbH si Asociatia germana a Comertului de Carte, Targul de la Leipzig a primit in acest an 1900 de expozanti din 27 de tari. Programul a cuprins evenimente destinate specialistilor, dar si publicului larg, printre acestea din urma aflandu-se workshop-uri pe tema caricatura/desen animat, pentru care a fost amenajat un stand special. Au avut loc, concomitent cu targul, Lecturile Leipzig, scriitorii citind din opera lor in locuri neconventionale, iar un program special, Welcome home – Europe in transition, a fost dedicat autorilor din Europa centrala si de est, in care acestia au putut discuta despre sperantele si temerile lor legate de integrarea in Uniunea Europeana. Targul de la Leipzig acorda anual mai multe premii literare, doua dintre ele fiind extrem de importante: Premiul German pentru Carte si Premiul de Carte Leipzig pentru intelegerea europeana. Primul dintre ele este decernat de Targul de Carte si de Asociatia Germana a comertului de carte. El a revenit, in acest an, scriitorului Peter Hartling pentru intreaga opera. Hartling este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori germani, romanele sale, de multe ori memorialistice, stand alaturi de scrieri pentru copii si tineret, ceea ce i-a adus, in 2001, Premiul Special pentru Literatura pentru Tineret. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt Holderlin, Ben liebt Anna (Ben o iubeste pe Anna), Brief an meine Kinder (Scrisoare catre copiii mei) si Schubert. Cea de-a doua distinctie a revenit scriitorului, dramaturgului si regizorului belgian Hugo Claus. Nascut in 1929 la Brugges, Claus este apreciat drept cel mai important scriitor al Belgiei, creatia sa numarand 70 de titluri, dintre care 30 de romane, nenumarate poeme, piese de teatru suprarealiste si scenarii de film. Un critic literar francez afirma ca Hugo Claus poseda cromozomul furiei, ca are puterea unui vulcan care isi arunca textele in fata celor cu o gandire comoda. Revolta lui porneste de la conflictele interne ale Belgiei, de la obligatia, cand era copil, de a merge la un pension catolic, de la neintelegerile din familia sa in care domnea o atmosfera constrictiva. In 1983, aparea, de exemplu, romanul Necazul belgienilor, apreciat favorabil de critica si cititori, care a fost recompensat cu Premiul Literelor, cea mai importanta distinctie literara din Tarile de Jos. Autorul este, de asemenea, un anticlericalist convins. Punerea in scena a unei Sfinte Treimi aproape nude i-a atras, de altfel, condamnarea la patru luni de inchisoare din partea Curtii de Apel din Gand. Hugo Claus, artist care a dorit intotdeauna sa se delimiteze de ceea ce este -bine stabilit-, are o pozitie la fel de radicala si fata de ideea de stil: -Majoritatea scriitorilor si pictorilor cauta cu disperare un stil. Dar un stil inseamna sclavie!- Ceea ce nu inseamna ca preferinta sa pentru -rupturile- frazei, aversiunea pentru tot ceea ce inseamna imobilism, dogma estetica nu reprezinta, de fapt, un stil, chiar daca neasumat ca atare, al scriitorului belgian.
In afara acestor doua premii, au fost inmanate si premiile cartii germane: unul pentru un roman strain, obtinut de englezul Ian McEwan, pentru romanul Ati cere iertare, altul pentru o opera autohtona: Rochia albastra de Doris Doerrie. In cadrul manifestarilor destinate publicului larg, exista si un vot al publicului, care duce la atribuirea unui premiu. Acest Premiu al publicului a revenit, in acest an, suedezului Henning Mankell pentru romanul Intoarcerea profesorului de dans.
Programul de promovare a culturii scrise romanesti in strainatate va continua, luna viitoare, cu participarea la Festivalul International al Cartii de la Budapesta, la inceputul lui mai, cu prezenta la Salonul International de Carte, Presa si Multimedia de la Geneva, apoi, cu targurile de la Ierusalim (iunie), Moscova (septembrie) si, evident, Frankfurt (octombrie).
